Cum îşi dă DNA cu comunicatele în cap. Se adînceşte misterul dispariţiei învinuitului Florică

Sa stam strimb, dar sa judecam drept, propun. Si, mai ales, sa ne uitam putin pe comunicatul DNA din 26 septembrie 2014, primul comunicat al procurorilor anticoruptie prin care era informata opinia publica despre cazul Microsoft. Un pasaj din acel comunicat de anul trecut capata azi o relevanta aparte:

“Direcţia Naţională Anticorupţie a fost sesizată la data de 5 iunie 2013 de către Corpul de Control al Primului – Ministru, ca urmare a acţiunii de control efectuată la Ministerul pentru Societatea Informaţională şi la Ministerul Educaţiei Naţionale, în legătură cu închirierea de licenţe educaţionale.
Întrucât din Raportul de control rezultau indicii cu privire la încheierea, în condiţii nelegale, a contractului comercial de închiriere licenţe din 15.04.2004, extins ulterior pentru produse educaţionale Microsoft, a actelor adiţionale la acest contract, precum şi a contractelor aferente derulării Programul „Sistem Educaţional Informatizat” (SEI), Direcţia Naţională Anticorupţie s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea unor infracţiuni de abuz în serviciu şi respectiv a unor infracţiuni de corupţie în legătură cu derularea acestor contracte”.

Prin urmare, in septembrie 2014, DNA ne informa ca dosarul Microsoft a pornit de la o actiune a Corpului de Control al Primului- Ministru si ca procurorii s-au sesizat din oficiu!

Facem un salt in zilele noastre si citim comunicatul de azi al DNA prin care sint trimisi in judecata Cocos, Sandu, Niro si Pinalti si vedem ca au disparut din rindul invinuitilor Florica si Pescariu. O multime de cunoscatori ai noului Cod Penal se grabesc sa ne anunte ca ar trebui sa nu ne mire, dindu-ne cu articolul 290 din CP peste ochi. Care articol zice la alineatul 3 asa:

Mituitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta“.

Dar noi, astia care mai avem un pic de memorie ne intoarcem la comunicatul DNA din septembrie anul trecut si intrebam: pai, nu era, mai, nene, sesizarea facuta de Corpul de Control al lui Ponta?! Pai n-ati zis voi, procurorii de la DNA, ca v-ati sesizat din oficiu?! Pai, in conditiile acestea, cum e treaba cu mituitorul Florica ramas nepedepsit? Cind a denuntat Florica fapta: inainte sa se autosesizeze procurorii DNA care fusesera la rindul lor sesizati de Corpul de Control?! Si, in definitiv, ce-a fost mai intii: Florica sau controlul?

P.S. pentru procurori: va rog doar sa nu ne luati de prosti! Si va mai rog, in alta ordine de idei, sa rezolvati cazul Volintiru- nevasta notar- Ciurel- CEO Oltenia.

 

Posted in Uncategorized | 27 Comments

Eu votez DNA, dar care DNA? O dilemă cu Morar şi Codruţa

“Eu votez DNA!”, titlul unei carti avindu-l ca autor pe amicul Cristian Ghinea, a devenit in ultimele luni un refren public. Il auzim de fiecare data cind un nume greu e prins in anchetele procurorilor anticoruptie si seamana cu uralele unor tribune care au asteptat pina in ultimul minut de prelungiri ca echipa favorita sa inscrie golul victoriei. Adevarul e ca pina in 2004 nimeni nu si-ar fi putut inchipui ca e posibil sa vedem ceea ce se intimpla de citiva ani incoace: nume mari, oameni grei, insi considerati intangibili sau protejati de sistemul politic ori relational ies incatusati din sediul DNA sau sint dusi in catuse in arest. Unii dintre ei au ajuns deja dupa gratii, altii au fost acolo si intre timp au si iesit. Pare ca DNA a devenit o institutie eficienta si temuta deopotriva- o arata si cota de incredere din sondaje- si atunci, cum sa nu votezi DNA?!

Nu ma pricep precum alti colegi de breasla sa dau premii sau sa fac bezele procurorilor. Dar am o pasiune aparte pentru a reciti stiri si declaratii din istoria recenta in incercarea de a intelege unele intimplari a caror semnificatie mi-a ramas neclara. Asa se face ca in cautarile mele descopar, din cind in cind, amanunte sau nuante pe care nu le-am bagat in seama in urma cu ceva timp, dar care capata deodata o alta dimensiune.

In cartea “Eu votez DNA!” scrisa de Cristian Ghinea si aparuta la Humanitas acum citiva ani, sint publicate interviuri cu adevaratele vedete ale luptei anticoruptie de la acea vreme: Daniel Morar ( procuror, DNA), Liviu Papici ( procuror, DNA), Nistor Călin ( procuror, DNA), Horia Georgescu ( președine ANI), Cristi Danileț ( judecător, membru CSM) și Laura Ștefan ( expert anti-corupție). Desigur, dintre toti cei amintiti mai sus, cel mai sonor nume este cel al lui Daniel Morar. Ani de zile, toti cei care si astazi aplauda rezultatele luptei anti-coruptie purtata de procurori au facut din Daniel Morar un simbol al acestei cruciade. Si pe buna dreptate. Fara Daniel Morar si Monica Macovei probabil ca n-am fi vazut niciodata dupa gratii personaje precum Adrian Nastase sau Dan Voiculescu. Au fost “tatal” si “mama” DNA. In treacat fie spus, din sintagma “mama DNA”, doamna Macovei si-a facut anul trecut si slogan de campanie.

