Cu drag, pentru amicul Radu Paraschivescu: l-ati vazut pe Radu mamii ? L-am vazut la DIGI 24, are probleme cu memoria…

Amicul Radu Paraschivescu, scriitor, redactor de carte la Humanitas si jurnalist de televiziune, trece prin momente delicate. Il lasa memoria. Dar stiti cum? Intr-un mod atit de grav incit a ajuns , din pacate, sa-si uite chiar si propriile scrieri. Ceea ce, sa fim sinceri, se mai intimpla. Dar sa ajungi sa uiti in asa hal ce-ai scris in urma cu citiva ani intr-un editorial incit sa sustii in zilele noastre ca lucrurile au stat exact pe dos seamana, ca tot ii place lui fotbalul, cu a schimba din pix sau din vorbe rezultatul unui meci. Hai sa nu va mai fierb si sa va spun despre ce e vorba!

Radu Paraschivescu face la DIGI 24 o emisiune numita “Pastila de limba (pe care ii recomand s-o numeasca, macar temporar, “Pastila de memorie”!). Duminica trecuta, amicul Radu se gindeste sa-i invete pe telespectatori ca nu se spune “grizonat”, ci “grizonant”. Buuun! Si zice Paraschivescu:

Un alt cuvint care este folosit desi nu exista este cuvintul “grizonat”. Pe care-l intrebuinteaza destui vorbitori cind vor sa se refere la un par care incepe sa incarunteasca sau care e deja carunt ori sur. Cuvintul la care ar trebui sa recurga acesti vorbitori e “grizonant”, orice alta varianta fiind gresita. Chiar tin minte (sic!) o incontrare care a avut loc cu patru-cinci ani in urma intre doi cunoscuti oameni de presa: Cristian Tudor Popescu, avocatul formei corecte, “grizonant”- in ciuda unei dotari capilare mai degraba sarace- si Robert Turcescu, el insusi cu parul grizonant, dar convins ca se spune “grizonat”. Daca nu ma insala memoria (sic!) cei doi au pus un pariu pe care CTP l-a cistigat, iar Robert Turcescu a avut gratia sa-l onoreze”.

Cind am auzit asta, sa cad de pe canapea si nu alta! Cum zici Radule?! Am pierdut eu pariul?!

Pai, ia sa vedem! Se intimpla pe 11 septembrie 2006, la Realitatea TV, il aveam invitat pe CTP. Zice el de vreo doua-trei ori “grizonat”, eu trag aer adinc in piept si, la un moment dat, il corectez. “Domnu’ Popescu, nu se zice grizonat, ci grizonant!”. S-a lasat liniste in platou, Popescu m-a privit chioris: “Cum adica, grizonant? Ce-i aia grizonant?”. Si da-i, si lupta! Punem pariu in direct, chem producatorul cu DEX-ul in platou, ii arat ca am dreptate, CTP se infurie, incearca o explicatie, se cearta cu DEX-ul si cu Academia etc.

La doua zile distanta, insusi Radu Paraschivescu publica in EvZ un text intitulat “Pariul” in care vorbeste despre momentul din emisiunea “Suta la suta”:

Poate ca e deplasat ca dintr-o emisiune intreaga sa-ti ramana in minte un amanunt fara legatura cu tema discutiei. Recunosc, mi s-a intamplat lucrul asta alaltaieri, la intalnirea de seara dintre Robert Turcescu si Cristian Tudor Popescu, de la Realitatea TV. Cei doi schimbau pareri despre bunele si relele dosariadei, cand dialogul lor a fost scurtcircuitat de o dilema lexicala. Cristian Tudor Popescu a pomenit la un moment dat de “un ins cu parul grizonat”, dandu-i ocazia mai tanarului sau confrate sa tasneasca din blocstarturile corecturii. “Grizonant”, a amendat Robert Turcescu. “Nici vorba, grizonat”, s-a impotrivit Cristian Tudor Popescu. “Peste poate, grizonant.” “Ba nu.” “Ba da.” “Ba nu.” “Ba da. Punem pariu?”, a propus amfitrionul grizonant al Realitatii TV.

Sigur, au trecut de atunci aproape zece ani. Dar sa te lase memoria, Radule, in asa hal incit sa-l transformi pe un perdant in invingator, eu zic ca nu e in regula! Mai ales ca CTP n-a avut nici macar atit fair-play incit sa recunoasca pierderea pariului si nici sa-l onoreze! Ba, mai mult, s-a apucat sa scrie si un editorial in Gandul in care si-a sustinut sus si tare optiunea pentru “grizonat”:

“Frantuzismul grizonat pe marginea caruia am discutat cu Robert Turcescu la televizor are o nuanta diferita de carunt. Stilistic, el exprima mai putin batranetea si mai mult faptul ca persoana in cauza, desi are niste fire albe, se tine bine, e un fante mai copt sau o doamna distinsa. Nu-ti vine sa spui despre un barbat de 50 de ani, sarac, schilod si prapadit, ca e grizonat. Incaruntit, da. Insa grizonant n-am fost si nu voi fi in stare sa spun despre nimeni. Terminatia -ant are o componenta de sens actionala, ca in enervant, care nu se potriveste defel – nu grizonezi pe nimeni cand ai parul carunt”.

Disputa o transeaza in favoarea lui “grizonant” doamna Ioana Vintila Radulescu, autoarea unui studiu de caz  pe tema “grizonat vs grizonant”. Ioana Vintilă-Rădulescu este coordonatoarea lingviștilor care au făcut DOOM2.

Eu astept de la Radu Paraschivescu scuze publice, in aceeasi emisiune, “Pastila de limba”, de pe DIGI 24. De altfel, am avut si un dialog telefonic pe aceasta tema in care si-a recunoscut greseala si a admis ca trebuie sa indrepte cumva penibilul “moment de uitucenie”. De la CTP nu astept nimic :)

 

Posted in Uncategorized | 9 Comments

BOMBĂ! Aşa ceva n-aţi mai citit niciodată: denunţul făcut la DNA de un fost ofiţer SRI ! Apar Cosma, Ghiţă şi mulţi alţii. Acţiunea se petrece, evident, în Prahova!

Va invit sa cititi documentele de mai jos. Ele reprezinta denuntul unui fost ofiter SRI, dialogul acestuia,transcris, cu procurorul militar de la DNA si, in fine, o captura a unei solicitari facute de DNA catre SRI in legatura cu aceasta speta. E clar ca documentele sint reale, dar fiind vorba de informatii sensibile si de o posibila”rafuiala” intre grupari din serviciile de informatii va recomand prudenta in a lua “de bune” toate afirmatiile din aceste hirtii. Mai ales ca actiunea se petrece in “Republica Ploiesti-Prahova”, zona care a dat acestei tari nume “grele” precum clanul Cosma, Sebi Ghita, Razvan Alexe, colonelul Paltinea si multi, multi altii… Daca insa si  numai 10% din cele ce le veti citi mai jos sint reale, va asigur ca veti avea mari dureri de cap gindindu-va la cum arata Romania subterana! Si, mai ales, va recomand sa cititi cu atentie ultimul document. Ceva e in neregula: pai, cum adica, face cineva un denunt la DNA privind posibile acte de coruptie ale unor ofiteri SRI si procurorul DNA trimite denuntul tocmai la SRI spre verificare?!?!

1. DENUNTUL

Denunt 1Denunt 2

 

 

 

 

 

 

 

Denunt 3Denunt 4Denunt 5Denunt 6

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Denunt 7Denunt 8Denunt 9Denunt 10

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Denunt 11

2. INTERVIUL DENUNTATOR- PROCUROR

Declaratie 1Declaratie 2Declaratie 3Declaratie 4

 

 

 

 

 

Declaratie 5Declaratie 6Declaratie 7Declaratie 8Declaratie 9Declaratie 10Declaratie 11Declaratie 12Declaratie 13Declaratie 14Declaratie 15Declaratie 16Declaratie 17“VERIFICAREA” DNA-SRI

SRI cercetare(1)

 

Posted in Uncategorized | 12 Comments

Inca un tun de milioane, via ANRP. Documente in exclusivitate. Cum se “urgenta” obtinerea despagubirilor

Sa presupunem ca sintem in luna iulie a anului 2010 si ati avea de incasat peste 20.000.000 de euro sub forma unor despagubiri de la statul roman. In ce conditii ati fi dispusi sa vindeti cu numai 100.000 de euro jumatate din aceste drepturi? Cu alte cuvinte, in ce conditii ati renunta la peste zece milioane de euro, pentru numai o suta de mii de euro? Si asta cu doar o  luna de zile inainte de a vedea toti banii in cont? Nu va bateti capul, va asigur ca intr-o lume normala asa ceva nu s-ar putea intimpla. Dar lumea romaneasca nu e o lume normala, mai ales cind vine vorba de mafia retrocedarilor si a despagubirilor. Cititi mai jos o noua ancheta despre tunurile date la ANRP. Personajele sint noi, metoda e “veche”, documentele sint prezentate in exclusivitate!

 

Miclescu si hectarele de milioane din Voluntari

Pe 31 mai 2010, Comisia Judeteana Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor valideaza dreptul de proprietate pentru o suprafata de 6 ha potrivit unei solicitari facute de un anume Miclescu Radu Alexandru. Asa cum se vede din documentul de mai jos, Miclescu era, practic, la un pas de a-si incasa despagubirile de la ANRP:

Miclescu primeste terenul

Practic, din acest moment, numitul Miclescu nu avea altceva de facut decit sa astepte hotarirea ANRP de acordare a despagubirilor. E adevarat, nimeni nu ar fi putut spune la acel moment cit va dura, in timp, pina sa vina decizia comisiei conduse de “celebra” Crinuta Dumitrean. Sint mii de doare care asteapta rezolvarea la ANRP de ani de zile. Poate acesta sa fie motivul pentru care proaspat re-improprietaritul Miclescu decide sa incheie un act notarial surprinzator: practic, el cedeaza jumatate din drepturile banesti pe care urma sa le primeasca sub forma de despagubiri, unor terti care ii ofera 100.000 de euro!

Potrivit actului notarial pe care il vedeti mai jos, aceasta tranzactie are loc pe 13 iunie 2010, adica la doar o luna si jumatate distanta de la momentul in care lui Miclescu i se recunoastea dreptul la proprietate asupra celor 6 ha de teren din Voluntari:

Miclescu cedeaza 1

Miclescu cedeaza 2

 

 

 

 

 

 

 

Miclescu cedeaza, dar si repede-ncaseaza!

Daca Miclescu a sperat ca prin aceasta manevra sa “urgenteze” obtinerea despagubirilor via ANRP, atunci calculul a fost corect: dupa nici doua luni de zile, pe 26 august 2010, comisia condusa de Crinuta Dumitrean la Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor a dat verdictul. Titlul de despagubire a fost stabilit la 89.714.200 RON adica peste 20.205.900 de EURO! E adevarat, din acesti bani Miclescu n-a mai incasat decit putin peste zece milioane de euro, cita vreme cu doua luni inainte incheiase actul notarial  prin care renunta la jumatate din drepturi pentru doar 100.000 de euro in favoarea numitilor Dragut Bogdan si Istrate Alexandra!

