George Maior. Un om la DNA sau în politică

Plecarea lui George Maior din fruntea SRI (a se citi demisie sau demitere, dupa gust!) reduce terenul speculatiilor la doua arii distincte: fostul director al celui mai important serviciu de informatii are fie probleme penale, fie ginduri de intrare in politica.
In primul rind, trebuie sa intelegem un lucru. Dintr-o astfel de pozitie nu pleci cind ti se nazare si nici nu esti “plecat” cind i se pune pata cuiva pe tine, fie el si Presedintele tarii. Pentru ca o astfel de functie vine la pachet cu o suma de obligatii si indatoriri asumate in numele statului si nu in nume personal.

Un exemplu: anul trecut, CSAT a aprobat ca România, prin SRI, să aibă rolul de naţiune-lider pentru apărarea cibernetică a Ucrainei, coordonând Fondul de Sprijin pentru dezvoltarea capacităţii de apărare cibernetică a tarii vecine. Vi se pare putin? Nu e deloc putin! Arata un nivel de incredere fara precedent pe care NATO il acorda Romaniei. Si nu e singurul exemplu. SRI are un rol determinant si in ceea ce priveste raportarile catre partenerii euro-atlantici pe situatia din Republica Moldova, iar serviciile noastre secrete detin o retea uluitoare de agenti in tarile din Orientul Mijlociu, mostenita inca de dinainte de 1989. Pentru sceptici, recomand o aducere aminte a episodului cu ziaristii rapiti in Irak, moment in care Romania a probat forta unei astfel de retele. Sintem printre foarte putinele tari care au reusit in ultimii ani sa-si scoata teferi dintr-o astfel de situatie cetatenii rapiti de teroristi.
Acestea fiind spuse, e limpede ca nu poti ca director al SRI sa-ti iei jucariile intr-o zi de miercuri si sa pleci din functie, suparindu-te pe Daniel Morar si pe Curtea Constitutionala ca ti-au stricat parcarea legilor “Big Brother” in Monitorul Oficial. Cred cu tarie ca “supararea” brusca a domnului Maior pe CCR si conflictul aproape singeros cu Daniel Morar nu au fost decit niste artificii aprinse in public pentru ca domnul Maior sa gaseasca mai repede usa spre iesirea din functie. Iar pe clanta a pus mina duminica in interviul dat lui Dan Andronic cind, spre mirarea tuturor, “Ambasadorul” s-a comportat nefiresc, adoptind o retorica de golanas caruia ii place sa scuipe de la balcon in capul trecatorilor. Duminica, Maior nu era Maior. El, care de ani de zile se straduia sa impuna in cee ce-l priveste o imagine de intelectual sofisticat si de patriot din stirpea pasoptistilor, a gasit de cuviinta sa pozeze in mama Omida prevestind vremuri apocaliptice si, mai ales, lasind sa-i apara la rastimpuri, in coltul gurii, un suris parca tras la indigo dupa cel al lui Virgil Magureanu.
Sa zicem insa ca n-a fost nimic “aranjat” in aparitiile publice ale lui Maior din ultima perioada. Sa presupunem ca, din motive politice cum ar fi, de pilda, faptul ca nasul Maior i-a dat o mina de ajutor finului Ponta in campania electorala, presedintele Iohannis abia astepta sa se razbune si, miercuri dimineata, l-a chemat pe directorul SRI la Cotroceni cerindu-I demisia. Inchipuiti-va scena: Iohannis flancat de Mihalache si de Scutaru fata in fata cu Maior. “Domnule director, va rog sa va depuneti mandatul!”, rosteste Klaus cu voce ferma. “Sigur, domnule presedinte, imediat, aveti un pix si-o coala de hirtie la indemina?”, vine replica stinsa si umila a sefului SRI. Zau, asa, ne ia cineva de prosti?!
O asemenea scena e neverosimila pentru ca, si daca presupunem prin absurd ca lui Iohannis i-ar fi trecut prin cap sa-i ceara in felul acesta lui Maior sa-si dea demisia, un director al SRI cu atitia ani de experienta- chiar si daca era la nivelul de inteligenta si de servilism al defunctului Timofte- tot s-ar fi asezat pe scaun sa-i explice oricarui presedinte de ce nu se poate asa si, mai ales, asa de repede. Citeva motive: un presedinte instalat abia de o luna la Cotroceni nu intelege nici daca e Geniul Carpatilor toate subtilitatile muncii de intelligence si nici nu asimileaza pe repede inainte toate implicatiile care decurg din asumarea unei astfel de pozitii, ma refer la cea de director al SRI. Altfel spus, daca decide sa faca o astfel de mutare la nivelul celui mai important serviciu de informatii, orice presedinte trebuie sa se asigure ca succesorul este deja pregatit. Ce inseamna asta? Pai, in primul rind, inseamna ca respectivul sa fi primit deja “viza” de intrare in post de la partenerii nostri euro-atlantici, si sa fi fost fisat si validat ca om de incredere de “sistem”, atit la nivel intern, dar mai ales international. Va intreb: sintem azi intr-o astfel de situatie? Stiu aliatii nostri din NATO cine va fi inlocuitorul lui Maior? Sau, asa cum sugera in textul ei de ieri Sorina Matei, domnul Iohannis i-a surprins in mod neplacut pe toti prin decizia intempestiva de inlocuire a lui Maior? Asta, desigur, daca mergem pe ideea ca Maior a fost demis din dorinta lui Iohannis de a se razbuna pentru patimile din campanie.
Cum eu nu cred in varianta unui Iohannis- revansard, cel putin nu intr-o astfel de speta, ramin, cum spuneam doua variante. Prima e aceea in care demiterea lui Maior s-a facut in urma descoperirii unor abuzuri teribile facute de acesta din pozitia de sef al SRI. Putem specula aici ca e vorba de interceptari ilegale, de protectie acordata unor persoane sau, din contra, de inscenari puse la cale de SRI. Sau, si asta ar fi teribil, chiar de acte de coruptie in care este implicat George Maior. Daca Iohannis a ajuns in posesia unor astfel de informatii dublate de dovezi, demiterea intempestiva a lui Maior poate fi lesne justificata chiar si in fata partenerilor euro-atlantici: “Dom’le, stiu ca e neplacut, dar, asta e, l-am prins pe nenorocit si l-am zburat!”. Case closed! Intr-o astfel de situatie, daca-l vom vedea pe Maior la DNA, propun sa ne mai uitam inca o data la interviul cu el de duminica pentru a intelege cum a incercat sa inventeze un scandal public din care sa iasa victima- e vorba mai ales de razboiul pe legile “Big Brother”- cind el era in postura faptuitorului. Ar fi de risul lumii, dar s-ar putea preda ca lectie de manipulare a opiniei publice in facultatile de sociologie.
Cea de a doua varianta este aceea in care Iohannis chiar ar fi vrut sa-l mentina la post, asa cum parea ca se va si intimpla, dar Maior a decis sa-si schimbe destinul. Incep sa cred mai mult in aceasta varianta. Cred ca Maior s-a plictisit sa se uite la joc din culise. Omul vrea sa intre pe teren, iar contextul e cit se poate de propice: mai toate partidele au nevoie de lideri noi, au nevoie de figuri proaspete. De aici si suspinele teribile legate de plecarea lui din post, slobozite din piepturi aliniate de la stinga la dreapta. Toata lumea il vrea pe Maior in partid, de la Udrea la Ponta, de la Blaga la Dan Diaconescu. Nu neaparat pentru ca e vreun geniul al politicii, n-a dovedit asta in perioada in care era in PSD. Ci pentru ca stie despre toti de toate. Si atunci e mai bine sa-l ai pe Maior linga tine decit ca adversar politic!
Prin urmare, as zice ca Maior se pregateste sa faca pasul in politica. Probabil va alege zona social-democratiei, poate chiar partidul lui Ghita in care va ajunge curind si Victor Ponta, dupa ce va termina de dinamitat PSD din interior. Dar aici intram pe tarimul unor speculatii cu foarte multe variabile. Asa ca m-as intoarce la plecarea lui Maior din fruntea SRI. Daca a facut-o, cu sceneta de rigoare a victimizarii in care intra si “omagiile” unor prieteni din presa, putem spune ca am asistat la prima lui actiune ca om politic “nou”. Avind in vedere ca plecarea s-a produs in conditiile in care s-a produs, poate ca am putea adauga citeva cuvinte si despre ce fel de politician se pregateste sa fie Maior: unul care nu va ezita sa dea dea de inteles, ori de cite ori va avea ocazia, ca stie multe despre multi. Doar nu credeati ca fraza cu acoperitii din presa “scapata” in interviul de duminica a fost intimplatoare!