Dar nu despre Monica Macovei vreau sa vorbesc, ci despre Daniel Morar. Si eu, ca multi alti jurnalisti precum Dan Tapalaga, Andreea Pora, Sorina Matei sau Dan Turturica, am scris si am vorbit de-a lungul anilor in termeni elogiosi despre munca fostului sef DNA. Pentru ca mi se parea reconfortant si datator de speranta in primul rind, sa vad ca, in sfirsit, coruptii Romaniei sint pusi cu botul pe labe. Apoi, Daniel Morar a (fost) plecat de la DNA si a ajuns la CCR. Poate ne aducem aminte si in ce conditii. La conducerea DNA a ajuns doamna Kovesi si atentia publica acordata pina atunci “tatalui” DNA a basculat spre “mama adoptiva” a institutiei anti-coruptie. Transferul s-a facut chiar cu multa simpatie: daca Daniel Morar de la DNA era numit “Morar” in spatiul public, pentru doamna Kovesi s-a preferat apelativul “Codruta” in contextul discutiilor informale sau pe retelele de socializare. Multi dintre colegii jurnalisti pomeniti mai devreme si-au mutat atentia, firesc am putea spune, catre noua sefa a Directiei Nationale Anticoruptie. Despre Daniel Morar nu s-a mai vorbit apasat decit in contextul conflictului declansat de fostul sef al SRI, George Maior, cu judecatorii CCR pe tema “legilor Big Brother“. Am remarcat atunci o stridenta: vehementa cu care colega Sorina Matei ii cerea lui Daniel Morar sa demisioneze de la CCR daca si Maior plecase din scaunul de director al SRI. Marturisesc ca ramine pentru mine o enigma de ce era asa de suparata Sorina Matei pe Daniel Morar cita vreme cu doar citiva ani mai devreme facea parte din grupul celor ce aplaudau la scena deschisa actiunile DNA conduse la acea vreme de acelasi Morar.

In paralel cu monitorizarea activitatii DNA sub conducerea Laurei Codruta Kovesi eu am continuat sa-l “urmaresc” si pe Daniel Morar chiar si retras la CCR. L-am si sunat de citeva ori in ultima jumatate de an incercind sa obtin un interviu televizat. I-am facut si propunerea de a-mi acorda ocazia unui dialog care sa fie publicat pe acest blog. N-a refuzat, dar nici n-a acceptat. De fiecare data mi-a spus politicos ca… ne mai auzim! O fi fost vreo forma de refuz politicos sau poate nu considera ca e momentul sa reapara in spatiul public, habar n-am. Am descoperit insa, acum citeva zile, ca domnul Morar nu a intrat in silenzio stampa. Cu surprindere, dar si cu mare atentie am citit un interviu acordat de Daniel Morar unei publicatii cvasi- anonime sau, ma rog, ca sa nu jignesc pe cineva, avind o expunere publica limitata. Textul a aparut pe 16 decembrie 2014 in Revista Romana de drept al Afacerilor. In acest interviu, din care reproduc citeva pasaje mai jos, Daniel Morar face niste declaratii senzationale pentru contextul dezbaterilor publice care au loc in aceste zile pe marginea activitatii in forta a DNA! Va invit sa citit spicuirile de mai jos, apoi revin cu citeva comentarii:

R.R.D.A.: Se pare ca ati luat masuri drastice… (la DNA, n.m). Ati avut un succes imediat sau ati intampinat rezistenta?

D.M.: Toate acestea au marcat o noua atitudine in activitatea institutiei. Noua atitudine conjugate cu buna pregatire profesionala a procurorilor in domeniul specific al combaterii marii coruptii si macrocriminalitatii economico-financiare a determinat un numar semnificativ de investigatii penale impotriva unor persoane aflate la nivelul de sus al statului roman. In marea lor majoritate, aceste investigatii au fost finalizate cu trimiterea in judecata a unor ministrii, viceprim-ministri, prim-ministru, parlamentari, magistrati, secretari de stat, presedinti de consilii judetene, procurori de mari municipii, si apoi cu condamnarea lor definitiva. Aceste solutii de condamnare au venit insa dupa 4, 5 sau 6 ani de la intocmirea rechizitoriului si continua sa vina chiar si in prezent, la 2 ani de la terminarea celui de-al doilea meu mandat in fruntea D.N.A. Munca pe care echipa mea si eu am inceput-o in anul 2005 isi gaseste finalizarea in 2010, 2011, 2012, 2013, 2014… Important este ca, la finalizarea mandatului meu, in 2012, am lasat in urma o institutie eficienta si credibila,perceputa ca atare. Hotararile definitive de condamnare, pronuntate de judecatori, valideaza munca de buna calitate a echipei din cadrul D.N.A. De asemenea, am ferit institutia de orice fel de intruziune ori influenta a oamenilor politici, a oamenilor de afaceri influenti ori a serviciilor de informatii. Am avut orgoliul de a prezerva institutia ca una cu adevarat independenta, fondata din procurori-magistrati, in adevaratul inteles al termenului.

R.R.D.A.: Credeti ca institutia functioneaza la fel de eficient si in prezent?

D.M.: Daca D.N.A.-ul functioneaza la fel de eficient si in prezent, nu se poate sti decat peste cativa ani. Asa cum am explicat mai sus, validarea muncii procurorilor o realizeaza judecatorii prin hotararile pe care le pronunta, iar aceasta dureaza, fiind vorba de dosare complexe, un numar de ani. Abia dupa pronuntarea hotararilor definitive vom sti daca munca de azi a procurorilor D.N.A. este una profesionista, de buna calitate, daca se bazeaza pe probe si pe o buna cunoastere si interpretare a legii. Pana in acest moment, hotararile definitive de condamnare pronuntate in dosarele de mare coruptie privesc dosare instrumentate de vechea echipa a D.N.A. Spun „vechea”, pentru ca o parte semnificativa a procurorilor care au facut din D.N.A. o institutie eficienta au plecat din institutie dupa numirea noii echipe de conducere, in anul 2013.

Nu stiu daca sint prea multe de adaugat. Dar numai cine nu vrea nu vede ca “tatal” DNA ia distanta fata de ceea ce se intimpla acum in institutia pe care a tutelat-o: Daniel Morar vorbeste despre munca unor procurori DNA care a fost validata IN TIMP, dupa cinci-sase ani de de la trimiterea dosarelor in instanta. Sau chiar mai mult, pentru ca Morar subliniaza si faptul ca “hotararile definitive de condamnare, pronuntate de judecatori, valideaza munca de buna calitate a echipei din cadrul D.N.A“. Care echipa? “Una cu adevarat independenta, fondata din procurori-magistrati, in adevaratul inteles al termenului”, spune Morar. Iar daca nu e era clar incotro bate, revine cu un accent ca sa inteleaga tot poporul: “Pana in acest moment, hotararile definitive de condamnare pronuntate in dosarele de mare coruptie privesc dosare instrumentate de vechea echipa a D.N.A. Spun „vechea”, pentru ca o parte semnificativa a procurorilor care au facut din D.N.A. o institutie eficienta au plecat din institutie dupa numirea noii echipe de conducere, in anul 2013″.