Miclescu ANRP 1Miclescu ANRP 2

 

 

 

 

 

 

Miclescu Anrp 3

Desigur, nu vom putea sti niciodata de ce a dat Miclescu zece milioane de euro pentru doar o suta de mii de euro. Dar putem sa ne intrebam: poate a vrut sa urgenteze obtinerea despagubirilor? Poate i s-a propus sa faca o afacere profitabila de genul “primesti tu, luam si noi, dar avantajul e ca treaba se misca repede” ? Chiar valorau cele sase hectare din Voluntari ale lui Miclescu, peste 20 de milioane de euro? Cine sint si, de fapt, ai cui sint cumparatorii de drepturi litigioase Dragut Bogdan si Istrate Alexandra?

UPDATE:

Am aflat intre timp si cine e Radu Miclescu: cica urmas de boieri. Detalii gasiti AICI.

Posted in Uncategorized | 9 Comments

George Maior. Un om la DNA sau în politică

Plecarea lui George Maior din fruntea SRI (a se citi demisie sau demitere, dupa gust!) reduce terenul speculatiilor la doua arii distincte: fostul director al celui mai important serviciu de informatii are fie probleme penale, fie ginduri de intrare in politica.
In primul rind, trebuie sa intelegem un lucru. Dintr-o astfel de pozitie nu pleci cind ti se nazare si nici nu esti “plecat” cind i se pune pata cuiva pe tine, fie el si Presedintele tarii. Pentru ca o astfel de functie vine la pachet cu o suma de obligatii si indatoriri asumate in numele statului si nu in nume personal.

Un exemplu: anul trecut, CSAT a aprobat ca România, prin SRI, să aibă rolul de naţiune-lider pentru apărarea cibernetică a Ucrainei, coordonând Fondul de Sprijin pentru dezvoltarea capacităţii de apărare cibernetică a tarii vecine. Vi se pare putin? Nu e deloc putin! Arata un nivel de incredere fara precedent pe care NATO il acorda Romaniei. Si nu e singurul exemplu. SRI are un rol determinant si in ceea ce priveste raportarile catre partenerii euro-atlantici pe situatia din Republica Moldova, iar serviciile noastre secrete detin o retea uluitoare de agenti in tarile din Orientul Mijlociu, mostenita inca de dinainte de 1989. Pentru sceptici, recomand o aducere aminte a episodului cu ziaristii rapiti in Irak, moment in care Romania a probat forta unei astfel de retele. Sintem printre foarte putinele tari care au reusit in ultimii ani sa-si scoata teferi dintr-o astfel de situatie cetatenii rapiti de teroristi.
Acestea fiind spuse, e limpede ca nu poti ca director al SRI sa-ti iei jucariile intr-o zi de miercuri si sa pleci din functie, suparindu-te pe Daniel Morar si pe Curtea Constitutionala ca ti-au stricat parcarea legilor “Big Brother” in Monitorul Oficial. Cred cu tarie ca “supararea” brusca a domnului Maior pe CCR si conflictul aproape singeros cu Daniel Morar nu au fost decit niste artificii aprinse in public pentru ca domnul Maior sa gaseasca mai repede usa spre iesirea din functie. Iar pe clanta a pus mina duminica in interviul dat lui Dan Andronic cind, spre mirarea tuturor, “Ambasadorul” s-a comportat nefiresc, adoptind o retorica de golanas caruia ii place sa scuipe de la balcon in capul trecatorilor. Duminica, Maior nu era Maior. El, care de ani de zile se straduia sa impuna in cee ce-l priveste o imagine de intelectual sofisticat si de patriot din stirpea pasoptistilor, a gasit de cuviinta sa pozeze in mama Omida prevestind vremuri apocaliptice si, mai ales, lasind sa-i apara la rastimpuri, in coltul gurii, un suris parca tras la indigo dupa cel al lui Virgil Magureanu.
Sa zicem insa ca n-a fost nimic “aranjat” in aparitiile publice ale lui Maior din ultima perioada. Sa presupunem ca, din motive politice cum ar fi, de pilda, faptul ca nasul Maior i-a dat o mina de ajutor finului Ponta in campania electorala, presedintele Iohannis abia astepta sa se razbune si, miercuri dimineata, l-a chemat pe directorul SRI la Cotroceni cerindu-I demisia. Inchipuiti-va scena: Iohannis flancat de Mihalache si de Scutaru fata in fata cu Maior. “Domnule director, va rog sa va depuneti mandatul!”, rosteste Klaus cu voce ferma. “Sigur, domnule presedinte, imediat, aveti un pix si-o coala de hirtie la indemina?”, vine replica stinsa si umila a sefului SRI. Zau, asa, ne ia cineva de prosti?!
O asemenea scena e neverosimila pentru ca, si daca presupunem prin absurd ca lui Iohannis i-ar fi trecut prin cap sa-i ceara in felul acesta lui Maior sa-si dea demisia, un director al SRI cu atitia ani de experienta- chiar si daca era la nivelul de inteligenta si de servilism al defunctului Timofte- tot s-ar fi asezat pe scaun sa-i explice oricarui presedinte de ce nu se poate asa si, mai ales, asa de repede. Citeva motive: un presedinte instalat abia de o luna la Cotroceni nu intelege nici daca e Geniul Carpatilor toate subtilitatile muncii de intelligence si nici nu asimileaza pe repede inainte toate implicatiile care decurg din asumarea unei astfel de pozitii, ma refer la cea de director al SRI. Altfel spus, daca decide sa faca o astfel de mutare la nivelul celui mai important serviciu de informatii, orice presedinte trebuie sa se asigure ca succesorul este deja pregatit. Ce inseamna asta? Pai, in primul rind, inseamna ca respectivul sa fi primit deja “viza” de intrare in post de la partenerii nostri euro-atlantici, si sa fi fost fisat si validat ca om de incredere de “sistem”, atit la nivel intern, dar mai ales international. Va intreb: sintem azi intr-o astfel de situatie? Stiu aliatii nostri din NATO cine va fi inlocuitorul lui Maior? Sau, asa cum sugera in textul ei de ieri Sorina Matei, domnul Iohannis i-a surprins in mod neplacut pe toti prin decizia intempestiva de inlocuire a lui Maior? Asta, desigur, daca mergem pe ideea ca Maior a fost demis din dorinta lui Iohannis de a se razbuna pentru patimile din campanie.
Cum eu nu cred in varianta unui Iohannis- revansard, cel putin nu intr-o astfel de speta, ramin, cum spuneam doua variante. Prima e aceea in care demiterea lui Maior s-a facut in urma descoperirii unor abuzuri teribile facute de acesta din pozitia de sef al SRI. Putem specula aici ca e vorba de interceptari ilegale, de protectie acordata unor persoane sau, din contra, de inscenari puse la cale de SRI. Sau, si asta ar fi teribil, chiar de acte de coruptie in care este implicat George Maior. Daca Iohannis a ajuns in posesia unor astfel de informatii dublate de dovezi, demiterea intempestiva a lui Maior poate fi lesne justificata chiar si in fata partenerilor euro-atlantici: “Dom’le, stiu ca e neplacut, dar, asta e, l-am prins pe nenorocit si l-am zburat!”. Case closed! Intr-o astfel de situatie, daca-l vom vedea pe Maior la DNA, propun sa ne mai uitam inca o data la interviul cu el de duminica pentru a intelege cum a incercat sa inventeze un scandal public din care sa iasa victima- e vorba mai ales de razboiul pe legile “Big Brother”- cind el era in postura faptuitorului. Ar fi de risul lumii, dar s-ar putea preda ca lectie de manipulare a opiniei publice in facultatile de sociologie.
Cea de a doua varianta este aceea in care Iohannis chiar ar fi vrut sa-l mentina la post, asa cum parea ca se va si intimpla, dar Maior a decis sa-si schimbe destinul. Incep sa cred mai mult in aceasta varianta. Cred ca Maior s-a plictisit sa se uite la joc din culise. Omul vrea sa intre pe teren, iar contextul e cit se poate de propice: mai toate partidele au nevoie de lideri noi, au nevoie de figuri proaspete. De aici si suspinele teribile legate de plecarea lui din post, slobozite din piepturi aliniate de la stinga la dreapta. Toata lumea il vrea pe Maior in partid, de la Udrea la Ponta, de la Blaga la Dan Diaconescu. Nu neaparat pentru ca e vreun geniul al politicii, n-a dovedit asta in perioada in care era in PSD. Ci pentru ca stie despre toti de toate. Si atunci e mai bine sa-l ai pe Maior linga tine decit ca adversar politic!
Prin urmare, as zice ca Maior se pregateste sa faca pasul in politica. Probabil va alege zona social-democratiei, poate chiar partidul lui Ghita in care va ajunge curind si Victor Ponta, dupa ce va termina de dinamitat PSD din interior. Dar aici intram pe tarimul unor speculatii cu foarte multe variabile. Asa ca m-as intoarce la plecarea lui Maior din fruntea SRI. Daca a facut-o, cu sceneta de rigoare a victimizarii in care intra si “omagiile” unor prieteni din presa, putem spune ca am asistat la prima lui actiune ca om politic “nou”. Avind in vedere ca plecarea s-a produs in conditiile in care s-a produs, poate ca am putea adauga citeva cuvinte si despre ce fel de politician se pregateste sa fie Maior: unul care nu va ezita sa dea dea de inteles, ori de cite ori va avea ocazia, ca stie multe despre multi. Doar nu credeati ca fraza cu acoperitii din presa “scapata” in interviul de duminica a fost intimplatoare!

Posted in Uncategorized | 10 Comments

Antena 3 e aici! Un milion si jumatate de euro de la Blue Air si Nelu Iordache pentru trustul de presa al familiei Voiculescu. Documente in EXCLUSIVITATE!

Avem asa: pe de o parte, Jurnalul National, Editura Intact SRL, Antena 2, Antena 3, Intact Production SA si EuroExpo Trade Fairs SRL. Firme din imperiul media si de afaceri al familiei Voiculescu. Pe de alta parte, SC Blue Air Transport Aerian SA, o firma care i-a apartinut ani de zile omului de afaceri Nelu Iordache. Din luna decembrie a anului 2011, postul de televiziune Antena 3 a inceput o serie de anchete jurnalistice legate de afacerile derulate de Nelu Iordache printr-o alta firma pe care acesta o detinea, e vorba de ROMSTRADE. Anchetele au fost prezentate, in special, in emisiunea “Exces de putere”, realizata de Oana Stancu. Dar relatiile dintre trustul de presa al familiei Voiculescu si omul de afaceri Nelu Iordache n-au fost tot timpul tensionate. Ba, asa cum veti putea observa din documentele pe care le public astazi in exclusivitate, aceste relatii au fost chiar strinse: trustul de presa al familiei Voiculescu a incasat de-a lungul anilor aproape un milion si jumatate de euro de la compania Blue Air Transport Aerian SA, detinuta pina nu demult de acelasi Nelu Iordache.