Posted in Uncategorized | 2 Comments

Antena 3 e aici! Un milion si jumatate de euro de la Blue Air si Nelu Iordache pentru trustul de presa al familiei Voiculescu. Documente in EXCLUSIVITATE!

Avem asa: pe de o parte, Jurnalul National, Editura Intact SRL, Antena 2, Antena 3, Intact Production SA si EuroExpo Trade Fairs SRL. Firme din imperiul media si de afaceri al familiei Voiculescu. Pe de alta parte, SC Blue Air Transport Aerian SA, o firma care i-a apartinut ani de zile omului de afaceri Nelu Iordache. Din luna decembrie a anului 2011, postul de televiziune Antena 3 a inceput o serie de anchete jurnalistice legate de afacerile derulate de Nelu Iordache printr-o alta firma pe care acesta o detinea, e vorba de ROMSTRADE. Anchetele au fost prezentate, in special, in emisiunea “Exces de putere”, realizata de Oana Stancu. Dar relatiile dintre trustul de presa al familiei Voiculescu si omul de afaceri Nelu Iordache n-au fost tot timpul tensionate. Ba, asa cum veti putea observa din documentele pe care le public astazi in exclusivitate, aceste relatii au fost chiar strinse: trustul de presa al familiei Voiculescu a incasat de-a lungul anilor aproape un milion si jumatate de euro de la compania Blue Air Transport Aerian SA, detinuta pina nu demult de acelasi Nelu Iordache.

Sa le luam pe rind. Mai intii, INTACT PRODUCTION SA, care a taiat facturi pentru BLUE AIR-ul lui Iordache, de-a lungul anilor, in valoare de peste 2.000.000 de RON! Prima factura dateaza din 28.12.2007. Iata documentele doveditoare:

Intact Production 5Intact Production 6

 

 

 

 

 

 

Intact Production 1Intact Production 2

 

 

 

 

 

 

Intact Production 3Intact Production 4

 

 

 

 

 

 

 

 

Antena 2 a incasat si ea de la BLUE AIR peste 200.000 de euro. Iata facturile doveditoare:

Antena 2-1Antena 2-2

 

 

 

 

 

 

 

Si Jurnalul National a beneficiat de contracte de publicitate cu firma BLUE AIR a lui Nelu Iordache. Iata dovezile:

Jurnalul 1Jurnalul 2-2

 

 

 

 

 

 

 

Firma Euro EXPO TRADE FAIRS SRL care apare in declaratia de interese a fostului senator Dan Voiculescu, a beneficiat, de asemenea, de contracte cu BLUE AIR-ul lui Nelu Iordache. Iata facturile:

Euroexpo 2Euroexpo 1

 

 

 

 

 

 

 

Dar, surpriza, cei mai multi bani din contracte de publicitate cu firma BLUE AIR a lui Nelu Iordache i-a incasat, ati ghicit, Antena 3. E vorba de peste 650.000 de euro! Iata facturile:

Antena 3-1Antena 3-2

 

 

 

 

 

 

Antena 3-4Antena 3-5

 

 

 

 

 

 

Antena 3-3

La un moment dat, potrivit unei note din 22.04.2011, firma BLUE AIR a refuzat sa plateasca o factura in valoare de 253.815, 10 RON emisa de Antena 3. CEO-ul Blue Air de la acea vreme, Sherif Ussama spunea ca “departamentul de marketing al Blue Air nu poate certifica prestarea serviciilor mentionate” in acea factura de Antena 3. Iata documentul:

Blue Air refuza plata

Acum trebuie sa deschid o paranteza si sa va spun ca eu am fost dat in judecata de Oana Stancu pentru articolul postat AICI. In care era vorba si despre Iordache, si despre Oana Stancu, si despre trustul de presa al familiei Voiculescu. In cererea de chemare in judecata, printre altele, doamna Stancu vorbeste si despre prima emisiune “Exces de putere” de la Antena 3 in care a abordat “subiectul” Nelu Iordache – ROMSTRADE. Se intimpla in decembrie 2011, cind Blue Air-ul aceluiasi Iordache refuza sa plateasca ultima factura in valoare de 253.815, 10 RON emisa de Antena 3! Desigur, o pura coincidenta… Iata un fragment din cererea de chemare in judecata scrisa de avocatii doamnei Oana Stancu:

Oana Stancu cronologie

Asa cum stiti, la un moment dat, Nelu Iordache a fost saltat de DNA, a ajuns in arest, a pierdut Blue Air, cealalta firma, ROMSTRADE, i-a intrat in insolventa, detaliile sint cunoscute. Ce nu stiati, cu siguranta, este ca Antena 3 a reusit sa-si recupereze banii. Dupa ce a dat mai intii in judecata Blue Air, in cele din urma, Mihai Gadea, directorul Antena 3, a semnat in aprilie anul trecut o intelegere cu noul director al Blue Air, Gheorghe Racaru. Si, pupat Piata Endependentii! Iata documentul:

A3 si Blue Air intelegere 1A3 si Blue Air intelegere 2

 

 

 

 

 

 

A3 si Blue Air intelegere 3

Just for fun: asa cum se vede si din documentul de mai jos, directorul de marketing al companiei Blue Air este o doamna numita Mirela Secan. Distrati-va cautind pe net si veti gasi ca este o fosta angajata a trustului de presa al familiei Voiculescu :)

Secan insista sa se faca plata

 

Posted in Uncategorized | 42 Comments

Geoana il uraste pe Ponta inca din 2002. O afacere de 16 milioane de marci germane. Cu documente prezentate in exclusivitate!

In 1997, statul roman a contractat un imprumut de 600 de milioane de marci germane prin lansarea de obligatiuni in valuta. De operatiunea respectiva s-a ocupat Ministerul Finantelor condus la acea vreme de Mircea Ciumara. In fapt, Ciumara l-a imputernicit pe secretarul de stat Ionut Costea (cumnatul lui Mircea Geoana) sa se ocupe de aceasta operatiune. Costea a contractat imprumutul, dar, asa cum vom vedea din documentele prezentate mai jos, a facut-o in conditii cel putin dubioase: statul roman a platit un nejustificat comision de subscriere, o dobinda majorata si cheltuieli generale de tranzactie cu mult peste cele prevazute in oferta initiala a bancilor prin care s-a desfasurat operatiunea (Deutsche Bank Morgan Grenfell si Credit Suissse First Boston). Paguba in sarcina statului roman: aproape 16.000.000 de marci germane!

Aceasta suma calculata ca fiind platita nejustificat de statul roman in urma derularii respectivei emisiuni de obligatiuni apare intr-un raport intitulat “Nota preliminara” intocmit in anul 2002 de Corpul de Control al Primului Ministru. La acea vreme, prim-ministru era Adrian Nastase, iar sef al Corpului de Control era Victor Ponta. Controlul in sine a fost facut de directorul Cristian Carausu in perioada 8-15 martie 2002. Documentele de mai jos vorbesc de la sine.

ImageImage

 

 

 

 

 

 

ImageImage

 

 

 

 

 

 

 

 

In 2002, cind Ponta ancheta speta prezentata mai sus, Ionut Costea era director adjunct la BERD, iar cumnatul lui, Mircea Geoana, facea parte din cabinetul lui Adrian Nastase, fiind ministru de Externe.