Auzisem prin tirg despre conflictul dintre Morar si Kovesi care era de notorietate in perioada in care erau impartiti unul la DNA si celalalt la Parchetul General. Dar interviul de mai sus imi arata clar ca intre cei doi a fost mai mult decit un conflict al orgoliilor. De fapt, pozitiile lor antagonice aveau ca punct de plecare modalitatea de realizare a dosarelor. Sigur, in mandatul Kovesi la DNA procurorii lucreza avind in fata un altfel de Cod Penal si oricind “viteza” cu care se desfasoara astazi anchetele poate fi justificata prin conditiile de lucru oferite anchetatorilor anti-coruptie de noul cadru legislativ. Dar sint convins totodata ca si Daniel Morar, fostul sef DNA, astazi judecator CCR, traieste inca pe lumea asta si stie si el foarte bine modificarile aduse legislatiei. In acelasi timp, asa cum ati vazut in interviul de mai sus, Morar nu ezita sa ridice mari semne de intrebare in legatura cu activitatea “noului DNA”, pus chiar in antiteza cu “vechea echipa”. De ce o face? “Simte” Morar ca e ceva in neregula in activitatea “noului DNA” ? Incotro bate cind spune:am avut orgoliul de a prezerva institutia ca una cu adevarat independenta, fondata din procurori-magistrati, in adevaratul inteles al termenului“?   

Acum dincolo de disputele tehnice sau de conspiratiile care leaga DNA de SRI si chiar de unii judecatori de la Inalta Curte intrebarea mea e una simpla: eu votez DNA, dar care DNA? DNA- Morar sau a DNA- Codruta? Din aceasta dilema cum vom putea iesi?

 

 

Posted in Uncategorized | 18 Comments

Mădălin Voicu, urmaşul lui Ion Iliescu: sărac şi cinstit

De ani de zile ma fascineaza declaratia de avere a domnului deputat Madalin Voicu. Si cum nu pot sa tin numai pentru mine bucuria de a privi acest document m-am gindit sa impartasesc cu voi sentimentul deosebit de a vedea ca exista in parlamentul Romaniei macar un demn urmas al invataturilor lui Ion Iliescu, bravul nostru fost-presedinte care va ramine in istorie- in ciuda circotasilor care-i pun in circa mortii si ranitii de la Revolutie si de la Mineriade- ca fiind o viata intreaga un politician sarac si cinstit. Asa si cu domnul Voicu. Privindu-i, spre exemplu, declaratia de avere din anul 2010 intelegem ce inseamna o viata de artist nimerit conjunctural in politica: domnul Voicu n-are nici casa, nici masina, nici conturi si, daca e sa calculam cit de scumpa e viata astazi, am putea zice ca n-are nici bani de benzina. Traieste modest, din salariul de parlamentar, iar in 2010 abia daca aduna din spectacole si colaborari artistice 10.000 de euro pe an. Singura lui avere: bijuterii de familie care, adunate, faceau 100.000 de euro. Priviti:

voicu 1voicu 2voicu 3

Am facut un salt in timp uitindu-ma daca in declaratia de avere din 2014 domnul Madalin Voicu a reusit sa-si indrepte cumva situatia financiara. Ma gindeam ca participarea in juriul de la Mamaia, colaborarile cu TVR sau cu Radio Romania sa-i fi adus un plus de prosperitate. Sau macar concertele dirijate. Greu, foarte greu. Cu chiu, cu vai, domnul Voicu a reusit sa ajunga la vreo 40.000 de euro pe an din activitati independente, colaborari radio-tv si concerete (banuiesc ca e vorba mai ales de concerte dirijate la Ateneul Roman!). In schimb, a trebuit, probabil, sa vinda din bijuteriile familiei astfel incit valoarea acestora a scazut drastic, de la 100.000 de euro la doar 40.000 de euro. In rest, salariul de parlamentar si viata de artist, adica fara casa, fara conturi, fara macar o amarita de masina:

voicu 4vociu 5voicu 6Regret sa constat inca o data ca viata de artist in Romania e grea, chiar si in conditiile in care artistul devine parlamentar. La proximul concert al domnului Voicu ma voi duce impreuna cu prietenii pentru a-l sprijini sa iasa din delicata situatie financiara pe care o arata atit de trista lui declaratie de avere. Promit sa-i cumpar si CD-urile, iar colaborarile domniei sale la radio si tv unde banuiesc ca e realizator le voi cauta cu acribie transformindu-ma in telespectator/ ascultator fidel pentru ca nu e firesc ca intr-o tara numita Romania sa mai avem astfel de situatii in care artistii de valoare sint aproape muritori de foame. Ma gindesc deja cu groaza care va fi soarta domnului Madalin Voicu daca, cine stie, nu mai prinde anul viitor un loc de deputat in Parlamentul Romaniei! Din ce va trai omul acesta? Unde va sta? Cit ii vor mai ajunge banii obtinuti din vinzarea bijuteriilor de familie?

Va rog, cind aflati unde are colaborari radio-tv, concerte sau spectacole domnul Madalin Voicu, dati-mi de stire! Sau, cine stie, intre timp poate-l someaza viitorul sef ANI sa-si completeze declaratia de avere ca sa stim si noi exact pe unde apare si, mai ales, de unde incaseaza domnul deputat.