Sa le luam pe rind. Mai intii, INTACT PRODUCTION SA, care a taiat facturi pentru BLUE AIR-ul lui Iordache, de-a lungul anilor, in valoare de peste 2.000.000 de RON! Prima factura dateaza din 28.12.2007. Iata documentele doveditoare:

Intact Production 5Intact Production 6

 

 

 

 

 

 

Intact Production 1Intact Production 2

 

 

 

 

 

 

Intact Production 3Intact Production 4

 

 

 

 

 

 

 

 

Antena 2 a incasat si ea de la BLUE AIR peste 200.000 de euro. Iata facturile doveditoare:

Antena 2-1Antena 2-2

 

 

 

 

 

 

 

Si Jurnalul National a beneficiat de contracte de publicitate cu firma BLUE AIR a lui Nelu Iordache. Iata dovezile:

Jurnalul 1Jurnalul 2-2

 

 

 

 

 

 

 

Firma Euro EXPO TRADE FAIRS SRL care apare in declaratia de interese a fostului senator Dan Voiculescu, a beneficiat, de asemenea, de contracte cu BLUE AIR-ul lui Nelu Iordache. Iata facturile:

Euroexpo 2Euroexpo 1

 

 

 

 

 

 

 

Dar, surpriza, cei mai multi bani din contracte de publicitate cu firma BLUE AIR a lui Nelu Iordache i-a incasat, ati ghicit, Antena 3. E vorba de peste 650.000 de euro! Iata facturile:

Antena 3-1Antena 3-2

 

 

 

 

 

 

Antena 3-4Antena 3-5

 

 

 

 

 

 

Antena 3-3

La un moment dat, potrivit unei note din 22.04.2011, firma BLUE AIR a refuzat sa plateasca o factura in valoare de 253.815, 10 RON emisa de Antena 3. CEO-ul Blue Air de la acea vreme, Sherif Ussama spunea ca “departamentul de marketing al Blue Air nu poate certifica prestarea serviciilor mentionate” in acea factura de Antena 3. Iata documentul:

Blue Air refuza plata

Acum trebuie sa deschid o paranteza si sa va spun ca eu am fost dat in judecata de Oana Stancu pentru articolul postat AICI. In care era vorba si despre Iordache, si despre Oana Stancu, si despre trustul de presa al familiei Voiculescu. In cererea de chemare in judecata, printre altele, doamna Stancu vorbeste si despre prima emisiune “Exces de putere” de la Antena 3 in care a abordat “subiectul” Nelu Iordache – ROMSTRADE. Se intimpla in decembrie 2011, cind Blue Air-ul aceluiasi Iordache refuza sa plateasca ultima factura in valoare de 253.815, 10 RON emisa de Antena 3! Desigur, o pura coincidenta… Iata un fragment din cererea de chemare in judecata scrisa de avocatii doamnei Oana Stancu:

Oana Stancu cronologie

Asa cum stiti, la un moment dat, Nelu Iordache a fost saltat de DNA, a ajuns in arest, a pierdut Blue Air, cealalta firma, ROMSTRADE, i-a intrat in insolventa, detaliile sint cunoscute. Ce nu stiati, cu siguranta, este ca Antena 3 a reusit sa-si recupereze banii. Dupa ce a dat mai intii in judecata Blue Air, in cele din urma, Mihai Gadea, directorul Antena 3, a semnat in aprilie anul trecut o intelegere cu noul director al Blue Air, Gheorghe Racaru. Si, pupat Piata Endependentii! Iata documentul:

A3 si Blue Air intelegere 1A3 si Blue Air intelegere 2

 

 

 

 

 

 

A3 si Blue Air intelegere 3

Just for fun: asa cum se vede si din documentul de mai jos, directorul de marketing al companiei Blue Air este o doamna numita Mirela Secan. Distrati-va cautind pe net si veti gasi ca este o fosta angajata a trustului de presa al familiei Voiculescu :)

Secan insista sa se faca plata

 

Posted in Uncategorized | 50 Comments

Geoana il uraste pe Ponta inca din 2002. O afacere de 16 milioane de marci germane. Cu documente prezentate in exclusivitate!

In 1997, statul roman a contractat un imprumut de 600 de milioane de marci germane prin lansarea de obligatiuni in valuta. De operatiunea respectiva s-a ocupat Ministerul Finantelor condus la acea vreme de Mircea Ciumara. In fapt, Ciumara l-a imputernicit pe secretarul de stat Ionut Costea (cumnatul lui Mircea Geoana) sa se ocupe de aceasta operatiune. Costea a contractat imprumutul, dar, asa cum vom vedea din documentele prezentate mai jos, a facut-o in conditii cel putin dubioase: statul roman a platit un nejustificat comision de subscriere, o dobinda majorata si cheltuieli generale de tranzactie cu mult peste cele prevazute in oferta initiala a bancilor prin care s-a desfasurat operatiunea (Deutsche Bank Morgan Grenfell si Credit Suissse First Boston). Paguba in sarcina statului roman: aproape 16.000.000 de marci germane!

Aceasta suma calculata ca fiind platita nejustificat de statul roman in urma derularii respectivei emisiuni de obligatiuni apare intr-un raport intitulat “Nota preliminara” intocmit in anul 2002 de Corpul de Control al Primului Ministru. La acea vreme, prim-ministru era Adrian Nastase, iar sef al Corpului de Control era Victor Ponta. Controlul in sine a fost facut de directorul Cristian Carausu in perioada 8-15 martie 2002. Documentele de mai jos vorbesc de la sine.

ImageImage

 

 

 

 

 

 

ImageImage

 

 

 

 

 

 

 

 

In 2002, cind Ponta ancheta speta prezentata mai sus, Ionut Costea era director adjunct la BERD, iar cumnatul lui, Mircea Geoana, facea parte din cabinetul lui Adrian Nastase, fiind ministru de Externe.

Ionut Costea, asa cum rezulta si din raportul intocmit de oamenii lui Ponta in 2002, n-a lucrat singur. A fost ajutat in 1997 sa desemneze bancile cistigatoare si de Mihai Tanasescu, care la acea vreme era director in Ministerul Finantelor, iar in 2002 era ministru de Finante in cabinetul lui Adrian Nastase! Se nasc aici citeva intrebari:

1. Era Victor Ponta in calitate de sef al Corpului de Control un personaj atit de independent in 2002 incit nu avea teama sa ancheteze matrapazlicurile facute in 1997 de colegul lui de guvern Mihai Tanasescu (Finante) si de cumnatul unui alt coleg de guvern, adica Mircea Geoana (Externe)?

2. Ce s-a intimplat cu acel raport intocmit de oamenii lui Ponta din care rezulta ca Ionut Costea si Mihai Tanasescu facusera o afacere paguboasa pentru statul roman (paguba, va reamintesc, era de aproape 16 milioane de marci germane)?

3. A fost initiativa lui Ponta sa declanseze acele verificari sau era o solicitare facuta chiar de Adrian Nastase care putea in felul acesta sa-i tina “cuminti” pe Mihai Tanasescu si pe Mircea Geoana?

Pina aflam un punct de vedere din partea actualului premier Ponta in legatura cu aceasta speta, e bine sa mai vedem si alte documente. Mai jos,  doua pagini dintr-o corespondenta prin fax purtata in 15 ianuarie 1997 intre firma “Danubius Securities” (patronata de Dan Fischer) si secretarul de stat Ionut Costea, prin care cei de la Danubius trimiteau o analiza privind modalitati de finantare pentru proiectul Bell Helicopter. Deci, Costea si “Danubius” se cunosteau, colaborau si corespondau:

Image Image

 

 

 

 

 

 

 

 

In fine, ca sa legam lucrurile, puteti citi mai jos, integral, contractul dintre firma “Danubius Securities” si “Credit Suisse First Boston”. Pentru ca, da, a existat un contract, asa cum preciza si controlul facut de Ponta, intre aceasta firma, “Danubius”, si una dintre bancile de la care s-a imprumutat statul roman. Ce preciza contractul? Care era obiectul lui? Era… “fara obiect”, spunea nota de control intocmita de oamenii lui Ponta. Era pentru ca “CSFB (Credit Suisse First Boston) si Danubius Securities sa lucreze impreuna cu ocazia apropiatei emisiuni de DM Eurobond a Ministerului de Finante […] Ca parte a acestui protocol, fiecare dintre parti va furniza celeilalte parti orice gen de informatie, analiza, sfat sau suport uman pe care il va considera rezonabil“, scrie la “natura serviciilor prestate” in protocolul intocmit intre Danubius si CSFB.

Pentru aceste “servicii” CSFB s-a angajat prin contract si a si platit catre “Danubius Securities” un comision de 15% din totalul sumelor primite de CSFB in urma operatiunilor cu eurobonduri. In raportul lui Ponta din 2002 scria ca acest comision a reprezentat aproximativ 15,15 milioane de marci germane. Adica aproape toata paguba pe care a “incasat-o” in aceasta afacere statul roman!

ImageImage

 

 

 

 

 

 

ImageImage

 

 

 

 

 

 

 

 

Paginile de mai sus reprezinta traducerea legalizata a documentului original din limba engleza. Pentru conformitate, atasez si ultima pagina din documentul original in care apar si semnaturile:

Image

Bonus, domnilor Ionut Costea si Mihai Tanasescu le ofer spre aducere aminte documentele pe care le-au semnat in 1997 si care au produs statului roman o paguba de aproape 16 milioane de euro, asa cum rezulta din nota de control intocmita in 2002 de Corpul de Control al Primului Ministru, condus la acea vreme de actualul premier Victor Ponta:

ImageImage

 

 

 

 

 

 

ImageImage

 

 

 

 

 

 

Image

Posted in Uncategorized | 12 Comments

Exclusiv, document DNA: 3,5 milioane de euro mita pentru Alina Bica! Plus: Tender, Dragnea, Cocos, Buzaianu si multi, multi altii

In aceasta postare veti gasi publicate INTEGRAL si in PREMIERA cele 23 de pagini dintr-o “Ordonanta de disjungere a cauzei” din dosarul Bica. Probabil ca numai un naiv isi  inchipuia ca la un asemenea nivel, de procuror-sef DIICOT, cum era Alina Bica, putea fi vorba doar de “cazul ANRP”. Mai toti banuiam ca daca s-a ajuns la o astfel de speta trebuie sa mai fie si altele, mai mici sau mai mari. E rolul Justitiei sa decida daca faptele consemnate in acest document de 23 de pagini constituie infractiuni, daca pot fi probate si daca trebuie pedepsite de judecatori. Rolul meu, ca jurnalist, se opreste la a servi interesul public. Iar interesul public fata de cele consemnate in acest document, veti vedea, e enorm. Daca numai o parte din cele scrise de procurori se dovedesc a fi reale, atunci avem de-a face cu devoalarea unui sistem putred, cangrenat, subordonat  unei singure comenzi: bani, bani, cit mai multi bani! Si, dupa cum veti putea citi, toti si toate au un pret. Chiar si cind vine vorba de oameni din Parchetul General.