Ionut Costea, asa cum rezulta si din raportul intocmit de oamenii lui Ponta in 2002, n-a lucrat singur. A fost ajutat in 1997 sa desemneze bancile cistigatoare si de Mihai Tanasescu, care la acea vreme era director in Ministerul Finantelor, iar in 2002 era ministru de Finante in cabinetul lui Adrian Nastase! Se nasc aici citeva intrebari:

1. Era Victor Ponta in calitate de sef al Corpului de Control un personaj atit de independent in 2002 incit nu avea teama sa ancheteze matrapazlicurile facute in 1997 de colegul lui de guvern Mihai Tanasescu (Finante) si de cumnatul unui alt coleg de guvern, adica Mircea Geoana (Externe)?

2. Ce s-a intimplat cu acel raport intocmit de oamenii lui Ponta din care rezulta ca Ionut Costea si Mihai Tanasescu facusera o afacere paguboasa pentru statul roman (paguba, va reamintesc, era de aproape 16 milioane de marci germane)?

3. A fost initiativa lui Ponta sa declanseze acele verificari sau era o solicitare facuta chiar de Adrian Nastase care putea in felul acesta sa-i tina “cuminti” pe Mihai Tanasescu si pe Mircea Geoana?

Pina aflam un punct de vedere din partea actualului premier Ponta in legatura cu aceasta speta, e bine sa mai vedem si alte documente. Mai jos,  doua pagini dintr-o corespondenta prin fax purtata in 15 ianuarie 1997 intre firma “Danubius Securities” (patronata de Dan Fischer) si secretarul de stat Ionut Costea, prin care cei de la Danubius trimiteau o analiza privind modalitati de finantare pentru proiectul Bell Helicopter. Deci, Costea si “Danubius” se cunosteau, colaborau si corespondau:

Image Image

 

 

 

 

 

 

 

 

In fine, ca sa legam lucrurile, puteti citi mai jos, integral, contractul dintre firma “Danubius Securities” si “Credit Suisse First Boston”. Pentru ca, da, a existat un contract, asa cum preciza si controlul facut de Ponta, intre aceasta firma, “Danubius”, si una dintre bancile de la care s-a imprumutat statul roman. Ce preciza contractul? Care era obiectul lui? Era… “fara obiect”, spunea nota de control intocmita de oamenii lui Ponta. Era pentru ca “CSFB (Credit Suisse First Boston) si Danubius Securities sa lucreze impreuna cu ocazia apropiatei emisiuni de DM Eurobond a Ministerului de Finante […] Ca parte a acestui protocol, fiecare dintre parti va furniza celeilalte parti orice gen de informatie, analiza, sfat sau suport uman pe care il va considera rezonabil“, scrie la “natura serviciilor prestate” in protocolul intocmit intre Danubius si CSFB.

Pentru aceste “servicii” CSFB s-a angajat prin contract si a si platit catre “Danubius Securities” un comision de 15% din totalul sumelor primite de CSFB in urma operatiunilor cu eurobonduri. In raportul lui Ponta din 2002 scria ca acest comision a reprezentat aproximativ 15,15 milioane de marci germane. Adica aproape toata paguba pe care a “incasat-o” in aceasta afacere statul roman!

ImageImage

 

 

 

 

 

 

ImageImage

 

 

 

 

 

 

 

 

Paginile de mai sus reprezinta traducerea legalizata a documentului original din limba engleza. Pentru conformitate, atasez si ultima pagina din documentul original in care apar si semnaturile:

Image

Bonus, domnilor Ionut Costea si Mihai Tanasescu le ofer spre aducere aminte documentele pe care le-au semnat in 1997 si care au produs statului roman o paguba de aproape 16 milioane de euro, asa cum rezulta din nota de control intocmita in 2002 de Corpul de Control al Primului Ministru, condus la acea vreme de actualul premier Victor Ponta:

ImageImage

 

 

 

 

 

 

ImageImage

 

 

 

 

 

 

Image

Posted in Uncategorized | 8 Comments

Exclusiv, document DNA: 3,5 milioane de euro mita pentru Alina Bica! Plus: Tender, Dragnea, Cocos, Buzaianu si multi, multi altii

In aceasta postare veti gasi publicate INTEGRAL si in PREMIERA cele 23 de pagini dintr-o “Ordonanta de disjungere a cauzei” din dosarul Bica. Probabil ca numai un naiv isi  inchipuia ca la un asemenea nivel, de procuror-sef DIICOT, cum era Alina Bica, putea fi vorba doar de “cazul ANRP”. Mai toti banuiam ca daca s-a ajuns la o astfel de speta trebuie sa mai fie si altele, mai mici sau mai mari. E rolul Justitiei sa decida daca faptele consemnate in acest document de 23 de pagini constituie infractiuni, daca pot fi probate si daca trebuie pedepsite de judecatori. Rolul meu, ca jurnalist, se opreste la a servi interesul public. Iar interesul public fata de cele consemnate in acest document, veti vedea, e enorm. Daca numai o parte din cele scrise de procurori se dovedesc a fi reale, atunci avem de-a face cu devoalarea unui sistem putred, cangrenat, subordonat  unei singure comenzi: bani, bani, cit mai multi bani! Si, dupa cum veti putea citi, toti si toate au un pret. Chiar si cind vine vorba de oameni din Parchetul General.

Pentru a va ajuta sa intelegeti mai usor si mai repede despre ce este vorba in cele 23 de pagini publicate la sfirsitul articolului, am facut un rezumat al celor mai “spectaculoase” informatii. Va recomand insa, cu tarie, sa le cititi pe toate. Veti vedea ca merita!

 

Cazul Bica-Tender

Procurorii consemneaza la pagina 2 cazul “Bica-Tender-Mihailescu”. Ovidiu Tender era judecat intr-un dosar al carui rechizitoriu fusese intocmit chiar de Alina Bica. Pentru a avea sansa unei solutii favorabile, noteaza procurorii, Tender a apelat la un anume Florin Ionut Mihailescu, devenit consilier al Alinei Bica si angajat totodata la SC PROSPECTIUNI SA, firma lui Tender. Avocatii omului de afaceri au trimis prin Mihailescu acte care sa fie consultate de Alina Bica, cerindu-i sprijinul pentru formularea unei aparari favorabile. In documentul pe care il puteti citi mai jos, procurorii afirma ca Mihailescu si Bica au dobindit in schimbul sprijinului acordat lui Ovidiu Tender bunuri imobile (teren). In plus, Florin Ionut Mihailescu, ca angajat la SC PROSPECTIUNI SA, incasa si diferite sume de bani pe un card.

Bica crop 1

Cazul Bica-Ioan Niculae-Liviu Dragnea

La pagina 3 a documentului se vorbeste despre cazul afaceristului-inculpat Ioan Niculae care a apelat la Liviu Dragnea sa-l ajute cu o interventie la procurorul-sef DIICOT, Alina Bica, pentru solutionarea favorabila a dosarului sau. In fapt, solicitarea lui Niculae era legata de tergiversarea solutionarii dosarului pina la aparitia prescriptiei. Bica, se arata in document, a intervenit la nivelul procurorului de caz cerindu-i acestuia sa opreasca investigatiile pe care le derula in legatura cu utilizatorul unui numar de telefon pe care il folosea Liviu Dragnea. Rasplata: 3,5 milioane de euro pe care Niculae i le-a oferit Alinei Bica la pachet cu promisiunea facuta impreuna cu Liviu Dragnea ca o vor sprijini sa ajunga Procuror General.

Bica crop 2

Cazul Bica-Cocos

In paginile urmatoare ale documentului se vorbeste despre deja “celebra” afacere de la ANRP (Dorin Cocos- Gheorghe “Stelu”Stelian- Crinuta Dumitrean s.a) unde Alina Bica era membru al Comisiei pentru Stabilirea Despagubirilor, ca reprezentant al Ministerului Justitiei. O parte din actiunile obtinute la Fondul Proprietatea in urma acestei afaceri, noteaza procurorii, “au fost tranzactionate, iar o parte din din bani au fost directionati catre membrii familiei Cocos (Cocos Dorin, Cocos Alin si Udrea Elena Gabriela)”. Pentru serviciile aduse cauzei, Alina Bica a primit, “fara a plati contravaloarea, o cota parte dintr-un teren situat la Snagov, in suprafata de 4425 de metri patrati, apartinind numitei Chiriac Olguta”, se arata in documentul citat. Olguta Chiriac, noteaza procurorii este fosta sotie a lui Dorin Cocos si mama lui Alin Cocos. Tranzactia imobiliara a fost realizata prin interpusi.