Posted in Uncategorized | 5 Comments

Cine-a pus samsarii-n drum, ăla n-a fost om nebun: Tăriceanu şi băieţii deştepţi care s-au îmbogăţit din “FP-uri”

Toate spagile de milioane (de euro!) din jurul putregaiului numit ANRP n-ar fi fost posibile sau, oricum, ar fi fost infinit mai mici daca nu erau facute la un moment dat niste “mici” modificari in Actul Constitutiv al Fondului Proprietatea. S-a intimplat in iarna anului 2007 cind prim-ministru al Romaniei era domnul Calin Anton Popescu-Tariceanu. La citeva luni distanta, adica in ianuarie 2008, modificarile amintite au lansat in afacerea cu actiuni FP asa-numitii samsari care au transformat ANRP in cel mai tare poligon de tras tunuri cu bani de la bugetul de stat. Mai jos, ordinea cronologica a intimplarilor.

 

Pe 24 noiembrie 2005, sub semnatura premierului Tariceanu si a secretarului de stat in Ministerul de Finante Catalin Doica e data hotarirea de guvern prin care se anunta constituirea “Societatii Comerciale Fondul Proprietatea S.A”.

1. HG din 2005

Actul constitutiv al “SC Fondul Proprietatea SA” este publicat in Monitorul Oficial si intra in vigoare zece zile mai tirziu, adica pe 5 decembrie 2005. De remarcat in acest act constitutiv articolul 5 intitulat “Tranzactionarea actiunilor”, cu un singur alineat, care preciza ca “tranzactionarea actiunilor Fondului Proprietatea se va face pe piete reglementate”. Iata dovada:

2. Act constitutiv forma initialaLa acel moment, aparitia samsarilor care sa cumpere la preturi mici actiunile dobindite de mostenitorii care nu voiau sa mai astepte pina la momentul listarii lor la bursa era practic blocata intrucit comporta riscuri data fiind precizarea ca aceste operatiuni nu puteau fi facute decit “pe piete reglementate”. Asta pina cind le-a sarit in ajutor acelasi binom Tariceanu- Doica! Pe 19 decembrie 2007 se emite controversata Hotarire de Guvern 1581/2007 prin care este modificat scurt si profitabil pentru samsari actul constitutiv al SC Fondul Proprietatea SA. Practic, Tariceanu si Doica anunta schimbarea in integralitate a anexei numita “Actul Constitutiv al SC Fondul Proprietatea SA”!

3. HG din decembrie 2007De ce era nevoie de schimbarea totala a actului constitutiv? Pai, printre altele, pentru a face loc in schema “afacerii FP” tuturor samsarilor care stateau la pinda sa cumpere fara griji si sub pretul pietei actiunile care, la acea vreme, erau doar hirtii detinute de fostii proprietari! Asa se face ca din noul act constitutiv al SC Fondul Proprietatea SA dispare pur si simplu articolul care vorbea despre tranzactionarea actiunilor pe piete reglementate. Apare insa un articol nou in care se vorbeste despre “cesionarea partiala sau totala  a actiunilor intre actionari sau terti”. Sigur, in conditiile legii :)

4. Act constitutiv forma cu samsariCind s-a dat liber, au navalit samsarii si povestea e cunoscuta. Fondul Proprietatea s-a listat la bursa pe 25 ianuarie 2011. Din ianuarie 2008 si pina in ianuarie 20011 au fost trei ani in care samsarii au cumparat “FP-uri” uneori si cu zece la suta din valoarea lor nominala stabilita de acelasi guvern Tariceanu la 1 leu/ actiune. Ca sa intelegeti de ce era profitabil sa cumperi in perioada 2008-2011 actiuni FP chiar si cu 0,20 bani/ actiune e suficient sa priviti cu cit e cotata astazi o actiune FP la Bursa de Valori Bucuresti: 0,85 bani/ actiune

P.S 1

Daca tot a ajuns DNA la smecherii din comisia ANRP care rezolvau cu “celeritate” cererile de despagubire  depuse de samsarii de drepturi litigioase, in ordine invers cronologica ar trebui, zic eu, sa mearga ancheta pina la capatul firului acestei imense escrocherii. Si ghemul, asa cum am aratat mai devreme, a inceput sa se roteasca intr-o frumoasa zi de 24 noiembrie 2005, cind domnul Calin Popescu Tariceanu dadea Hotarirea de Guvern prin care lua fiinta Fondul Proprietatea.

P.S 2

Pentru lamuriri suplimentare cititi si aceasta stire Mediafax din ianuarie 2008, luna in care eu cred ca unii au turnat multa sampanie in pahare…

Posted in Uncategorized | 3 Comments

Cum m-a reclamat Sova la CNA pentru o ancheta jurnalistica despre casa lui de avocatura si contractele cu Turceni si Rovinari. Document in premiera!

Pe 23 ianuarie 2014, Dan Sova inainta catre CNA o reclamatie prin care cerea membrilor Consiliului sa ma sanctioneze pentru o emisiune in care discutam subiectul contractelor dintre casa de avocatura a domnului Sova si complexurile energetice Turceni si Rovinari. In discutia pe care am purtat-o in studio, cu documente prezentate, unele dintre ele, in premiera in spatiul public, am vorbit si despre legaturile de acum niste ani dintre firma lui Dan Sova si avocatul Victor Ponta (ajuns intre timp prim-ministru). Nu mai stiu daca am luat sau n-am luat amenda de la CNA. Si nici nu mai are mare importanta. Important e sa cititi in original, mai jos, plingerea semnata in ianuarie anul trecut de domnul Sova. Eu cred ca fiind un document sub semnatura, inregistrat la o institutie a statului roman (Consiliul National al Audiovizualului) poate fi interesant inclusiv pentrtu procurori. Mai ales ca, din cite se aude, in speta Sova s-au distrus niste hard-diskuri…

 

Sova CNA 1Sova CNA 2Sova CNA 3Sova CNA 4Sova CNA 5

Nota: avind in vedere “emotia” pe care mi-aduc aminte ca a stirnit-o in anumite zone emisiunea de atunci, ma gindesc ca la aceasta ora, cind DNA cere retinerea si arestarea lui Dan Sova, e un anume domn care se gindeste cu groaza la ancheta procurorilor!