Pentru a va ajuta sa intelegeti mai usor si mai repede despre ce este vorba in cele 23 de pagini publicate la sfirsitul articolului, am facut un rezumat al celor mai “spectaculoase” informatii. Va recomand insa, cu tarie, sa le cititi pe toate. Veti vedea ca merita!

 

Cazul Bica-Tender

Procurorii consemneaza la pagina 2 cazul “Bica-Tender-Mihailescu”. Ovidiu Tender era judecat intr-un dosar al carui rechizitoriu fusese intocmit chiar de Alina Bica. Pentru a avea sansa unei solutii favorabile, noteaza procurorii, Tender a apelat la un anume Florin Ionut Mihailescu, devenit consilier al Alinei Bica si angajat totodata la SC PROSPECTIUNI SA, firma lui Tender. Avocatii omului de afaceri au trimis prin Mihailescu acte care sa fie consultate de Alina Bica, cerindu-i sprijinul pentru formularea unei aparari favorabile. In documentul pe care il puteti citi mai jos, procurorii afirma ca Mihailescu si Bica au dobindit in schimbul sprijinului acordat lui Ovidiu Tender bunuri imobile (teren). In plus, Florin Ionut Mihailescu, ca angajat la SC PROSPECTIUNI SA, incasa si diferite sume de bani pe un card.

Bica crop 1

Cazul Bica-Ioan Niculae-Liviu Dragnea

La pagina 3 a documentului se vorbeste despre cazul afaceristului-inculpat Ioan Niculae care a apelat la Liviu Dragnea sa-l ajute cu o interventie la procurorul-sef DIICOT, Alina Bica, pentru solutionarea favorabila a dosarului sau. In fapt, solicitarea lui Niculae era legata de tergiversarea solutionarii dosarului pina la aparitia prescriptiei. Bica, se arata in document, a intervenit la nivelul procurorului de caz cerindu-i acestuia sa opreasca investigatiile pe care le derula in legatura cu utilizatorul unui numar de telefon pe care il folosea Liviu Dragnea. Rasplata: 3,5 milioane de euro pe care Niculae i le-a oferit Alinei Bica la pachet cu promisiunea facuta impreuna cu Liviu Dragnea ca o vor sprijini sa ajunga Procuror General.

Bica crop 2

Cazul Bica-Cocos

In paginile urmatoare ale documentului se vorbeste despre deja “celebra” afacere de la ANRP (Dorin Cocos- Gheorghe “Stelu”Stelian- Crinuta Dumitrean s.a) unde Alina Bica era membru al Comisiei pentru Stabilirea Despagubirilor, ca reprezentant al Ministerului Justitiei. O parte din actiunile obtinute la Fondul Proprietatea in urma acestei afaceri, noteaza procurorii, “au fost tranzactionate, iar o parte din din bani au fost directionati catre membrii familiei Cocos (Cocos Dorin, Cocos Alin si Udrea Elena Gabriela)”. Pentru serviciile aduse cauzei, Alina Bica a primit, “fara a plati contravaloarea, o cota parte dintr-un teren situat la Snagov, in suprafata de 4425 de metri patrati, apartinind numitei Chiriac Olguta”, se arata in documentul citat. Olguta Chiriac, noteaza procurorii este fosta sotie a lui Dorin Cocos si mama lui Alin Cocos. Tranzactia imobiliara a fost realizata prin interpusi.

Bica crop 3

Cazul DIICOT-ANAF- Constantin Marius Stoica

La pagina 11 a documentului citat se vorbeste despre omul de afaceri Constantin Marius Stoica si incercarile acestuia de a interveni la nivelul conducerii ANAF pentru a obtine o solutie favorabila intr-un dosar sau declinarea spetei catre DIICOT acolo unde avea posibilitatea sa realizeze trafic de influenta asupra Alinei Bica prin intermediul consilierului acesteia, Florentin Ionut Mihailescu. Procurorii noteaza ca in mai 2013, Stoica a intervenit si la seful ANAF, Serban Pop, in scopul de a scoate de pe piata firma concurenta Sensiblu, dar si la directorul general adjunct al Directiei de Administrare Fiscala a Marilor Contribuabili, Nicusor Adrian Nica, in scopul scoaterii de pe piata a unei alte firme concurente, numita Syco. Stoica voia ca ANAF sa declanseze controale fiscale la aceste firme concurente in scopul eliminarii lor de pe piata.

Bica crop 4

 

Cazul DIICOT- Buzaianu- Energy Holding

In paginile urmatoare apare numele omului de afaceri Bogdan Buzaianu care avea nevoie de un document emis de DIICOT pentru a fi depus intr-o cauza aflata pe rolul instantei. Buzaianu, noteaza procurorii, a obtinut acest document cu sprijinul unui anume Mihail Udroiu, alt consilier al Alinei Bica. Pentru serviciile aduse, Udroiu a fost ofertat cu o excursie in Dubai. De asemenea, noteaza procurorii, “au rezultat indicii infractionale privind traficarea si cumpararea influentei pentru solutionarea favorabila a unor contracte din domeniul sistemului de aparare, ordine publica si siguranta nationala si solutionarea favorabila a unor dosare in care era implicata firma Energy Holding si alte firme apartinind numitului Buzaianu Bogdan Nicolae sau in raport cu care acest avea interes, aflate pe rolul Tribunalului Bucuresti”. In document se vorbeste despre mai multe persoane care “foloseau telefoane cu cartele oferite de Buzaianu si intilniri conspirate pentru reusitele infractionale”.

Bica crop 5

Mai jos, puteti citi integral documentul de 23 de pagini semnat de procurorul sef de sectie Gheorghe Popovici si procurorul sef-adjunct Danut Volintiru, ambii de la DNA. Veti gasi numeroase detalii, in special legate de felul in care era organizata si functiona reteaua Bica, dar si despre piramida relationala din jurul afacerilor de la ANRP.

Bica 1Bica 2Bica 3Bica 4Bica 5Bica 6Bica 7Bica 8Bica 9Bica 10Bica 11Bica 12Bica 13Bica 14Bica 15Bica 16Bica 17Bica 18Bica 19Bica 20Bica 21Bica 22Bica 23

 

 

 

 

 

 

Posted in Uncategorized | 78 Comments

Fiţi buni, vă rog!

Da, stiu, de sarbatori facem fapte bune si, in general, oferim cadouri. Dar fapta buna pe care va rog s-o facem impreuna de aceasta data e un pic…altfel. E despre viata si despre moarte. Priviti-i pe acesti parinti:

17Se numesc Ecaterina Maria si Gheorghe Maria, locuiesc in comuna Milosi , judetul Arges. Le-a murit baiatul, Dumitru Ionel Maria. Avea 47 de ani si s-a prapadit sau s-a sinucis (n-am reusit sa aflu clar) departe de casa, tocmai in Grecia, la Iraklion. Probabil, ca atitia alti romani, n-a plecat de bine ce ii era in tara. Poate s-a dus la munca, poate, cine stie…

Parintii ar vrea sa-l aduca acasa, sa-l ingroape in cimitirul din comuna. Dar cadavrul lui Dumitru zace de mai bine de trei saptamini la morga spitalului din Iraklion. Firma “Foteinopoulos Nikolaos” din strada Prevezis 62,  Atena (care raspunde la tel. 0030 694 704 8440 sau 0040 210 505 4524) cere 2800 de euro pentru repatriere. Parintii au deschis doua conturi, in lei RO 60 CECEAG 3008 RON 1096169 si in euro RO 11 CECEAG 30B2 EUR 1096171 pe numele Gheorghe Maria la filiala CEC Bank din Comuna Milosi, judetul Arges. Daca-i puteti ajuta sa-si aduca feciorul acasa faceti o fapta buna si dati o mina de ajutor. Detalii suplimentare puteti obtine de la Angela Ghita, nepoata decedatului, la telefon 07773708083.

Dumnezeu sa-l ierte!

 

Posted in Uncategorized | 17 Comments

Fugarul-condamnat Mihai Tânjală si detalii uluitoare despre un tun cu despagubiri. Nume grele din politica romaneasca, fata lui Vlad Soare, nevasta lui Costel Bobic, Crinuta Dumitrean-ANRP, documente in exclusivitate si doua intrebari care asteapta raspunsuri urgente. Episodul 4

Mihai Tanjala, ofiter de contrainformatii inainte de 1989,  fondator al celebrei UM 0215 (mai cunoscuta ca “Doi si-un sfert”), deputat PDSR, om de afaceri controversat si pretendent al unor despagubiri cu titluri de proprietate avind o valoare care bate spre 100.000.000 de euro a fost condamnat la cinci ani cu executare in Romania, dar de la momentul pronuntarii sentintei, in decembrie 2011, a fugit in SUA si acum este proprietarul unui aerodrom in Florida. N-a facut nicio zi de inchisoare. In episodul patru al anchetei jurnalistice legate de Tanjala, cititi declaratii uluitoare ale acestuia despre afacerea cu titluri de proprietate in care a fost implicat, dar vedeti si documente in premiera care atesta un circuit bizar al actiunilor date la Fondul Proprietatea via ANRP.

Epiosodul 4

Averea Muschong, mostenitorii, Tanjala si Fabrica de Caramida

Mihai Tanjala, dupa cum veti vedea, a fost implicat intr-o afacere cu o miza uriasa, de peste 100.000.000 de euro. Daca ne luam dupa ceea ce afirma el, unii ar fi putut obtine chiar si dublul acestei sume daca tranzactia s-ar fi perfectat. E vorba despre deja “clasicele” tunuri cu titluri de proprietate.

In speta despre care vorbeste Tanjala, proprietatile in cauza i-au apartinut industriasului Jakob Muschong, născut la Kikinda (sau Chichinda), o localitate din Banatul Sârbesc, dintr-o familie cu tradiție în producția de cărămidă. Bunicii și străbunicii lui Muschong făceau cărămidă manual, în ateliere la marginea Lugojului. La vârsta de 20 de ani, Muschong se căsătorește cu Margareta Bohn, fata unui renumit industriaș german, specializat în producerea de țigle și cărămizi, care a construit fabrica de cărămizi de la Jimbolia, de la Cărpiniș și care avea mai multe fabrici în Europa.