Bica crop 3

Cazul DIICOT-ANAF- Constantin Marius Stoica

La pagina 11 a documentului citat se vorbeste despre omul de afaceri Constantin Marius Stoica si incercarile acestuia de a interveni la nivelul conducerii ANAF pentru a obtine o solutie favorabila intr-un dosar sau declinarea spetei catre DIICOT acolo unde avea posibilitatea sa realizeze trafic de influenta asupra Alinei Bica prin intermediul consilierului acesteia, Florentin Ionut Mihailescu. Procurorii noteaza ca in mai 2013, Stoica a intervenit si la seful ANAF, Serban Pop, in scopul de a scoate de pe piata firma concurenta Sensiblu, dar si la directorul general adjunct al Directiei de Administrare Fiscala a Marilor Contribuabili, Nicusor Adrian Nica, in scopul scoaterii de pe piata a unei alte firme concurente, numita Syco. Stoica voia ca ANAF sa declanseze controale fiscale la aceste firme concurente in scopul eliminarii lor de pe piata.

Bica crop 4

 

Cazul DIICOT- Buzaianu- Energy Holding

In paginile urmatoare apare numele omului de afaceri Bogdan Buzaianu care avea nevoie de un document emis de DIICOT pentru a fi depus intr-o cauza aflata pe rolul instantei. Buzaianu, noteaza procurorii, a obtinut acest document cu sprijinul unui anume Mihail Udroiu, alt consilier al Alinei Bica. Pentru serviciile aduse, Udroiu a fost ofertat cu o excursie in Dubai. De asemenea, noteaza procurorii, “au rezultat indicii infractionale privind traficarea si cumpararea influentei pentru solutionarea favorabila a unor contracte din domeniul sistemului de aparare, ordine publica si siguranta nationala si solutionarea favorabila a unor dosare in care era implicata firma Energy Holding si alte firme apartinind numitului Buzaianu Bogdan Nicolae sau in raport cu care acest avea interes, aflate pe rolul Tribunalului Bucuresti”. In document se vorbeste despre mai multe persoane care “foloseau telefoane cu cartele oferite de Buzaianu si intilniri conspirate pentru reusitele infractionale”.

Bica crop 5

Mai jos, puteti citi integral documentul de 23 de pagini semnat de procurorul sef de sectie Gheorghe Popovici si procurorul sef-adjunct Danut Volintiru, ambii de la DNA. Veti gasi numeroase detalii, in special legate de felul in care era organizata si functiona reteaua Bica, dar si despre piramida relationala din jurul afacerilor de la ANRP.

Bica 1Bica 2Bica 3Bica 4Bica 5Bica 6Bica 7Bica 8Bica 9Bica 10Bica 11Bica 12Bica 13Bica 14Bica 15Bica 16Bica 17Bica 18Bica 19Bica 20Bica 21Bica 22Bica 23

 

 

 

 

 

 

Posted in Uncategorized | 77 Comments

Fiţi buni, vă rog!

Da, stiu, de sarbatori facem fapte bune si, in general, oferim cadouri. Dar fapta buna pe care va rog s-o facem impreuna de aceasta data e un pic…altfel. E despre viata si despre moarte. Priviti-i pe acesti parinti:

17Se numesc Ecaterina Maria si Gheorghe Maria, locuiesc in comuna Milosi , judetul Arges. Le-a murit baiatul, Dumitru Ionel Maria. Avea 47 de ani si s-a prapadit sau s-a sinucis (n-am reusit sa aflu clar) departe de casa, tocmai in Grecia, la Iraklion. Probabil, ca atitia alti romani, n-a plecat de bine ce ii era in tara. Poate s-a dus la munca, poate, cine stie…

Parintii ar vrea sa-l aduca acasa, sa-l ingroape in cimitirul din comuna. Dar cadavrul lui Dumitru zace de mai bine de trei saptamini la morga spitalului din Iraklion. Firma “Foteinopoulos Nikolaos” din strada Prevezis 62,  Atena (care raspunde la tel. 0030 694 704 8440 sau 0040 210 505 4524) cere 2800 de euro pentru repatriere. Parintii au deschis doua conturi, in lei RO 60 CECEAG 3008 RON 1096169 si in euro RO 11 CECEAG 30B2 EUR 1096171 pe numele Gheorghe Maria la filiala CEC Bank din Comuna Milosi, judetul Arges. Daca-i puteti ajuta sa-si aduca feciorul acasa faceti o fapta buna si dati o mina de ajutor. Detalii suplimentare puteti obtine de la Angela Ghita, nepoata decedatului, la telefon 07773708083.

Dumnezeu sa-l ierte!

 

Posted in Uncategorized | 17 Comments

Fugarul-condamnat Mihai Tânjală si detalii uluitoare despre un tun cu despagubiri. Nume grele din politica romaneasca, fata lui Vlad Soare, nevasta lui Costel Bobic, Crinuta Dumitrean-ANRP, documente in exclusivitate si doua intrebari care asteapta raspunsuri urgente. Episodul 4

Mihai Tanjala, ofiter de contrainformatii inainte de 1989,  fondator al celebrei UM 0215 (mai cunoscuta ca “Doi si-un sfert”), deputat PDSR, om de afaceri controversat si pretendent al unor despagubiri cu titluri de proprietate avind o valoare care bate spre 100.000.000 de euro a fost condamnat la cinci ani cu executare in Romania, dar de la momentul pronuntarii sentintei, in decembrie 2011, a fugit in SUA si acum este proprietarul unui aerodrom in Florida. N-a facut nicio zi de inchisoare. In episodul patru al anchetei jurnalistice legate de Tanjala, cititi declaratii uluitoare ale acestuia despre afacerea cu titluri de proprietate in care a fost implicat, dar vedeti si documente in premiera care atesta un circuit bizar al actiunilor date la Fondul Proprietatea via ANRP.

Epiosodul 4

Averea Muschong, mostenitorii, Tanjala si Fabrica de Caramida

Mihai Tanjala, dupa cum veti vedea, a fost implicat intr-o afacere cu o miza uriasa, de peste 100.000.000 de euro. Daca ne luam dupa ceea ce afirma el, unii ar fi putut obtine chiar si dublul acestei sume daca tranzactia s-ar fi perfectat. E vorba despre deja “clasicele” tunuri cu titluri de proprietate.

In speta despre care vorbeste Tanjala, proprietatile in cauza i-au apartinut industriasului Jakob Muschong, născut la Kikinda (sau Chichinda), o localitate din Banatul Sârbesc, dintr-o familie cu tradiție în producția de cărămidă. Bunicii și străbunicii lui Muschong făceau cărămidă manual, în ateliere la marginea Lugojului. La vârsta de 20 de ani, Muschong se căsătorește cu Margareta Bohn, fata unui renumit industriaș german, specializat în producerea de țigle și cărămizi, care a construit fabrica de cărămizi de la Jimbolia, de la Cărpiniș și care avea mai multe fabrici în Europa.