Posted in Uncategorized | 10 Comments

EXCLUSIV! Dosarul EADS, legaturi primejdioase si nume noi pe axa Bucuresti- Berlin

N-am sa intru in detalii cu toate ca sint multe de spus. Dar cred ca acest articol va va oferi citeva raspunsuri legate de intirzierea cu care se misca lucrurile in dosarul EADS, chiar daca sefa DNA Laura Codruta Kovesi ne asigura in urma cu doua zile ca se lucreaza intens la acest caz. Numai ca marile probleme ridicate de ancheta EADS nu sint la Bucuresti. Ele sint la Berlin, dupa cum veti vedea mai departe.

 

Pentru inceput faceti cunostinta cu domnul Daniel Walther:

CV Daniel WaltherAsa cum puteti observa din acest fragment de CV, domnul Walther este membru al Junge Union (organizatia de tineret a CDU, partidul cancelarului Angela Merkel), a fost membru in conducerea acestei formatiuni si, foarte important, chiar trezorierul Junge Union. Din 2009, asa cum misterios se precizeaza in aceast scurta fisa biografica, domnul Walther a devenit angajatul unei “companii multinationale”.

Incercarea de a descoperi despre ce fel de companie multinationala este vorba n-a fost prea grea. Iata rezultatul:

Daniel Walther CassidianAsadar, domnul Daniel Walther din Berlin a lucrat sau poate inca mai lucreaza pentru Cassidian, o companie a concernului EADS. Cine este insa Cassidian? Ne-o spun chiar ei intr-o frumoasa brosura de prezentare de acum citiva ani. O brosura din care aflati si despre legatura Cassidian cu Romania:

Cassidian EADSAcum e clar: Cassidian, asadar,  e firma prin care EADS a implementat in Romania controversatul proiect de securizare a frontierelor. Probabil ca domnul Daniel Walther de la Berlin si de la Junge Union a fost sau poate inca mai este responsabilul pe Romania cu implementarea acestui proiect. De ce spun asta? Pentru ca pagina de FB a domnului Daniel Walther (frumos decorata cu un avion militar!) ne arata ca acesta locuieste in Bucuresti:

Daniel Walther FBFunctia de trezorier al JU nu este una oarecare, trebuie sa admiteti. Asa ca domnul Daniel Walther are un prieten foarte bun in persoana politicianului Phillip Missfelder, fost presedinte al Junge Union, actualmente deputat, omul considerat de presa germana drept “urmasul” cancelarului Angela Merkel. Pentru inceput, iata-i pe Walther si Missfelder in doar una dintre nenumaratele fotografii in care apar impreuna pe internet:

philipp_missfelder_si waltherDesigur, in instantaneul de mai sus, asa cum se poate observa, Missfelder si Walther erau impreuna la o reuniune de gala. Dar sint situatii in care cei doi au participat si la intruniri mult mai serioase. Cum ar fi aceea revelata de fotografia urmatoare, din anul 2010, in care cei doi stau la aceeasi masa chiar cu presedintele EADS Defence & Security, Stefan Zoller:

Walther Missfelder ZollerPe 8 decembrie anul trecut, ziarul german Der Spiegel relata ca Stefan Zoller, fost director al EADS Germania pana in 2012, este una dintre persoanele puse sub acuzare in dosarul de coruptie care vizeaza concernul EADS.

De ce spun ca va fi greu cu dosarul EADS? Pentru ca doamna Merkel trebuie sa ia niste decizii dificile. E greu de crezut ca in ancheta EADS nu s-a ajuns si la legatura  dintre Zoller, firma Cassidian si Daniel Walther. Iar daca s-a ajuns la Walther, fostul trezorier Junge Union si angajat al EADS- Cassidian, chiar si un procuror-junior isi pune intrebari legate si de Phillip Missfelder. Sau macar de contextul prezentat in fotografia de mai sus in care Walther, Missfelder si Zoller stateau zimbitori la aceeasi masa. Dar daca s-a ajuns cumva la aceste intrebari e complicat chiar pentru doamna Merkel pentru ca e plin internetul de fotografii cu domnia sa si cu domnul Missfelder. Iata spre exemplificare un mic colaj:

Missfelder MerkelCam asta e, deocamdata. Daca aveti chef, ca lectura suplimentara, va invit sa cititi articolul-interviu cu Phillip Missfelder aparut in Adevarul in octombrie 2013. Veti intelege foarte multe daca puneti lucrurile in context. Mai ales in noul context generat de actiunile Rusiei in Ucraina. Daca nu aveti chef sa parcurgeti tot  articolul, cititi macar pasajul de mai jos ca sa pricepeti ce tip de emisar era la acea vreme domnul Missfelder:

<<Germania insistă ca România să semneze tratatul de frontieră cu Republica Moldova, manifestându-şi poziţia categorică în acest sens, la numai câteva zile după declaraţia clară a preşedintelui Traian Băsescu, care anunţa că nu va face acest lucru. „România trebuie să îşi îndeplinească promisiunea făcută în noiembrie 2010, de a semna tratatul de frontieră cu Moldova“, transmite Cancelaria de la Berlin prin vocea lui Missfelder. „În ceea ce priveşte Republica Moldova, Germania joacă un rol activ în negocierile pe care le duce cu administraţia de la Chişinău referitor la Parteneriatul Estic cu Uniunea Europeană, dar şi legat de conflictul transnistrean. Avem o implicare activă în conflictul din Transnistria, nu numai pentru că este vorba de graniţa estică a Uniunii Europene. Germania joacă un rol activ în multe conflicte «îngheţate». De la începutul mandatului cancelarului Angela Merkel, în 2005, ţara noastră a adoptat această politică în ceea ce priveşte conflictele îngheţate. Relaţiile noastre cu Rusia sunt foarte bune, ca şi cele economice, de altfel. De aceea, chiar dacă Rusia este sensibilă la subiectul conflictului din Transnistria, cancelarul nostru a dezbătut această chestiune atât cu preşedintele Putin, dar şi cu premierul Rusiei“, este poziţia oficială a germanilor faţă de Chişinău>>.Citeste mai mult: adev.ro/muc1da

Cum spuneam, mai avem multe de descoperit. Calatoria continua!