La 20 de ani, Muschong și soția sa înființează firma “M. Bohn & Comp.” care construiește la 1888 o fabrică de cărămizi la Lugoj. După câțiva ani construiește aici o noua fabrică, iar mai apoi cumpără și fabricile concurenților săi. În 1908 firma își schimbă numele în “J.Muschong & Comp.”. Cărămida și țigla produse de Muschong erau de mare calitate și erau vândute în tot Imperiul Austro-Ungar, iar mai apoi și în România Mare. Muschong a construit mai multe fabrici în Banat dar și una la marginea Budapestei. Numele său s-a legat și de soarta Băilor Buziaș, pe care le-a cumpărat în 1906 și unde a amenajat stațiunea cu același nume. Stațiunea a fost în proprietatea familiei până la naționalizare în 1948. După Marea Unire de la 1918, autoritățile române au început anchetarea lui Jacob Muschong, considerând că se opune dezvoltării capitalului românesc. A fost ținta unei ample campanii de presă, au urmat controale ale autorităților financiare care au descoperit presupuse nereguli contabile în declarațiile de venit, considerând sumele investite de Muschong ca profit și obligându-l să plătească impozit pe ele.

La scurt timp, Muschong s-a stins din viață în urma unui infarct, pe 13 decembrie 1923, la reședința sa din Lugoj. Fabrica de caramida din localitate, care i-a apartinut lui Muschong, a ajuns la un moment dat in proprietatea lui Mihai Tanjala care a descoperit rapid ca adevarata afacere nu este fabrica in sine, ci o posibila afacere cu titlurile de proprietate detinute de mostenitorii lui Moschong pe averea avuta de familia acestuia la momentul nationalizarii din 1948. Tanjala i-a cautat, a gasit cinci dintre ei, de la doi a cumparat drepturile litigioase, iar cu ceilalti trei mostenitori a facut echipa cerind despagubiri pe averea Muschong de la stat, in bani sau in titluri de la Fondul Proprietatea. N-a reusit insa sa le obtina.

Cum a ajuns Tanjala sa revendice averea imobiliara a lui Muschong

Povestea acestor despagubiri, asa cum o relateaza Tanjala in interviul pe care i l-am luat e halucinanta. El invoca nume grele din politica romaneasca, dar si servicii secrete si internediari la granita cu lumea interlopa. Pentru unele dintre afirmatii, Tanjala mi-a trimis documente prin mail si le veti gasi publicate mai jos. Pentru altele, recunoaste el insusi ca nu are dovezi scrise, dar pare sa imbine destul de convingator adevarul cu fabulatia. Oricum, va invit sa priviti cu rezerve unele dintre afirmatiile lui Tanjala care nu pot fi probate. Nu uitati ca personajul este condamnat la cinci ani cu executare inca din decembrie 2011, dar ca tot de atunci sta bine-mersi in SUA, unde a devenit proprietarul unui aerodrom in Florida, transformindu-se in om de afaceri american. Si nu uitati ca trebuie sa aflam de ce nu a fost extradat nici pina la aceasta ora in ciuda faptului ca a fost dat si in urmarire generala. Dar pina atunci, iata interviul cu Mihai Tanjala despre afacerea “despagubirilor Muschong”. Plus, asa cum am zis, o serie de documente.

RT: Cum ati intrat in afacerea asta cu despagubiri, domnule Tanjala?

MT: Fabrica mea de caramida, vinduta de statul roman unui concern german si de concernul german mie, apartinuse in istorie acestui bogatas, Jakob Muschong, si fusese nationalizata. Si eu, fiind un iubitor al istoriei, am refacut galeria istorica a fabricii. Am zis, aceasta fabrica a fost construita de Muschong, a fost natioanlizata de comunisti, vinduta concernului german, vinduta lui Tanjala si asa mai departe… Am refacut istoria fabricii. In procesul de refacre a istoriei fabricii am dat de mostenitorii acestui creator, ne-am imprietenit si, cerind datele despre familie, unii dintre ei au zis venim cu tine, altii au zis iti vindem tie drepturile.

RT: Despre ce drepturi era vorba? Paminturi, case?

MT: Paminturi, case, despagubiri in bani, pentru ca unele dintre ele nu mai erau, au fost vindute de statul roman, era vorba de niste drepturi globale care se ridicau la niste sume importante, mult peste 100.000.000 de euro.

RT: Pina la urma n-ati recuperat aceste drepturi, inteleg. V-ati “lovit” de Crinuta Dumitrean de la ANRP?

MT: Nu numai! De toata mafia din Romania, pentru ca la aceste drepturi nu trebuia sa ai acces daca nu erai in carti. Cele trei grupari, “gruparea de la Monaco”, respectiv “gruparea lui Basescu” si “gruparea SIE” au facut imposibil sa te apropii de aceste lucruri.

RT: Cine s-a opus cel mai tare? Crinuta Dumitrean?

MT: Crinuta Dumitrean impreuna cu Mihai Priboi, nepotul lui Ristea Priboi, nu Priboi care a fost la SIE, ci baiatu’ lu’ frat-su, dar care era tot ofiter acoperit… Am facut greseala sa-l deconspir, chiar am scris in niste documente ca e ofiter acoperit si-au trebui sa-l ia de acolo.

RT: Si pentru ce serviciu lucra?

MT: Era chiar seful comisiei de acordare a despagubirilor. Crinuta Dumitrean ii cerea voie, nu putea sa miste de el, sa-si faca joburile ei, ca trebuia sa le faca pe ale lui SIE, prin Priboi Mihai.

RT: Vad ca tot pomeniti despre SIE. E atit de implicat SIE in tot acest proces al despagubirilor?

MT: Dom’le, ce n-ati inteles?! De la Revolutie pina astazi, tot marele jaf din Romania a fost facut de ofiterii acoperiti si informatorii lor din cele doua structuri de informatii!

RT: SIE si SRI?

MT: Probabil ca da… sectorul economic, zona acoperita. Ce nu va e clar din chestia asta? Eu apreciez si imi doresc din tot sufletul sa se faca fuziunea dintre cele doua servicii si sa plece de acolo cei doi asa-zisi generali facuti de Basescu, care sint, de fapt, manipulatorii de geamantane cu bani, respectiv Predoiu de la SIE si Coldea de la SRI.

RT: Va lansati in acuzatii grave! Nu e cumva o tensiune intre serviciul pe care l-ati pus dvs pe picioare, “Doi si-un sfert”, si celelalte servicii?

MT: N-as putea spune tensiuni… Dar, evident, fiecare dintre servicii, in incercarea de a-si face atributiunile a incercat sa culeaga informatii si din sectorul celuilalt. Si atunci, uneori, ne mai calcam pe picioare, se mai intersectau sferele.

Mihai Tanjala incepe sa vorbeasca la un moment dat despre presiunile la care ar fi fost supus pentru a-si vinde la un pret mic drepturile litigioase cumparate de la doi dintre mostenitorii lui Muschong. In discutie, Tanjala incearca sa faca o legatura intre condamnarea lui la cinci ani de inchisoare pentru jaful de la ICMUG si refuzul de a vinde aceste drepturi de despagubire unor persoane interesate sa le achizitioneze la un pret mult mai mic decit valoarea lor reala. Afirma chiar ca a ajuns sa fie condamnat pentru ca a refuzat sa cedeze afacerea cu despagubirile. In interviu vorbeste si despre niste “emisari” veniti in numele lui Mircea Basescu si al lui Traian Basescu, spune ca a facut un denunt la DNA in legatura cu aceasta speta si ca a trimis memorii chiar si la Cotroceni. Intr-o prima faza e aproape categoric, dar apoi incepe sa-si nuanteze discursul.

RT: Mi-ati spus ca ati fost “presat’ sa va vindeti drepturile litigioase cumparate de la doi dintre mostenitorii lui Muschong. Cind, cum, cine?

MT: Era in luna octombrie, inceputul lui noiembrie (2011 n.m) cind am fost contactat sa vind drepturile detinute pe Legea 10. Nu sint drepturi oarecare, pentru ca acel cetatean, Muschong, alaturi de Malaxa, de Auschnit si de altii, era unul dintre cei mai bogati din Romania. Eu am dobindit partial de la unul sau unii dintre mostenitori acele drepturi si alti mostenitori au ramas (in procesul de revendicare, n.m) si impreuna le-am solicitat. Mostenitorii au umblat cu mine permanent sa-si recupereze drepturile, eu am fost presat, am inclusiv contract semnat cu “grupul de la Monaco”, ca sa le vind drepturile lor!

RT: Cu cine a fost semnat contractul acesta?

MT: Cu Costel Bobic si cu altii! N-am vrut sa vind aceste drepturi, dar problema nu e “grupul de la Monaco”. Problema e ca in paralel cu “grupul de la Monaco” m-a contactat un oarecare X care mi-a spus ca vine in numele lui Mircea Basescu si al lui Traian Basescu si ca trebuie sa le vind, ca daca nu le vind o sa dau de dracu’. Si m-a pus dracu’ sa ma duc la DNA si sa fac un denunt penal impotriva lui Mircea Basescu si a lui Traian Basescu. Si dupa aia, in doua saptamini, am fost condamnat! Aceste documente exista in DNA.

Bobic 1Bobic 2

 

 

 

 

 

 

Bobic 3Bobic 3

 

 

 

 

 

 

Bobic 4Bobic 6

 

 

 

 

 

 

Bobic 7Bobic 8

 

 

 

 

 

 

Bobic 9Bobic 10

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Am senzatia unui scenariu de tip “Bercea Mondial- Mircea Basescu” asa ca insist sa aflu detalii. Mai ales ca am in minte in permanenta faptul ca vorbesc cu unul dintre “fondatorii” celebrei “Doi si-un sfert”:

RT: I-ati pomenit pe Mircea Basescu si pe Traian Basescu. La ce v-ati referit?

MT: Pai v-am spus foarte clar ca cel care m-a contactat sa vind drepturile mi-a spus ca vine din partea lor! Dupa care am facut denunt la DNA si un memoriu pe care i l-am adresat lui Basescu la Cotroceni. Am dovada si numarul de inregistrare. Si mi-a raspuns Piscociu, consilierul lui Basescu, ca memoriul meu a fost trimis la DNA, adica acolo de unde s-a dat ordin sa fiu executat.

Acuzatiile sint grave asa ca ii cer lui Tanjala o dovada care sa le poata proba. Nu are. Incep piruetele retorice:

RT: Dar cine era acela care v-a spus ca venea din partea lui Traian Basescu?

MT: Pai, nu… Era un tip care se prezentase cu numele, nu conteaza, Rahat in Ploaie, eu m-am dus la DNA si am zis, dom’le eu sint ofiter de informatii si uite ce spune jegosul asta, eu nu cred ca vine in numele lui Basescu, dati-mi tehnica operativa cu mine, m-am dus cu avocatul, aceasta discutie a avut loc cu avocatul de fata, procurorul mi-a spus dati-ne citeva zile, nu va mai intilniti cu el, nu m-am mai intilnit cu el, m-am dus peste citeva zile si mi-au spus “Domnu’ Tinjala, e neserios, nu va bagati!”. Eu ieseam din DNA, din nou, cu avocatul, si ala m-a sunat si ma astepta si m-am intilnit cu el si mi-a venit cu cineva de la una din directiile de informatii, de la SPP. Mi-a venit cu acel cineva de la SPP la intilnire, unde eu iarasi am fost cu avocatul. L-am sunat din nou pe procuror, m-am intors inapoi, mi-am completat plingerea si atunci mi-a spus, “Nu va e frica de ce faceti?”.