La 20 de ani, Muschong și soția sa înființează firma “M. Bohn & Comp.” care construiește la 1888 o fabrică de cărămizi la Lugoj. După câțiva ani construiește aici o noua fabrică, iar mai apoi cumpără și fabricile concurenților săi. În 1908 firma își schimbă numele în “J.Muschong & Comp.”. Cărămida și țigla produse de Muschong erau de mare calitate și erau vândute în tot Imperiul Austro-Ungar, iar mai apoi și în România Mare. Muschong a construit mai multe fabrici în Banat dar și una la marginea Budapestei. Numele său s-a legat și de soarta Băilor Buziaș, pe care le-a cumpărat în 1906 și unde a amenajat stațiunea cu același nume. Stațiunea a fost în proprietatea familiei până la naționalizare în 1948. După Marea Unire de la 1918, autoritățile române au început anchetarea lui Jacob Muschong, considerând că se opune dezvoltării capitalului românesc. A fost ținta unei ample campanii de presă, au urmat controale ale autorităților financiare care au descoperit presupuse nereguli contabile în declarațiile de venit, considerând sumele investite de Muschong ca profit și obligându-l să plătească impozit pe ele.

La scurt timp, Muschong s-a stins din viață în urma unui infarct, pe 13 decembrie 1923, la reședința sa din Lugoj. Fabrica de caramida din localitate, care i-a apartinut lui Muschong, a ajuns la un moment dat in proprietatea lui Mihai Tanjala care a descoperit rapid ca adevarata afacere nu este fabrica in sine, ci o posibila afacere cu titlurile de proprietate detinute de mostenitorii lui Moschong pe averea avuta de familia acestuia la momentul nationalizarii din 1948. Tanjala i-a cautat, a gasit cinci dintre ei, de la doi a cumparat drepturile litigioase, iar cu ceilalti trei mostenitori a facut echipa cerind despagubiri pe averea Muschong de la stat, in bani sau in titluri de la Fondul Proprietatea. N-a reusit insa sa le obtina.

Cum a ajuns Tanjala sa revendice averea imobiliara a lui Muschong

Povestea acestor despagubiri, asa cum o relateaza Tanjala in interviul pe care i l-am luat e halucinanta. El invoca nume grele din politica romaneasca, dar si servicii secrete si internediari la granita cu lumea interlopa. Pentru unele dintre afirmatii, Tanjala mi-a trimis documente prin mail si le veti gasi publicate mai jos. Pentru altele, recunoaste el insusi ca nu are dovezi scrise, dar pare sa imbine destul de convingator adevarul cu fabulatia. Oricum, va invit sa priviti cu rezerve unele dintre afirmatiile lui Tanjala care nu pot fi probate. Nu uitati ca personajul este condamnat la cinci ani cu executare inca din decembrie 2011, dar ca tot de atunci sta bine-mersi in SUA, unde a devenit proprietarul unui aerodrom in Florida, transformindu-se in om de afaceri american. Si nu uitati ca trebuie sa aflam de ce nu a fost extradat nici pina la aceasta ora in ciuda faptului ca a fost dat si in urmarire generala. Dar pina atunci, iata interviul cu Mihai Tanjala despre afacerea “despagubirilor Muschong”. Plus, asa cum am zis, o serie de documente.

RT: Cum ati intrat in afacerea asta cu despagubiri, domnule Tanjala?

MT: Fabrica mea de caramida, vinduta de statul roman unui concern german si de concernul german mie, apartinuse in istorie acestui bogatas, Jakob Muschong, si fusese nationalizata. Si eu, fiind un iubitor al istoriei, am refacut galeria istorica a fabricii. Am zis, aceasta fabrica a fost construita de Muschong, a fost natioanlizata de comunisti, vinduta concernului german, vinduta lui Tanjala si asa mai departe… Am refacut istoria fabricii. In procesul de refacre a istoriei fabricii am dat de mostenitorii acestui creator, ne-am imprietenit si, cerind datele despre familie, unii dintre ei au zis venim cu tine, altii au zis iti vindem tie drepturile.

RT: Despre ce drepturi era vorba? Paminturi, case?

MT: Paminturi, case, despagubiri in bani, pentru ca unele dintre ele nu mai erau, au fost vindute de statul roman, era vorba de niste drepturi globale care se ridicau la niste sume importante, mult peste 100.000.000 de euro.

RT: Pina la urma n-ati recuperat aceste drepturi, inteleg. V-ati “lovit” de Crinuta Dumitrean de la ANRP?

MT: Nu numai! De toata mafia din Romania, pentru ca la aceste drepturi nu trebuia sa ai acces daca nu erai in carti. Cele trei grupari, “gruparea de la Monaco”, respectiv “gruparea lui Basescu” si “gruparea SIE” au facut imposibil sa te apropii de aceste lucruri.

RT: Cine s-a opus cel mai tare? Crinuta Dumitrean?

MT: Crinuta Dumitrean impreuna cu Mihai Priboi, nepotul lui Ristea Priboi, nu Priboi care a fost la SIE, ci baiatu’ lu’ frat-su, dar care era tot ofiter acoperit… Am facut greseala sa-l deconspir, chiar am scris in niste documente ca e ofiter acoperit si-au trebui sa-l ia de acolo.

RT: Si pentru ce serviciu lucra?

MT: Era chiar seful comisiei de acordare a despagubirilor. Crinuta Dumitrean ii cerea voie, nu putea sa miste de el, sa-si faca joburile ei, ca trebuia sa le faca pe ale lui SIE, prin Priboi Mihai.

RT: Vad ca tot pomeniti despre SIE. E atit de implicat SIE in tot acest proces al despagubirilor?

MT: Dom’le, ce n-ati inteles?! De la Revolutie pina astazi, tot marele jaf din Romania a fost facut de ofiterii acoperiti si informatorii lor din cele doua structuri de informatii!

RT: SIE si SRI?

MT: Probabil ca da… sectorul economic, zona acoperita. Ce nu va e clar din chestia asta? Eu apreciez si imi doresc din tot sufletul sa se faca fuziunea dintre cele doua servicii si sa plece de acolo cei doi asa-zisi generali facuti de Basescu, care sint, de fapt, manipulatorii de geamantane cu bani, respectiv Predoiu de la SIE si Coldea de la SRI.

RT: Va lansati in acuzatii grave! Nu e cumva o tensiune intre serviciul pe care l-ati pus dvs pe picioare, “Doi si-un sfert”, si celelalte servicii?

MT: N-as putea spune tensiuni… Dar, evident, fiecare dintre servicii, in incercarea de a-si face atributiunile a incercat sa culeaga informatii si din sectorul celuilalt. Si atunci, uneori, ne mai calcam pe picioare, se mai intersectau sferele.

Mihai Tanjala incepe sa vorbeasca la un moment dat despre presiunile la care ar fi fost supus pentru a-si vinde la un pret mic drepturile litigioase cumparate de la doi dintre mostenitorii lui Muschong. In discutie, Tanjala incearca sa faca o legatura intre condamnarea lui la cinci ani de inchisoare pentru jaful de la ICMUG si refuzul de a vinde aceste drepturi de despagubire unor persoane interesate sa le achizitioneze la un pret mult mai mic decit valoarea lor reala. Afirma chiar ca a ajuns sa fie condamnat pentru ca a refuzat sa cedeze afacerea cu despagubirile. In interviu vorbeste si despre niste “emisari” veniti in numele lui Mircea Basescu si al lui Traian Basescu, spune ca a facut un denunt la DNA in legatura cu aceasta speta si ca a trimis memorii chiar si la Cotroceni. Intr-o prima faza e aproape categoric, dar apoi incepe sa-si nuanteze discursul.

RT: Mi-ati spus ca ati fost “presat’ sa va vindeti drepturile litigioase cumparate de la doi dintre mostenitorii lui Muschong. Cind, cum, cine?

MT: Era in luna octombrie, inceputul lui noiembrie (2011 n.m) cind am fost contactat sa vind drepturile detinute pe Legea 10. Nu sint drepturi oarecare, pentru ca acel cetatean, Muschong, alaturi de Malaxa, de Auschnit si de altii, era unul dintre cei mai bogati din Romania. Eu am dobindit partial de la unul sau unii dintre mostenitori acele drepturi si alti mostenitori au ramas (in procesul de revendicare, n.m) si impreuna le-am solicitat. Mostenitorii au umblat cu mine permanent sa-si recupereze drepturile, eu am fost presat, am inclusiv contract semnat cu “grupul de la Monaco”, ca sa le vind drepturile lor!

RT: Cu cine a fost semnat contractul acesta?