Posted in Uncategorized | 6 Comments

Balonul Ponta

Pe 7 mai se vor implini trei ani de cind Victor Ponta a devenit prim-ministru. Personal, mi se pare o vesnicie. Nu cred sa fi trait vreodata in ultimii 25 de ani o perioada mai namoloasa din punct de vedere politic decit aceasta scurgere de timp. Trei ani naucitori, clisosi ca o melasa au trecut din viata noastra tinindu-ne martori la una dintre dintre cele mai dezastruoase guvernari de dupa 1989. Ce s-a intimplat in acesti ani? Si nimic, si prea multe. Si nu e nicio contradictie in asta.

Nu s-a intimplat nimic din punct de vedere economic. Nimic bun. Nimic notabil. Nicio fapta de vitejie guvernamentala care sa ne faca in timp sa ne amintim de Ponta macar in maniera in care a facut-o Basescu despre Nastase la un moment dat: ceva de genul, “a fost un prim-ministru profund corupt, dar a facut si lucruri bune”. Lui Victor Ponta nu i se poate aseza in CV-ul cu realizari guvernamentale nicio izbinda. A vorbit mult, a mintit si mai mult, n-a facut nimic. Guvernarea Ponta e inca din vremea in care nu s-a sfirsit, un capitol incheiat in ceata. Nu poti descoperi realizari concrete, nici macar victorii de etapa. A promis ca repara, dar n-a facut decit sa strice. A anuntat ca face, dar a descoperit ca nu poate. In cel mai bizar mod cu putinta, omul asta ajuns in fruntea Guvernului n-a creat nimic, desi a consumat o cantitate uriasa de energie politica pentru a obtine cit mai multa putere. Si, in anumite momente, putem spune ca a si ajuns sa aiba mai multa putere chiar decit Adrian Nastase sau decit Traian Basescu. A avut Guvernul, a avut partidul (ba, chiar partidele!), a avut Parlamentul. La ce i-a folosit? La nimic, asa cum spuneam. Ponta ramine in istoria recenta ca o curiozitate a naturii politice, un exponat rar, din categoria cosurilor de fum ridicate semet, pe acoperis, dar a caror vecinatate e toxica. Daca m-ar intreba cineva pe repede inainte cum a fost guvernata Romania in ultimii trei ani n-as sti ce sa-i raspund. Sa-i spun ca tara a fost guvernata prost, nu s-ar potrivi. As prefera, probabil, sa-i spun ca am trait intr-o tara neguvernata. Pentru ca in afara de secvente cu Ponta molfaind din capul mesei guvernamentale un manunchi de vorbe despre ce-ar vrea sa faca el si ministrii lui eu nu-mi aduc aminte de vreo scofala a Executivului. Actul guvernamental n-a existat. Cum ziceam, in urma lui Ponta nu ramine nimic notabil, a fost doar un accident grav petrecut in intersectia foarte aglomerata a lumii politice romanesti dintre 2012 si 2015.

Ce s-a intimplat, totusi? S-a intimplat sa fim martorii unui experiment socant. Am vazut ridicindu-se spre inalt un politician ca un balon umplut cu heliu. Ponta ne-a ocupat trei ani din viata cu minciuni si cu tinte false. Ne-a facut sa alergam cu pusca prin cimitir in cautarea unor fantome sau a unor umbre. Ne-a ametit invirtindu-ne pe loc pina ni s-a incetosat privirea si ne-a cuprins greata. De la starea de indignare publica din vremea plagiatului si pina la starea de lehamite de azi cind il vedem inca in functie va reamintesc ca n-au trecut decit trei ani. Politicianul-balon Victor Ponta pluteste inca pe deasupra Romaniei in ciuda unui sir lung de scandaluri publice care se intersecteaza in punctul periculos in care risca sa nu mai stirneasca nicio revolta. In fapt, opinia publica si clasa politica au ajuns in ceea ce-l priveste pe Ponta la un numitor comun: admit in cor ca omul e o pacoste, dar o amorteala bizara incepe sa cuprinda pe toata lumea, nefiind putine vocile care admit ca s-ar putea sa ne prinda si 2016 cu acelasi Victor Ponta la Palatul Victoria. “Poate-l salta DNA!”, spera unii. Speranta sa fie asta? Sau e mai degraba o stare de resemnare, un abandon cvasi-asumat care risca sa ne indeparteze de creuzetul democratiei in care se amesteca vointa poporului de a-si alege lideri destoinici cu putirinta aceluias popor de a-i indeparta de la guvernare pe cei nevolnici? Ma intreb azi in cite tari din Uniunea Europeana poate rezista la guvernare un prim-ministru a carui familie e implicata intr-un dosar penal de fraudare a fondurilor europene? O vedeti pe Merkel raminind in functie daca ar avea un cumnat arestat preventiv intr-o astfel de speta? Sau daca maica-sa ar fi anchetata de procurori?

Despre alte “intimplari” de genul Ponta-Ghita, Ponta-plagiat, Ponta-inundatii, Ponta-Formula 1, Ponta-autostrazi, Ponta-Duicu, Ponta-ofiter acoperit, Ponta-referendum sau Ponta-Megapower nici n-are rost sa mai amintesc. E un sir lung de tinichele care atirna de sfoara politicianului-balon Victor Ponta tinindu-l, totusi, miraculos, in aerul tare al inaltimilor administratiei centrale.

Victor Ponta nu e nimic din ceea ce-a promis ca va fi. Si, cu toate astea, e inca prim-ministrul Romaniei. Dincolo de impotenta Opozitiei si de timming-ul bizar al lui Iohannis- care pare sa-si fi potrivit cronometrul startului mandatului de presedinte dupa un meridian bizar, numai de el stiut- e clar ca se intimpla ceva cu noi. Traim un soi de paralizie periculoasa, sintem inerti si din ce in ce mai confuzi, dar daca nu vom intelege ca politicianul-balon trebuie coborit rapid din vazduhul puterii guvernamentale va fi aproape imposibil sa-i mai distingem in curind zimbetul arogant cu care s-a obisnuit sa ne priveasca de acolo, de sus. Si daca va intrebati iar ce e de facut inseamna ca ati uitat deja de votul din 16 noiembrie.