RT: V-a spus asta procurorul?

MT: Da! Avocatul meu e martor!

RT: Dar aveti vreo dovada ca personajul respectiv venea din partea lui Traian Basescu?

MT: Pai… dom’le, n-am, dar de ce dracu’ m-oi fi dus eu la DNA? Sa spun, uite dom’le ce pretinde asta, eu nu cred ca e din partea lui Basescu, dati-mi tehnica! Cind ei nu mi-au dat tehnica si procurorul mi-a zis chestia aia, i-am spus, domnu’ procuror, matale esti corupt? Ca procurorul m-a mai intrebat “Si de ce nu-ti vinzi drepturile, domnu’ Tanjala? Faci niste bani!”. Si i-am zis: matale esti cu spagarii? De ce eu nu pot sa-mi scot drepturile si altii trebuie sa le scoata? Ia matale plingerea asta si ocupa-te de ea si nu mai deconspira cazurile. Si atuncea el mi-a zis, “Nu ti-e frica?”.

Mai incerc o data sa obtin o proba. Fara succces, insa:

RT: Cine era procurorul de la DNA?

MT: Imi scapa, asta e singurul nume care chiar imi scapa si care nu cred ca-l am nici in hirtii, dar, poate, avocatul meu si-l aminteste… Dar, va spun, veniti incoace ca plecati cu sacul plin, va creste ratingul din nou, se asterne tacerea peste pornirea aia a dumneavoastra sufleteasca de a va auto-deconspira. Aia o sa fie nimic pe linga ceea ce aduceti!

RT: Nu va faceti dumneavoastra griji despre pornirile mele sufletesti si nici despre rating… Va atrag atentia insa ca ati lansat o acuza grava la adresa presedintelui Traian Basescu! O mentineti in continuare?

De data asta, Tanjala refuza sa mai fie categoric:

MT: Nu-l acuz direct nici pe Presedinte, nici pe frate-su, nici pe nimeni. Eu nu am dreptul, ca ofiter profesionist, sa fac acest lucru. Am facut precizarea ca la mine s-a prezentat un numit Florea X Ciprian si in legatura cu acest X eu m-am dus la DNA si am zis, dom’ne, asta pretinde ca e in numele presedintelui! Ei au zis da-ne o saptamina sa verificam, nu mai intra in legatura, n-am mai intrat, am respectat, dupa care, in realitate, deconspirasera cercetarea si mi-au zis mie stai departe, de fapt sa nu ma mai intilnesc cu asta, dar, de fapt, eu cum ieseam de la DNA, pe scari ala m-a sunat ala si a zis veniti incoace, ma astepta cu unul de la SPP. Pai, cu unul de la SPP insotitor nu te poate astepta cineva decit daca face parte din schema!

RT: Ce s-a intimplat pina la urma cu acele drepturi?

MT: Au fost verificate si sint verificate de DNA ca sa vada intii daca nu sint false ca si in alte asa-zise mosteniri, au vazut ca n-avem nicio problema, documentele sint in APAPS si asteptam cererile de despagubire, respectiv la ANRP si asteptam dispozitiile de contestare sau de despagubire. Dar, cel mai bine ar fi sa veniti aici, in America, aveti ce face, v-am spus, sute de pagini! O luam de la APAPS, o luam de la SIE, o luam de la 2009, de la inregistrarea mea, plingerea mea facuta la ICSID unde am devoalat mecanismul lor de furaciune si pe urma n-au mai timbrat, s-au speriat si eu am fost amenintat cu moartea, au zis ca am stricat o masinuta de un miliard de euro si n-o sa termin bine ca o sa fiu executat, asta e… Aceste documente exista, dom’le, exista dinainte sa fiu eu condamnat, nu-ntelegeti?

Crinuta 1Crinuta 2

 

 

 

 

 

 

Crinuta 3Crinuta 4

 

 

 

 

 

 

Crinuta 5Crinuta 6

 

 

 

 

 

 

Crinuta 7Crinuta 8

 

 

 

 

 

 

Crinuta 9Crinuta 10

 

 

 

 

 

 

Crinuta 11Crinuta 12

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

RT: Cu ce pret vi se propunea sa vi se cumpere acele drepturi?

MT: Cu un milion de euro.

Tanjala si NastaRT: Si spuneti ca ele valoreaza o suta de milioane?

MT: Eu zic ca valoreaza mai mult! Din informatiile mele ei voiau sa le umfle cum le-au umflat pe ale lu’ rahatu’ ala de e arestat, voiau sa le umfle la 250.000.000 de euro si sa bage banii in buzunar!

RT: Sa revenim la contractul semnat cu “grupul de la Monaco”. Care era scopul acestui contract semnat intre mostenitorii lui Muschong si “grupul de la Monaco”?

MT: Ei (“grupul de la Monaco”, n.m) se angajau sa faca niste demersuri pentru care trebuia sa le dau un treizeci si ceva la suta din drepturi. In realitate era forma mascata a traficului de influenta si a coruptiei, pentru ca de ce ei puteau sa le scoata de la Crinuta Dumitrean si eu nu puteam?! Contractul de vinzare de drepturi il semna cine era imputernicita, Gabriela Maria Gyorbiro, urmasa lui Muschong, si cu mine pentru partea mea. Deci, noi eram vinzatorii. Cumparatorii erau fiica lui Vlad Soare, nevasta lui Costel Bobic si inca un tip insignifiant care era cu 5% sau cu 10% pe care mi-l bagasera ei la inaintare cum ca eu l-am contactat si el i-a adus pe ei dupa aceea… Numai ca n-au putut nici ei sa scoata drepturile, de foarte multe ori Costel Bobic spunindu-mi la intilnirile pe care le aveam ca trebuie sa vorbim cu Lenuta. A se intelege nevasta domnului Cocos, adica doamna Elena Udrea. Am inteles foarte clar ca se bateau doua gasti pe un ciolan foarte mare, si ca in timp ce se bateau doua gasti pe un ciolan foarte mare se intimplase ca o a treia gasca avea controlul, ca, de fapt, cele doua gasti, cind deranjau, intervenea gasca lui SIE prin Priboi (Mihai Priboi, n.m.) si cum gasca SIE avea controlul in institutie, (ANRP, n.m) prin ofiterii plasati acolo, ii mai “recolta” din cind in cind sau le impiedica visul… Si asa s-a intimplat, asta e viata!

RT: Costel Bobic avea vreo legatura cu SIE sau cu vreun serviciu de informatii?

MT: Nu cred ca avea una directa, el are mai pe sus, asa, ca el mai vine pe aici, prin America, prin Long Island, prin altele, mai de sus, gasca de la Monaco si asa mai departe. Ei se laudau ca ei pun presedinti si dau jos presedinti si prim-ministri si asa mai departe. Chiar foloseau niste expresii triviale la adresa unor persoane in functie sau care au fost in functii.

Dupa o ora de convorbire telefonica inregistrata am oprit interviul cu Tanjala. Conversatia a continuat insa, la intiativa lui, prin sms si mai apoi prin e-mailuri. Va reamintesc, in cazul in care ati pierdut cumva informatia, ca vorbim despre un personaj condamnat definitiv la cinci ani de inchisoare de instantele romanesti, in decembrie 2011, dar care n-a facut nici macar o zi de puscarie. El se afla in SUA de aproape trei ani de zile, fiind proprietarul unui aerodrom in Florida, Virginia. Marea intrebare ramine de ce nu este extradat in Romania nici macar la trei ani distanta de la condamnarea lui definitiva? Si as mai adauga inca una: cine este, de fapt, acest Mihai Tanjala?

Posted in Uncategorized | 11 Comments

Interviu in exclusivitate cu fugarul Mihai Tânjală: “Inainte de ’89 am fost ofiter in Directia de Contrainformatii a Armatei, iar dupa ’89, tot ofiter! Cind Gelu Voican a constituit “Doi si-un sfert” am facut parte din grupul care a desenat “casutele” lui “Doi si-un sfert” si-am coordonat noua judete de Politie din punctul de vedere al lui “Doi si-un sfert”! Da, domnule, am o sentinta judecatoreasca obtinuta in SUA, eu nu stau aici ilegal, stati cuminte!”. Plus: fotografii cu aerodromul detinut de Tânjală in SUA. Episodul 3

Ce-ati zice daca ati afla ca un condamnat la cinci ani de inchisoare in Romania (sentinta definitiva pronuntata in decembrie 2011!), dat la un moment dat in urmarire internationala , e un prosper om de afaceri in SUA, Florida, fiind proprietarul unui aerodrom pe care-l administreaza impreuna cu sotia? Vi se pare incredibil? Ei bine, nu e incredibil, e cit se poate de adevarat! Respectivul se numeste Mihai Tanjala, a fost ofiter de contrainformatii inainte de 1989,  fondator al “celebrei” UM 0215 (mai cunoscuta ca “Doi si-un sfert”), apoi deputat PDSR, om de afaceri controversat si pretendent al unor despagubiri cu titluri de proprietate avind o valoare care bate spre 100.000.000 de euro. In episodul de astazi, cititi prima parte a unui interviu pe care l-am realizat in exclusivitate cu Mihai Tanjala. Atentie, urmeaza declaratii spectaculoase!

Cum l-am gasit pe condamnatul Tanjala

Despre personajul Mihai Tanjala am aflat in urma unui mesaj venit pe Facebook de la un prieten stabilit in SUA. M-a intrebat daca stiu ceva despre respectivul individ. I-am spus ca nu si l-am intrebat la rindul meu care e ideea. Mi-a relatat ca l-a intilnit in urma cu citiva ani in America si ca a avut curiozitatea sa caute informatii despre el pe Internet. A aflat, cum am aflat si eu mai apoi, ca era condamnat definitiv la cinci ani de inchisoare cu executare, in 2011, dar ca traieste, bine-mersi, in Florida, unde detine un aerodrom, fiind un prosper om de afaceri. Spre surprinderea mea, facind o scurta investigatie jurnalistica am ajuns pe pagina de prezentare a aerodromului SEMINOLE LAKE GLIDERPORT unde am gasit si numarul de telefon al lui Tanjala. Era o ora tirzie in noapte, in Romania, dar numai buna pentru un apel telefonic dincolo de Ocean. Am sunat, am cerut cu patronul aerodromului si am avut surprinderea sa aud ca la celalalt capat al firului era chiar Mihai Tanjala. M-am prezentat, de data asta in limba romana, si l-am simtit articulind cu voce tremurata:

MT.: Stiu cine sinteti, domnule Turcescu! Ma sunati ca ofiter acoperit auto-deconspirat sau… Sa stiti ca si eu am fost ofiter. Si inainte, si dupa 1989!