MT: Cu Costel Bobic si cu altii! N-am vrut sa vind aceste drepturi, dar problema nu e “grupul de la Monaco”. Problema e ca in paralel cu “grupul de la Monaco” m-a contactat un oarecare X care mi-a spus ca vine in numele lui Mircea Basescu si al lui Traian Basescu si ca trebuie sa le vind, ca daca nu le vind o sa dau de dracu’. Si m-a pus dracu’ sa ma duc la DNA si sa fac un denunt penal impotriva lui Mircea Basescu si a lui Traian Basescu. Si dupa aia, in doua saptamini, am fost condamnat! Aceste documente exista in DNA.

Bobic 1Bobic 2

 

 

 

 

 

 

Bobic 3Bobic 3

 

 

 

 

 

 

Bobic 4Bobic 6

 

 

 

 

 

 

Bobic 7Bobic 8

 

 

 

 

 

 

Bobic 9Bobic 10

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Am senzatia unui scenariu de tip “Bercea Mondial- Mircea Basescu” asa ca insist sa aflu detalii. Mai ales ca am in minte in permanenta faptul ca vorbesc cu unul dintre “fondatorii” celebrei “Doi si-un sfert”:

RT: I-ati pomenit pe Mircea Basescu si pe Traian Basescu. La ce v-ati referit?

MT: Pai v-am spus foarte clar ca cel care m-a contactat sa vind drepturile mi-a spus ca vine din partea lor! Dupa care am facut denunt la DNA si un memoriu pe care i l-am adresat lui Basescu la Cotroceni. Am dovada si numarul de inregistrare. Si mi-a raspuns Piscociu, consilierul lui Basescu, ca memoriul meu a fost trimis la DNA, adica acolo de unde s-a dat ordin sa fiu executat.

Acuzatiile sint grave asa ca ii cer lui Tanjala o dovada care sa le poata proba. Nu are. Incep piruetele retorice:

RT: Dar cine era acela care v-a spus ca venea din partea lui Traian Basescu?

MT: Pai, nu… Era un tip care se prezentase cu numele, nu conteaza, Rahat in Ploaie, eu m-am dus la DNA si am zis, dom’le eu sint ofiter de informatii si uite ce spune jegosul asta, eu nu cred ca vine in numele lui Basescu, dati-mi tehnica operativa cu mine, m-am dus cu avocatul, aceasta discutie a avut loc cu avocatul de fata, procurorul mi-a spus dati-ne citeva zile, nu va mai intilniti cu el, nu m-am mai intilnit cu el, m-am dus peste citeva zile si mi-au spus “Domnu’ Tinjala, e neserios, nu va bagati!”. Eu ieseam din DNA, din nou, cu avocatul, si ala m-a sunat si ma astepta si m-am intilnit cu el si mi-a venit cu cineva de la una din directiile de informatii, de la SPP. Mi-a venit cu acel cineva de la SPP la intilnire, unde eu iarasi am fost cu avocatul. L-am sunat din nou pe procuror, m-am intors inapoi, mi-am completat plingerea si atunci mi-a spus, “Nu va e frica de ce faceti?”.

RT: V-a spus asta procurorul?

MT: Da! Avocatul meu e martor!

RT: Dar aveti vreo dovada ca personajul respectiv venea din partea lui Traian Basescu?

MT: Pai… dom’le, n-am, dar de ce dracu’ m-oi fi dus eu la DNA? Sa spun, uite dom’le ce pretinde asta, eu nu cred ca e din partea lui Basescu, dati-mi tehnica! Cind ei nu mi-au dat tehnica si procurorul mi-a zis chestia aia, i-am spus, domnu’ procuror, matale esti corupt? Ca procurorul m-a mai intrebat “Si de ce nu-ti vinzi drepturile, domnu’ Tanjala? Faci niste bani!”. Si i-am zis: matale esti cu spagarii? De ce eu nu pot sa-mi scot drepturile si altii trebuie sa le scoata? Ia matale plingerea asta si ocupa-te de ea si nu mai deconspira cazurile. Si atuncea el mi-a zis, “Nu ti-e frica?”.

Mai incerc o data sa obtin o proba. Fara succces, insa:

RT: Cine era procurorul de la DNA?

MT: Imi scapa, asta e singurul nume care chiar imi scapa si care nu cred ca-l am nici in hirtii, dar, poate, avocatul meu si-l aminteste… Dar, va spun, veniti incoace ca plecati cu sacul plin, va creste ratingul din nou, se asterne tacerea peste pornirea aia a dumneavoastra sufleteasca de a va auto-deconspira. Aia o sa fie nimic pe linga ceea ce aduceti!

RT: Nu va faceti dumneavoastra griji despre pornirile mele sufletesti si nici despre rating… Va atrag atentia insa ca ati lansat o acuza grava la adresa presedintelui Traian Basescu! O mentineti in continuare?

De data asta, Tanjala refuza sa mai fie categoric:

MT: Nu-l acuz direct nici pe Presedinte, nici pe frate-su, nici pe nimeni. Eu nu am dreptul, ca ofiter profesionist, sa fac acest lucru. Am facut precizarea ca la mine s-a prezentat un numit Florea X Ciprian si in legatura cu acest X eu m-am dus la DNA si am zis, dom’ne, asta pretinde ca e in numele presedintelui! Ei au zis da-ne o saptamina sa verificam, nu mai intra in legatura, n-am mai intrat, am respectat, dupa care, in realitate, deconspirasera cercetarea si mi-au zis mie stai departe, de fapt sa nu ma mai intilnesc cu asta, dar, de fapt, eu cum ieseam de la DNA, pe scari ala m-a sunat ala si a zis veniti incoace, ma astepta cu unul de la SPP. Pai, cu unul de la SPP insotitor nu te poate astepta cineva decit daca face parte din schema!

RT: Ce s-a intimplat pina la urma cu acele drepturi?

MT: Au fost verificate si sint verificate de DNA ca sa vada intii daca nu sint false ca si in alte asa-zise mosteniri, au vazut ca n-avem nicio problema, documentele sint in APAPS si asteptam cererile de despagubire, respectiv la ANRP si asteptam dispozitiile de contestare sau de despagubire. Dar, cel mai bine ar fi sa veniti aici, in America, aveti ce face, v-am spus, sute de pagini! O luam de la APAPS, o luam de la SIE, o luam de la 2009, de la inregistrarea mea, plingerea mea facuta la ICSID unde am devoalat mecanismul lor de furaciune si pe urma n-au mai timbrat, s-au speriat si eu am fost amenintat cu moartea, au zis ca am stricat o masinuta de un miliard de euro si n-o sa termin bine ca o sa fiu executat, asta e… Aceste documente exista, dom’le, exista dinainte sa fiu eu condamnat, nu-ntelegeti?

Crinuta 1Crinuta 2

 

 

 

 

 

 

Crinuta 3Crinuta 4

 

 

 

 

 

 

Crinuta 5Crinuta 6

 

 

 

 

 

 

Crinuta 7Crinuta 8

 

 

 

 

 

 

Crinuta 9Crinuta 10

 

 

 

 

 

 

Crinuta 11Crinuta 12

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

RT: Cu ce pret vi se propunea sa vi se cumpere acele drepturi?

MT: Cu un milion de euro.

Tanjala si NastaRT: Si spuneti ca ele valoreaza o suta de milioane?

MT: Eu zic ca valoreaza mai mult! Din informatiile mele ei voiau sa le umfle cum le-au umflat pe ale lu’ rahatu’ ala de e arestat, voiau sa le umfle la 250.000.000 de euro si sa bage banii in buzunar!

RT: Sa revenim la contractul semnat cu “grupul de la Monaco”. Care era scopul acestui contract semnat intre mostenitorii lui Muschong si “grupul de la Monaco”?