Posted in Uncategorized | 18 Comments

Cu drag, pentru amicul Radu Paraschivescu: l-ati vazut pe Radu mamii ? L-am vazut la DIGI 24, are probleme cu memoria…

Amicul Radu Paraschivescu, scriitor, redactor de carte la Humanitas si jurnalist de televiziune, trece prin momente delicate. Il lasa memoria. Dar stiti cum? Intr-un mod atit de grav incit a ajuns , din pacate, sa-si uite chiar si propriile scrieri. Ceea ce, sa fim sinceri, se mai intimpla. Dar sa ajungi sa uiti in asa hal ce-ai scris in urma cu citiva ani intr-un editorial incit sa sustii in zilele noastre ca lucrurile au stat exact pe dos seamana, ca tot ii place lui fotbalul, cu a schimba din pix sau din vorbe rezultatul unui meci. Hai sa nu va mai fierb si sa va spun despre ce e vorba!

Radu Paraschivescu face la DIGI 24 o emisiune numita “Pastila de limba (pe care ii recomand s-o numeasca, macar temporar, “Pastila de memorie”!). Duminica trecuta, amicul Radu se gindeste sa-i invete pe telespectatori ca nu se spune “grizonat”, ci “grizonant”. Buuun! Si zice Paraschivescu:

Un alt cuvint care este folosit desi nu exista este cuvintul “grizonat”. Pe care-l intrebuinteaza destui vorbitori cind vor sa se refere la un par care incepe sa incarunteasca sau care e deja carunt ori sur. Cuvintul la care ar trebui sa recurga acesti vorbitori e “grizonant”, orice alta varianta fiind gresita. Chiar tin minte (sic!) o incontrare care a avut loc cu patru-cinci ani in urma intre doi cunoscuti oameni de presa: Cristian Tudor Popescu, avocatul formei corecte, “grizonant”- in ciuda unei dotari capilare mai degraba sarace- si Robert Turcescu, el insusi cu parul grizonant, dar convins ca se spune “grizonat”. Daca nu ma insala memoria (sic!) cei doi au pus un pariu pe care CTP l-a cistigat, iar Robert Turcescu a avut gratia sa-l onoreze”.

Cind am auzit asta, sa cad de pe canapea si nu alta! Cum zici Radule?! Am pierdut eu pariul?!

Pai, ia sa vedem! Se intimpla pe 11 septembrie 2006, la Realitatea TV, il aveam invitat pe CTP. Zice el de vreo doua-trei ori “grizonat”, eu trag aer adinc in piept si, la un moment dat, il corectez. “Domnu’ Popescu, nu se zice grizonat, ci grizonant!”. S-a lasat liniste in platou, Popescu m-a privit chioris: “Cum adica, grizonant? Ce-i aia grizonant?”. Si da-i, si lupta! Punem pariu in direct, chem producatorul cu DEX-ul in platou, ii arat ca am dreptate, CTP se infurie, incearca o explicatie, se cearta cu DEX-ul si cu Academia etc.

La doua zile distanta, insusi Radu Paraschivescu publica in EvZ un text intitulat “Pariul” in care vorbeste despre momentul din emisiunea “Suta la suta”:

Poate ca e deplasat ca dintr-o emisiune intreaga sa-ti ramana in minte un amanunt fara legatura cu tema discutiei. Recunosc, mi s-a intamplat lucrul asta alaltaieri, la intalnirea de seara dintre Robert Turcescu si Cristian Tudor Popescu, de la Realitatea TV. Cei doi schimbau pareri despre bunele si relele dosariadei, cand dialogul lor a fost scurtcircuitat de o dilema lexicala. Cristian Tudor Popescu a pomenit la un moment dat de “un ins cu parul grizonat”, dandu-i ocazia mai tanarului sau confrate sa tasneasca din blocstarturile corecturii. “Grizonant”, a amendat Robert Turcescu. “Nici vorba, grizonat”, s-a impotrivit Cristian Tudor Popescu. “Peste poate, grizonant.” “Ba nu.” “Ba da.” “Ba nu.” “Ba da. Punem pariu?”, a propus amfitrionul grizonant al Realitatii TV.

Sigur, au trecut de atunci aproape zece ani. Dar sa te lase memoria, Radule, in asa hal incit sa-l transformi pe un perdant in invingator, eu zic ca nu e in regula! Mai ales ca CTP n-a avut nici macar atit fair-play incit sa recunoasca pierderea pariului si nici sa-l onoreze! Ba, mai mult, s-a apucat sa scrie si un editorial in Gandul in care si-a sustinut sus si tare optiunea pentru “grizonat”:

“Frantuzismul grizonat pe marginea caruia am discutat cu Robert Turcescu la televizor are o nuanta diferita de carunt. Stilistic, el exprima mai putin batranetea si mai mult faptul ca persoana in cauza, desi are niste fire albe, se tine bine, e un fante mai copt sau o doamna distinsa. Nu-ti vine sa spui despre un barbat de 50 de ani, sarac, schilod si prapadit, ca e grizonat. Incaruntit, da. Insa grizonant n-am fost si nu voi fi in stare sa spun despre nimeni. Terminatia -ant are o componenta de sens actionala, ca in enervant, care nu se potriveste defel – nu grizonezi pe nimeni cand ai parul carunt”.

Disputa o transeaza in favoarea lui “grizonant” doamna Ioana Vintila Radulescu, autoarea unui studiu de caz  pe tema “grizonat vs grizonant”. Ioana Vintilă-Rădulescu este coordonatoarea lingviștilor care au făcut DOOM2.

Eu astept de la Radu Paraschivescu scuze publice, in aceeasi emisiune, “Pastila de limba”, de pe DIGI 24. De altfel, am avut si un dialog telefonic pe aceasta tema in care si-a recunoscut greseala si a admis ca trebuie sa indrepte cumva penibilul “moment de uitucenie”. De la CTP nu astept nimic :)

 

Posted in Uncategorized | 9 Comments

BOMBĂ! Aşa ceva n-aţi mai citit niciodată: denunţul făcut la DNA de un fost ofiţer SRI ! Apar Cosma, Ghiţă şi mulţi alţii. Acţiunea se petrece, evident, în Prahova!