L-am lasat sa-si dreaga glasul devenit brusc plin de incordare, i-am explicat ca lucrez la o ancheta jurnalistica si ca vreau sa-i iau un interviu telefonic.

MT: Numai daca veniti aici, in America!

Tanjala aerodromL-am avertizat ca inregistrez discutia, a fost de acord si, in ciuda faptului ca parea la inceput de neinduplecat in privinta unui dialog telefonic, am stat de vorba aproape o ora, in doua reprize. Pentru inceput am vrut sa ma lamuresc cum se face ca in ciuda condamnarii la cinci ani de inchisoare cu executare in dosarul ingineriilor financiare de la ICMUG Giurgiu este inca in libertate, refugiat in SUA. Mai ales ca aflasem din citeva stiri de pe internet ca, la un moment dat, fusese dat chiar in urmarire generala. Iar eu reusisem sa-l gasesc fara probleme, printr-un simplu telefon postat pe pagina de prezentare a aerodromului al carui patron este! Mi-a raspuns iritat, dupa ce citeva minute bune a insistat ca trebuie sa traversez Oceanul ca sa-mi ofere raspunsuri:

MT: Domnu’ Turcescu, cazul nu este asa usor si eu n-am cum sa va trimit o sinteza. La organele americane eu am depus peste 700 de pagini de documente si va dati seama ca as fi fost expulzat, expediat, extradat la pachet si imediat daca se considera ca documentele mele nu-s veridice sau ca eu sint un infractor asa cum se sustine. Politia m-a cautat si s-a cerut extradarea mea si au avut loc toate felurile de formalitati posibile si imposibile. Si serviciile de informatii au facut presiunile de rigoare, au facut schimburile oficiale si neoficiale.

-Si sa inteleg ca autoritatile americane n-au vrut sa va extradeze?

MT: Intelegeti ce vreti! Probabil ca da, probabil ca pe aici, pe undeva, ne situam, dar, v-am spus, daca vreti amanunte veniti incoace sau trimiteti un corespondent al dumneavostra!

Am incercat sa-i explic ca nu pot traversa Oceanul oricind si oricum, intrucit realizez o emisiune de televiziune de luni pina joi, la Nasul TV. Dar am insistat incercind sa aflu cum reuseste sa stea in America fara nicio grija avind o condamnare la cinci ani de inchisoare cu executare pronuntata cu sentinta definitiva in Romania:

RT: Sinteti cetatean american, domnule Tanjala?

MT: Sint problemele mele!, mi-a raspuns taios.

Am incercat s-o iau pe cai ceva mai ocolite:

RT: Dar de plecat din tara cind ati plecat?

MT: In ziua in care a ramas instanta in pronuntare… De fapt, n-am plecat, ca instanta a zis ca ramine in pronuntare si eu am rugat sa-mi lase o zi, doua, sa depunem concluzii scrise si instanta a zis “nu, in pronuntare” si eu aveam o intilnire in Bulgaria. Am plecat oficial, m-am dus pina in Bulgaria si in Bulgaria, cind eram chiar intr-o intilnire de afaceri, am primit telefon, vezi ca s-a afisat si ai fost condamnat. M-am urcat in avion, am zburat mai departe si am venit in SUA, punct. Haideti sa va mai spun ceva: procurorul care m-a anchetat pe mine este condamnat si se afla in puscarie pentru ca a distrus documente viabile intr-un caz lucrat cu Germania pentru ca a luat spaga. Cristudor il chema, apartinea de DNA central, dar lucra la Slobozia. El este in puscarie si in acest moment. Mai fac o precizare: pe cazul meu s-au deschis doua dosare penale, un dosar penal deschis de Parchetul General in care mi s-a dat NUP cu o luna inainte de a fi condamnat si acest dosar in care am fost condamnat, dar in care am fost achitat si in acesta la fond si s-a hotarit apoi ca trebuie sa fiu “incaltat” daca tot am facut denunturi penale impotriva lui Basescu!

In acest moment al discutiei se deschide un lung dialog despre o afacere cu restituiri de proprietati despre care la ora interviului cu Tanjala nu stiam mare lucru. Intre timp, am reusit sa pun cap la cap declaratiile din dialogul telefonic avut, altminteri destul de dezlinat si intortocheat, am facut investigatii ceva mai amanuntite, am primit si de la el o serie de documente prin e-mail, asa ca, in urmatorul episod al acestei anchete, veti putea citi niste declaratii uluitoare ale lui Tanjala (asta neinsemnind ca sint si adevarate, dar dupa episodul recent DNA-Crinuta Dumitrean-ANRP par sa aiba cel putin un simbure de adevar! ) despre “grupul de la Monaco”, Vlad Soare, Costel Bobic, DNA, SIE, SRI, nepotul lui Ristea Priboi (numitul Mihai Priboi de la ANRP), Mihai Stanisoara, Constantin Nita si multi, multi altii, inclusiv Traian Basescu, Elena Udrea si Dorin Cocos.

Deocamdata insa, sa revenim la episodul disparitiei din tara a lui Tanjala si stabilirea lui in SUA de aproape doi ani de zile. Pentru a intelege ceva mai mult din declaratiile lui facute in acest interviu, trebuie sa precizez ca Tanjala a fost la un moment dat si proprietarul Fabricii de Caramida din Lugoj, o societate desprinsa din fabrica “Mondial Lugoj”, dupa privatizarea acesteia.

Tanjala aerodrom1RT: Aerodromul din SUA cind l-ati cumparat?, l-am intrebat pe Tanjala.

MT: In 2008, inainte sa fiu condamnat. Si l-am cumparat prin vinzarea Fabricii de Caramida Lugoj, care n-avea nici in clin nici in mineca cu Nitramonia sau cu ICMUG Giurgiu si pe care o detineam in proprietate din 1999. Fabrica de Caramida a fost vinduta de stat unui grup german impreuna cu tot “Mondialul Lugoj” care se compunea din mai multe fabrici, inclusiv Fabrica de Caramida. Nemtii nu au fost interesati sa pastreze Fabrica de Caramida si, dupa ce au cumparat-o de la stat, mi-au vindut-o mie in rate cu plata in doi ani de zile. Facind un management adecvat, si toate lucrurile astea au fost verificate, am facut suficient profit astfel incit jumatate din profitul lunar il constituia rata si jumatate investitii in Fabrica de Caramida pe care am modernizat-o, i-am constuit multe cladiri si multe anexe, astfel incit, peste citiva ani, am vindut-o cu 2.600.000 de euro firmei Tehnocer. E o firma romaneasca.

RT: Stiti cumva cine este actionar la Tehnocer?

MT: Da, este domnul Maran, care a fost arestat de curind. Nu este un interlop, este un mare om de afaceri, dar, probabil, a calcat pe bec, nu stiu ce-a facut, dar am vazut la stiri ca de curind, de doua saptamini sau ceva, a fost arestat. Dar intre 2008 si 2014 a fost un bun om de afaceri, dar cred ca a facut si el greseala ca a cautat sa recupereze drepturile lui Auschnit, care era al doilea om bogat dupa Malaxa. Si, daca nu ma insel, a si recuperat sau a incercat sa recupereze 15.000 de hectare de padure si cred ca de aici i s-a tras.

RT: Sa revenim la afacerea pe care o aveti acum. La cit se ridica investita in aerodromul din SUA?

Tanjala aerodrom 2MT: La mai putin decit am luat pe fabrica de caramida. Cind am vindut fabrica cu 2,6 milioane de euro, raportul euro-dolar era 1,59 , am schimbat un milion sase sute si ceva de mii de euro si am obtinut doua milioane si sase sute de mii de dolari cu care am cumparat aeroclubul. Tranzactia este la vedere, declarata, verificata de guvernul american si de IRS (Internal Revenue Service, n.m.), fiscul american.

RT: Si spuneti ca desi v-au cautat autoritatile romane nu ati fost extradat?

MT: Da, domnule, am o sentinta judecatoreasca obtinuta in SUA, eu nu stau aici ilegal, stati cuminte!

RT: O sentinta prin care se spune ca nu se poate face extradarea?

MT: Prin care, deocamdata, nu plec! Dar va rog sa redati cum spun eu, nu cum spuneti dumneavoastra, nu exista o sentinta ca nu voi fi extradat, am spus prin care, deocamdata, nu plec. Eu organizez un concurs national, na-ti-o-nal (subliniaza accentuind fiecare silaba, n.m) de planorism al Statelor Unite, la anul va fi editie jubiliara, 25 de ani. Si tot la anul mai organizez un concurs, tot cam… national, sa vedem, poate e regional sau va fi regional, sa vedem ca inca nu s-a stabilit, la Cross Country Camp, celalalt este la Seniors, amindoua sint de planorism. Credeti dvs. ca un infractor asa notoriu poate sa faca asa ceva? Credeti dvs. ca as putea primi in fiecare an fonduri gratuite de la guvernul american pentru contributia mea adusa in zona la dezvoltarea afacerilor? Mie imi pare rau si pling cind ridic drapelul romanesc linga drapelul american de Seniors ca nu pot sa-l ridic oficial si ca trebuie sa port aceasta mizerie pusa pe numele meu…

Tanjala SeniorsLa acest moment al dialogului zimbesc pentru mine gindindu-ma cum un condamnat la cinci ani de inchisoare cu executare in Romania organizeaza concursuri de planorism in America suspinind la vederea drapelului. Imi “revin” repede si lansez urmatoarea intrebare:

RT: Da’ de ce nu veniti sa lamuriti lucrurile in Romania?

MT: Pentru ca nu pot! Pentru ca domnul general Predoiu, prietenul meu de la SIE, a avut grija prin ce controleaza el in justitie, ca ori de cite ori am facut cerere de revizuire a sentintei si de cite ori am descoperit documente noi, acestea sa fie respinse apriori ca inadmisibile! Pentru ca daca intram pe fond ajungem la adevaruri zdrobitoare sau deranjante.

RT: Sa inteleg ca ati informat autoritatile americane despre aceste “adevaruri zdobitoare”?

MT: Domnu’ Turcescu, retineti asta, in 2009 am informat Curtea Internationala de la Washington despre metoda romaneasca de furat fonduri din bugetul Romaniei si din fondurile europene, respectiv: asa-zisii investitori adusi de SIE care veneau la privatizare la APAPS si primeau intreprinderi moca, reziliau dupa aia contractele si dadeau statul roman in judecata la Washington. Si cereau sume, despagubiri, o suta de milioane, cinci sute, vezi Noble Ventures, un miliard, vezi altii, si asa mai departe. Asta era o metoda de furat, ca procesele se puneau la cale in tara. Statul roman angaja atunci aceleasi case de avocatura prin ministerul de Finante, vezi Musat si Asociatii, Zbircea si Asociatii si tot asa… Si daca statul roman ar fi cistigat procesul, casele de avocatura primeau bonus 30%. Stiti ce inseamna asta dintr-o suta de milioane de dolari? Insemna 30 de milioane! Dar din 500? O suta cincizeci de milioane! Plus cheltuielile de judecata ale casei de avocatura! Daca statul roman pierdea procesul, pierdea acele o suta de milioane, cinci sute si asa mai departe. In ambele cazuri, baietii imparteau prada. Aici e SIE! Eu am facut informarea asta in 2009, in luna iunie. Cazul impotriva mea a inceput in septembrie, dupa aceasta informare. Cind am informat atunci la ICSID, i-am informat si pe Codruta Kovesi, si pe Daniel Morar, si pe toti. Nimeni nu m-a bagat in seama, decit sa ma faca puscariabil!