MT: Ei (“grupul de la Monaco”, n.m) se angajau sa faca niste demersuri pentru care trebuia sa le dau un treizeci si ceva la suta din drepturi. In realitate era forma mascata a traficului de influenta si a coruptiei, pentru ca de ce ei puteau sa le scoata de la Crinuta Dumitrean si eu nu puteam?! Contractul de vinzare de drepturi il semna cine era imputernicita, Gabriela Maria Gyorbiro, urmasa lui Muschong, si cu mine pentru partea mea. Deci, noi eram vinzatorii. Cumparatorii erau fiica lui Vlad Soare, nevasta lui Costel Bobic si inca un tip insignifiant care era cu 5% sau cu 10% pe care mi-l bagasera ei la inaintare cum ca eu l-am contactat si el i-a adus pe ei dupa aceea… Numai ca n-au putut nici ei sa scoata drepturile, de foarte multe ori Costel Bobic spunindu-mi la intilnirile pe care le aveam ca trebuie sa vorbim cu Lenuta. A se intelege nevasta domnului Cocos, adica doamna Elena Udrea. Am inteles foarte clar ca se bateau doua gasti pe un ciolan foarte mare, si ca in timp ce se bateau doua gasti pe un ciolan foarte mare se intimplase ca o a treia gasca avea controlul, ca, de fapt, cele doua gasti, cind deranjau, intervenea gasca lui SIE prin Priboi (Mihai Priboi, n.m.) si cum gasca SIE avea controlul in institutie, (ANRP, n.m) prin ofiterii plasati acolo, ii mai “recolta” din cind in cind sau le impiedica visul… Si asa s-a intimplat, asta e viata!

RT: Costel Bobic avea vreo legatura cu SIE sau cu vreun serviciu de informatii?

MT: Nu cred ca avea una directa, el are mai pe sus, asa, ca el mai vine pe aici, prin America, prin Long Island, prin altele, mai de sus, gasca de la Monaco si asa mai departe. Ei se laudau ca ei pun presedinti si dau jos presedinti si prim-ministri si asa mai departe. Chiar foloseau niste expresii triviale la adresa unor persoane in functie sau care au fost in functii.

Dupa o ora de convorbire telefonica inregistrata am oprit interviul cu Tanjala. Conversatia a continuat insa, la intiativa lui, prin sms si mai apoi prin e-mailuri. Va reamintesc, in cazul in care ati pierdut cumva informatia, ca vorbim despre un personaj condamnat definitiv la cinci ani de inchisoare de instantele romanesti, in decembrie 2011, dar care n-a facut nici macar o zi de puscarie. El se afla in SUA de aproape trei ani de zile, fiind proprietarul unui aerodrom in Florida, Virginia. Marea intrebare ramine de ce nu este extradat in Romania nici macar la trei ani distanta de la condamnarea lui definitiva? Si as mai adauga inca una: cine este, de fapt, acest Mihai Tanjala?

Posted in Uncategorized | 11 Comments

Interviu in exclusivitate cu fugarul Mihai Tânjală: “Inainte de ’89 am fost ofiter in Directia de Contrainformatii a Armatei, iar dupa ’89, tot ofiter! Cind Gelu Voican a constituit “Doi si-un sfert” am facut parte din grupul care a desenat “casutele” lui “Doi si-un sfert” si-am coordonat noua judete de Politie din punctul de vedere al lui “Doi si-un sfert”! Da, domnule, am o sentinta judecatoreasca obtinuta in SUA, eu nu stau aici ilegal, stati cuminte!”. Plus: fotografii cu aerodromul detinut de Tânjală in SUA. Episodul 3

Ce-ati zice daca ati afla ca un condamnat la cinci ani de inchisoare in Romania (sentinta definitiva pronuntata in decembrie 2011!), dat la un moment dat in urmarire internationala , e un prosper om de afaceri in SUA, Florida, fiind proprietarul unui aerodrom pe care-l administreaza impreuna cu sotia? Vi se pare incredibil? Ei bine, nu e incredibil, e cit se poate de adevarat! Respectivul se numeste Mihai Tanjala, a fost ofiter de contrainformatii inainte de 1989,  fondator al “celebrei” UM 0215 (mai cunoscuta ca “Doi si-un sfert”), apoi deputat PDSR, om de afaceri controversat si pretendent al unor despagubiri cu titluri de proprietate avind o valoare care bate spre 100.000.000 de euro. In episodul de astazi, cititi prima parte a unui interviu pe care l-am realizat in exclusivitate cu Mihai Tanjala. Atentie, urmeaza declaratii spectaculoase!

Cum l-am gasit pe condamnatul Tanjala

Despre personajul Mihai Tanjala am aflat in urma unui mesaj venit pe Facebook de la un prieten stabilit in SUA. M-a intrebat daca stiu ceva despre respectivul individ. I-am spus ca nu si l-am intrebat la rindul meu care e ideea. Mi-a relatat ca l-a intilnit in urma cu citiva ani in America si ca a avut curiozitatea sa caute informatii despre el pe Internet. A aflat, cum am aflat si eu mai apoi, ca era condamnat definitiv la cinci ani de inchisoare cu executare, in 2011, dar ca traieste, bine-mersi, in Florida, unde detine un aerodrom, fiind un prosper om de afaceri. Spre surprinderea mea, facind o scurta investigatie jurnalistica am ajuns pe pagina de prezentare a aerodromului SEMINOLE LAKE GLIDERPORT unde am gasit si numarul de telefon al lui Tanjala. Era o ora tirzie in noapte, in Romania, dar numai buna pentru un apel telefonic dincolo de Ocean. Am sunat, am cerut cu patronul aerodromului si am avut surprinderea sa aud ca la celalalt capat al firului era chiar Mihai Tanjala. M-am prezentat, de data asta in limba romana, si l-am simtit articulind cu voce tremurata:

MT.: Stiu cine sinteti, domnule Turcescu! Ma sunati ca ofiter acoperit auto-deconspirat sau… Sa stiti ca si eu am fost ofiter. Si inainte, si dupa 1989!

L-am lasat sa-si dreaga glasul devenit brusc plin de incordare, i-am explicat ca lucrez la o ancheta jurnalistica si ca vreau sa-i iau un interviu telefonic.

MT: Numai daca veniti aici, in America!

Tanjala aerodromL-am avertizat ca inregistrez discutia, a fost de acord si, in ciuda faptului ca parea la inceput de neinduplecat in privinta unui dialog telefonic, am stat de vorba aproape o ora, in doua reprize. Pentru inceput am vrut sa ma lamuresc cum se face ca in ciuda condamnarii la cinci ani de inchisoare cu executare in dosarul ingineriilor financiare de la ICMUG Giurgiu este inca in libertate, refugiat in SUA. Mai ales ca aflasem din citeva stiri de pe internet ca, la un moment dat, fusese dat chiar in urmarire generala. Iar eu reusisem sa-l gasesc fara probleme, printr-un simplu telefon postat pe pagina de prezentare a aerodromului al carui patron este! Mi-a raspuns iritat, dupa ce citeva minute bune a insistat ca trebuie sa traversez Oceanul ca sa-mi ofere raspunsuri:

MT: Domnu’ Turcescu, cazul nu este asa usor si eu n-am cum sa va trimit o sinteza. La organele americane eu am depus peste 700 de pagini de documente si va dati seama ca as fi fost expulzat, expediat, extradat la pachet si imediat daca se considera ca documentele mele nu-s veridice sau ca eu sint un infractor asa cum se sustine. Politia m-a cautat si s-a cerut extradarea mea si au avut loc toate felurile de formalitati posibile si imposibile. Si serviciile de informatii au facut presiunile de rigoare, au facut schimburile oficiale si neoficiale.

-Si sa inteleg ca autoritatile americane n-au vrut sa va extradeze?

MT: Intelegeti ce vreti! Probabil ca da, probabil ca pe aici, pe undeva, ne situam, dar, v-am spus, daca vreti amanunte veniti incoace sau trimiteti un corespondent al dumneavostra!

Am incercat sa-i explic ca nu pot traversa Oceanul oricind si oricum, intrucit realizez o emisiune de televiziune de luni pina joi, la Nasul TV. Dar am insistat incercind sa aflu cum reuseste sa stea in America fara nicio grija avind o condamnare la cinci ani de inchisoare cu executare pronuntata cu sentinta definitiva in Romania:

RT: Sinteti cetatean american, domnule Tanjala?