Va invit sa cititi documentele de mai jos. Ele reprezinta denuntul unui fost ofiter SRI, dialogul acestuia,transcris, cu procurorul militar de la DNA si, in fine, o captura a unei solicitari facute de DNA catre SRI in legatura cu aceasta speta. E clar ca documentele sint reale, dar fiind vorba de informatii sensibile si de o posibila”rafuiala” intre grupari din serviciile de informatii va recomand prudenta in a lua “de bune” toate afirmatiile din aceste hirtii. Mai ales ca actiunea se petrece in “Republica Ploiesti-Prahova”, zona care a dat acestei tari nume “grele” precum clanul Cosma, Sebi Ghita, Razvan Alexe, colonelul Paltinea si multi, multi altii… Daca insa si  numai 10% din cele ce le veti citi mai jos sint reale, va asigur ca veti avea mari dureri de cap gindindu-va la cum arata Romania subterana! Si, mai ales, va recomand sa cititi cu atentie ultimul document. Ceva e in neregula: pai, cum adica, face cineva un denunt la DNA privind posibile acte de coruptie ale unor ofiteri SRI si procurorul DNA trimite denuntul tocmai la SRI spre verificare?!?!

1. DENUNTUL

Denunt 1Denunt 2

 

 

 

 

 

 

 

Denunt 3Denunt 4Denunt 5Denunt 6

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Denunt 7Denunt 8Denunt 9Denunt 10

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Denunt 11

2. INTERVIUL DENUNTATOR- PROCUROR

Declaratie 1Declaratie 2Declaratie 3Declaratie 4

 

 

 

 

 

Declaratie 5Declaratie 6Declaratie 7Declaratie 8Declaratie 9Declaratie 10Declaratie 11Declaratie 12Declaratie 13Declaratie 14Declaratie 15Declaratie 16Declaratie 17“VERIFICAREA” DNA-SRI

SRI cercetare(1)

 

Posted in Uncategorized | 12 Comments

Inca un tun de milioane, via ANRP. Documente in exclusivitate. Cum se “urgenta” obtinerea despagubirilor

Sa presupunem ca sintem in luna iulie a anului 2010 si ati avea de incasat peste 20.000.000 de euro sub forma unor despagubiri de la statul roman. In ce conditii ati fi dispusi sa vindeti cu numai 100.000 de euro jumatate din aceste drepturi? Cu alte cuvinte, in ce conditii ati renunta la peste zece milioane de euro, pentru numai o suta de mii de euro? Si asta cu doar o  luna de zile inainte de a vedea toti banii in cont? Nu va bateti capul, va asigur ca intr-o lume normala asa ceva nu s-ar putea intimpla. Dar lumea romaneasca nu e o lume normala, mai ales cind vine vorba de mafia retrocedarilor si a despagubirilor. Cititi mai jos o noua ancheta despre tunurile date la ANRP. Personajele sint noi, metoda e “veche”, documentele sint prezentate in exclusivitate!

 

Miclescu si hectarele de milioane din Voluntari

Pe 31 mai 2010, Comisia Judeteana Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor valideaza dreptul de proprietate pentru o suprafata de 6 ha potrivit unei solicitari facute de un anume Miclescu Radu Alexandru. Asa cum se vede din documentul de mai jos, Miclescu era, practic, la un pas de a-si incasa despagubirile de la ANRP:

Miclescu primeste terenul

Practic, din acest moment, numitul Miclescu nu avea altceva de facut decit sa astepte hotarirea ANRP de acordare a despagubirilor. E adevarat, nimeni nu ar fi putut spune la acel moment cit va dura, in timp, pina sa vina decizia comisiei conduse de “celebra” Crinuta Dumitrean. Sint mii de doare care asteapta rezolvarea la ANRP de ani de zile. Poate acesta sa fie motivul pentru care proaspat re-improprietaritul Miclescu decide sa incheie un act notarial surprinzator: practic, el cedeaza jumatate din drepturile banesti pe care urma sa le primeasca sub forma de despagubiri, unor terti care ii ofera 100.000 de euro!

Potrivit actului notarial pe care il vedeti mai jos, aceasta tranzactie are loc pe 13 iunie 2010, adica la doar o luna si jumatate distanta de la momentul in care lui Miclescu i se recunoastea dreptul la proprietate asupra celor 6 ha de teren din Voluntari:

Miclescu cedeaza 1

Miclescu cedeaza 2

 

 

 

 

 

 

 

Miclescu cedeaza, dar si repede-ncaseaza!

Daca Miclescu a sperat ca prin aceasta manevra sa “urgenteze” obtinerea despagubirilor via ANRP, atunci calculul a fost corect: dupa nici doua luni de zile, pe 26 august 2010, comisia condusa de Crinuta Dumitrean la Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor a dat verdictul. Titlul de despagubire a fost stabilit la 89.714.200 RON adica peste 20.205.900 de EURO! E adevarat, din acesti bani Miclescu n-a mai incasat decit putin peste zece milioane de euro, cita vreme cu doua luni inainte incheiase actul notarial  prin care renunta la jumatate din drepturi pentru doar 100.000 de euro in favoarea numitilor Dragut Bogdan si Istrate Alexandra!

Miclescu ANRP 1Miclescu ANRP 2

 

 

 

 

 

 

Miclescu Anrp 3

Desigur, nu vom putea sti niciodata de ce a dat Miclescu zece milioane de euro pentru doar o suta de mii de euro. Dar putem sa ne intrebam: poate a vrut sa urgenteze obtinerea despagubirilor? Poate i s-a propus sa faca o afacere profitabila de genul “primesti tu, luam si noi, dar avantajul e ca treaba se misca repede” ? Chiar valorau cele sase hectare din Voluntari ale lui Miclescu, peste 20 de milioane de euro? Cine sint si, de fapt, ai cui sint cumparatorii de drepturi litigioase Dragut Bogdan si Istrate Alexandra?

UPDATE:

Am aflat intre timp si cine e Radu Miclescu: cica urmas de boieri. Detalii gasiti AICI.

Posted in Uncategorized | 9 Comments