RT: Revin: ati informat autoritatile americane despre acele “adevaruri zdobitoare”?

MT: In decembrie 2011, cind am venit aici, inainte ca guvernul roman sa emita mandatul de extradare, am informat Senatul american, Comisia pentru Drepturile omului si pe domnul Phillip Gordon si le-am trimis toate documentele inainte de a se emite mandatul de arestare, aratind ca sint nevinovat si m-am aratat dispus sa ma intorc in tara, daca mi se asigura securitatea. Chiar si in puscarie, nu ma deranjeaza, ca pina acuma mi-o faceam! Ceea ce va spun e scris pe hirtiile pe care le veti putea filma daca veniti aici. Sint dispus sa vin in inchisoare pina mi se rejudeca cazul, sint dispus sa pun un asa-zis milion de euro pe care sint acuzat ca l-am delapidat, sa-l pun jos si sa spun stau aici, dar vreau sa cititi aceste hirtii! Nu se poate ca in cazul meu sa am sase expertize, o expertiza judiciara, o expertiza stiintifica, doua expertize extra-judiciare si asa mai departe si doar un raport al DNA si sa fiu condamnat in baza raportului DNA, iar sase expertize sa le scoti in afara cazului. Nu se poate! Este un mare, mare abuz si dovada de super-coruptie si executie politica. Eu n-am nicio treaba, dom’le, sa vin in tara si sa-mi fac puscaria, dar vreau sa mi se dovedeasca ca sint vinovat! Eu probez, dom’le, ca statul nu era actionar, n-am semnat eu contractele alea, eu plecasem. Intreprinderea aia, cum dracu’ o cheama, ICMUG, in care sint eu acuzat ca am facut cacat in ploaie, pe timpul meu este singurul an cind a obtinut profit si dupa mine a intrat in gaura, dupa plecarea mea. Mai departe, pe timpul meu este singurul timp in care ii cresc asset-urile si mie imi spui ca au scazut! Dupa mine se vinde 30% din patrimoniu, singurele asa-zise imobile pe care sint acuzat ca le-am vindut eu, dar nu le-am vindut eu, au fost vindute la valoarea contabila plus 150% sau 220%. Acele asset-uri fusesera cumparate de informatorul SIE Valerian Simirica cu sase luni de zile inainte, de la AVAS! Deci AVAS i le-a vindut subevaluate, asa ca unde e subevaluarea mea daca AVAS le-a vindut subevaluat si au fost vindute mai departe cu 150%, cu 220%? Unde e subeavaluarea? Si chiar daca ar fi, daca n-am facut-o eu, n-am semnat eu, de ce eu sint trimis in puscarie si aia care au semnat au fost martori?!

Tanjala Phillip gordonRT: Ati fost condamnat insa in baza unei hotariri judecatoresti! Sentinta e definitiva, cinci ani de puscarie cu executare. Banuiesc ca aveti sentinta…

MT: O am, bineinteles, s-a scris o carte, 75 de pagini, ca sa trebuiasca sa nu le citeasca nimeni si cererea de revizuire sau apelul sa fie de 100 de pagini ca sa nu citeasca, iar, nimeni si sa fie declarat inadmisibil!

RT: Pai, trimiteti-mi-o si mie pe e-mail, ca sa intelegem despre ce e vorba!

Tanjala se enerveaza:

MT: N-o sa intelegeti nimic, e o mare minciuna si un mare jiogodism! Nu-i nimic adevarat din ce scrie acolo! Rind cu rind, eu va prezint probele. In dispozitivul sentintei, lasind la o parte batutul apei in piua si minciunile pe 75 de pagini, in dispozitiv zice “se condamna pentru” si zice: a subevaluat, a semnat, era administrator, a facut. Si, unu, n-am semnat, doi, nu eram administrator, trei, nu eu am decis, ci AGA, patru, dispun ei in locul meu! Eu va voi face dovada ca erori de stat sint platite de oameni nevionovati. De exemplu, actualul ministru al Privatizarii, Stan Popa, de la APAPS, pe timpul acela era vicepresedinte al APAPS. Exista o nota de control inaintea privatizarii cu erori in ea, ei privatizau ce n-aveau. Si pe mine ma condamna ca am subevaluat ceea ce ei n-au vindut! Sau pentru ceea ce ei au vindut in fals! Si multe altele. I-am trimis zece hirtii si fuge de raspundere sa scrie, pentru ca in APAPS sint aceiasi care au privatizat si pe timpul ala, si ei stiu ca din urma ii paste gaia!

Mi-e clar ca Tanjala are meciul lui cu judecatorii si ca va sustine non-stop ca e nevinovat asa ca incerc o alta varianta, dar n-apuc sa termin intrebarea.

RT: Va citesc dintr-un articol in care se spune ca ati fost condamnat la cinci ani de inchisoare pentru ca activele dobindite de dumneavostra la preturi modice…

Tanjala intervine furios:

MT: Acel articol este publicat de fituica sau rahatul de post de radio al lu’ tovarasu’ Nita, care el ar trebui sa fie dupa gratii, nu eu, el era spagarul sef, nu eu! Toate privatizarile din judetul Brasov, investitorul social Fatih Kesser a fost adus in judetul Brasov de catre Constantin Nita prin Radu Dorinel care era consilier al PSD in Brasov si care a fost condamnat la sase ani de puscarie pentru spaga pe care a luat-o de la Fatih Kesser si i-a carat-o lui Nita!

RT: Ati facut si politica, domnule Tanjala?

MT: Da, ’92- ’96 am fost deputat PDSR, in legislatura respectiva.

RT: Si inainte de 1989 ati lucrat in Securitate?

MT: Nu, am fost ofiter in Directia de Contrainformatii a Armatei fiind coleg cu Pavel Corut si pleiada de rigoare.

RT: Si dupa 1989?

MT: Tot ofiter! Cind Gelu Voican a constituit “Doi si-un sfert” am facut parte din grupul care a desenat “casutele” lui “Doi si-un sfert” si-am coordonat noua judete de Politie din punctul de vedere al lui “Doi si-un sfert”. Asta pina cind mi-am dat demisia intrind in conflict cu Babiuc. Deci, eu am fost unul din primii 15-20 pe care i-a adunat Gelu Voican, i-a trimis la Pasapoarte sub conducerea generalului Rozoleanu si le-a zis, hai, faceti-l!

RT: Asta cind se intimpla? In ’90?

MT: In momentele Revolutiei, cind dvs. nu stiu citi ani aveati, va uitati la televizor dupa eroi! Eu eram la bordul elicopterului care zbura in Piata Operei la Timisoara.

In timp ce purtam dialogul cu Tanjala am avut timp sa arunc un ochi pe net la puzderia de rezultate in care aparea numele lui dupa o simpla cautare pe Google. Intr-un articol ceva mai vechi il gasesc mentionat alaturi de Mihai Stanisoara, fost deputat PDL, fost consilier prezidential, fost PNL. Tanjala a fost deputat de Mehedinti intre 1992 si 1996, Stanisoara este si acum parlamentar ales in judetul pastorit pina nu demult de celebrul Adrian Duicu. Dar nu numai Mehedintiul il leaga pe Tanjala de Stanisoara. Intr-o declaratie de avere de acum citiva ani a lui Stanisoara aparea ca l-ar fi imprumutat pe Tanjala, in nume personal, cu vreo 90.000 de dolari. Asa ca risc o intrebare:

Tanjala StanisoaraRT: Ce relatie aveti sau ati avut cu domnul Mihai Stanisoara?

Tanjala, altminteri foarte volubil pina atunci, devine, brusc, aproape telegrafic:

MT: Fiecare dintre noi a avut optiunile lui si politice si economice, separate, fara sa ne influentam unul pe altul.

RT: Sinteti prieten, totusi, cu domnul Stanisoara!, plusez eu.

MT: N-as putea spune asta! Pot sa spun ca am fost parteneri la un moment dat.

RT: In ce afacere?

MT: Inclusiv in Fabrica de Caramida. Detasindu-ne unul de altul si avind preocupari deosebite si eu fiind condamnat, el s-a distantat, si-a vazut de cariera lui, n-am mai vorbit la telefon, n-avem niciun contact.

RT: Iesirea domnului Stanisoara ca actionar din Fabrica de Caramida cind si cum s-a produs? V-a vindut dumneavoastra actiunile ?

MT: Da, mi-a vindut mie inapoi actiunile ca tot de la mine le cumparase. Asta a fost, undeva, in o mie noua sute…nu, cred ca a fost prin 2000 sau 2001.

RT: Va mai aduceti aminte si la ce pret?

MT: La acelasi pret la care i le vindusem, ca de la mine le cumparase si nu puteam sa ne speculam intre noi cind eram parteneri de vreo trei-patru ani!

RT: Despre ce suma vorbim, totusi?

MT: Nu-mi aduc aminte, dar toate actele sint declarate la Registrul Comertului!

RT: Deci, domnul Stanisoara a fost partener cu dvs. in aceasta afacere…

MT: Da, dar a fost pentru scurt timp… Daca-mi aduc bine aminte, de fapt, s-ar putea ca el sa-si fi vindut partea initial unei alte firme si pe urma firma aia mi-a vindut mie! Deci, s-ar putea sa fi gresit aici, nu Stanisoara sa-mi fi vindut mie…

RT: Si la acelasi pret, ati zis!

MT: Da, la acelasi pret. Pentru ca eram trei actionari, nu era societate pe actiuni listata la Bursa!

RT: Cine erau actionarii? Dumneavoastra, Stanisoara si mai cine?

MT: Si un partener din Iugoslavia.

RT: Aveati aceleasi procente in firma?

MT: Nu. Eu aveam 51% si ei, impreuna, 49%. Deci, fiind controlul la mine, nu puteau impune ei pretul actiunilor.

RT: Dumneavoastra ati fost actionar si la Nitramonia…

MT: Niciodata! Am fost director la Nitramonia, dar cumparatorul Nitramonia, firma S&P din SUA este firma unui informator al SIE, Simirica Valerian, prietenul domnului Priboi si al altora ca el, al generalului Rotaru si al altora…

La acest moment al interviului sint obligat sa deschid o paranteza ca sa puteti intelege despre ce este vorba in continuare. Mai ales ca apar nume grele si documente publicate in exclusivitate. Detalii, in Episodul 4 al acestei anchete.

Posted in Uncategorized | 9 Comments