MT: Sint problemele mele!, mi-a raspuns taios.

Am incercat s-o iau pe cai ceva mai ocolite:

RT: Dar de plecat din tara cind ati plecat?

MT: In ziua in care a ramas instanta in pronuntare… De fapt, n-am plecat, ca instanta a zis ca ramine in pronuntare si eu am rugat sa-mi lase o zi, doua, sa depunem concluzii scrise si instanta a zis “nu, in pronuntare” si eu aveam o intilnire in Bulgaria. Am plecat oficial, m-am dus pina in Bulgaria si in Bulgaria, cind eram chiar intr-o intilnire de afaceri, am primit telefon, vezi ca s-a afisat si ai fost condamnat. M-am urcat in avion, am zburat mai departe si am venit in SUA, punct. Haideti sa va mai spun ceva: procurorul care m-a anchetat pe mine este condamnat si se afla in puscarie pentru ca a distrus documente viabile intr-un caz lucrat cu Germania pentru ca a luat spaga. Cristudor il chema, apartinea de DNA central, dar lucra la Slobozia. El este in puscarie si in acest moment. Mai fac o precizare: pe cazul meu s-au deschis doua dosare penale, un dosar penal deschis de Parchetul General in care mi s-a dat NUP cu o luna inainte de a fi condamnat si acest dosar in care am fost condamnat, dar in care am fost achitat si in acesta la fond si s-a hotarit apoi ca trebuie sa fiu “incaltat” daca tot am facut denunturi penale impotriva lui Basescu!

In acest moment al discutiei se deschide un lung dialog despre o afacere cu restituiri de proprietati despre care la ora interviului cu Tanjala nu stiam mare lucru. Intre timp, am reusit sa pun cap la cap declaratiile din dialogul telefonic avut, altminteri destul de dezlinat si intortocheat, am facut investigatii ceva mai amanuntite, am primit si de la el o serie de documente prin e-mail, asa ca, in urmatorul episod al acestei anchete, veti putea citi niste declaratii uluitoare ale lui Tanjala (asta neinsemnind ca sint si adevarate, dar dupa episodul recent DNA-Crinuta Dumitrean-ANRP par sa aiba cel putin un simbure de adevar! ) despre “grupul de la Monaco”, Vlad Soare, Costel Bobic, DNA, SIE, SRI, nepotul lui Ristea Priboi (numitul Mihai Priboi de la ANRP), Mihai Stanisoara, Constantin Nita si multi, multi altii, inclusiv Traian Basescu, Elena Udrea si Dorin Cocos.

Deocamdata insa, sa revenim la episodul disparitiei din tara a lui Tanjala si stabilirea lui in SUA de aproape doi ani de zile. Pentru a intelege ceva mai mult din declaratiile lui facute in acest interviu, trebuie sa precizez ca Tanjala a fost la un moment dat si proprietarul Fabricii de Caramida din Lugoj, o societate desprinsa din fabrica “Mondial Lugoj”, dupa privatizarea acesteia.

Tanjala aerodrom1RT: Aerodromul din SUA cind l-ati cumparat?, l-am intrebat pe Tanjala.

MT: In 2008, inainte sa fiu condamnat. Si l-am cumparat prin vinzarea Fabricii de Caramida Lugoj, care n-avea nici in clin nici in mineca cu Nitramonia sau cu ICMUG Giurgiu si pe care o detineam in proprietate din 1999. Fabrica de Caramida a fost vinduta de stat unui grup german impreuna cu tot “Mondialul Lugoj” care se compunea din mai multe fabrici, inclusiv Fabrica de Caramida. Nemtii nu au fost interesati sa pastreze Fabrica de Caramida si, dupa ce au cumparat-o de la stat, mi-au vindut-o mie in rate cu plata in doi ani de zile. Facind un management adecvat, si toate lucrurile astea au fost verificate, am facut suficient profit astfel incit jumatate din profitul lunar il constituia rata si jumatate investitii in Fabrica de Caramida pe care am modernizat-o, i-am constuit multe cladiri si multe anexe, astfel incit, peste citiva ani, am vindut-o cu 2.600.000 de euro firmei Tehnocer. E o firma romaneasca.

RT: Stiti cumva cine este actionar la Tehnocer?

MT: Da, este domnul Maran, care a fost arestat de curind. Nu este un interlop, este un mare om de afaceri, dar, probabil, a calcat pe bec, nu stiu ce-a facut, dar am vazut la stiri ca de curind, de doua saptamini sau ceva, a fost arestat. Dar intre 2008 si 2014 a fost un bun om de afaceri, dar cred ca a facut si el greseala ca a cautat sa recupereze drepturile lui Auschnit, care era al doilea om bogat dupa Malaxa. Si, daca nu ma insel, a si recuperat sau a incercat sa recupereze 15.000 de hectare de padure si cred ca de aici i s-a tras.

RT: Sa revenim la afacerea pe care o aveti acum. La cit se ridica investita in aerodromul din SUA?

Tanjala aerodrom 2MT: La mai putin decit am luat pe fabrica de caramida. Cind am vindut fabrica cu 2,6 milioane de euro, raportul euro-dolar era 1,59 , am schimbat un milion sase sute si ceva de mii de euro si am obtinut doua milioane si sase sute de mii de dolari cu care am cumparat aeroclubul. Tranzactia este la vedere, declarata, verificata de guvernul american si de IRS (Internal Revenue Service, n.m.), fiscul american.

RT: Si spuneti ca desi v-au cautat autoritatile romane nu ati fost extradat?

MT: Da, domnule, am o sentinta judecatoreasca obtinuta in SUA, eu nu stau aici ilegal, stati cuminte!

RT: O sentinta prin care se spune ca nu se poate face extradarea?

MT: Prin care, deocamdata, nu plec! Dar va rog sa redati cum spun eu, nu cum spuneti dumneavoastra, nu exista o sentinta ca nu voi fi extradat, am spus prin care, deocamdata, nu plec. Eu organizez un concurs national, na-ti-o-nal (subliniaza accentuind fiecare silaba, n.m) de planorism al Statelor Unite, la anul va fi editie jubiliara, 25 de ani. Si tot la anul mai organizez un concurs, tot cam… national, sa vedem, poate e regional sau va fi regional, sa vedem ca inca nu s-a stabilit, la Cross Country Camp, celalalt este la Seniors, amindoua sint de planorism. Credeti dvs. ca un infractor asa notoriu poate sa faca asa ceva? Credeti dvs. ca as putea primi in fiecare an fonduri gratuite de la guvernul american pentru contributia mea adusa in zona la dezvoltarea afacerilor? Mie imi pare rau si pling cind ridic drapelul romanesc linga drapelul american de Seniors ca nu pot sa-l ridic oficial si ca trebuie sa port aceasta mizerie pusa pe numele meu…

Tanjala SeniorsLa acest moment al dialogului zimbesc pentru mine gindindu-ma cum un condamnat la cinci ani de inchisoare cu executare in Romania organizeaza concursuri de planorism in America suspinind la vederea drapelului. Imi “revin” repede si lansez urmatoarea intrebare:

RT: Da’ de ce nu veniti sa lamuriti lucrurile in Romania?

MT: Pentru ca nu pot! Pentru ca domnul general Predoiu, prietenul meu de la SIE, a avut grija prin ce controleaza el in justitie, ca ori de cite ori am facut cerere de revizuire a sentintei si de cite ori am descoperit documente noi, acestea sa fie respinse apriori ca inadmisibile! Pentru ca daca intram pe fond ajungem la adevaruri zdrobitoare sau deranjante.

RT: Sa inteleg ca ati informat autoritatile americane despre aceste “adevaruri zdobitoare”?

MT: Domnu’ Turcescu, retineti asta, in 2009 am informat Curtea Internationala de la Washington despre metoda romaneasca de furat fonduri din bugetul Romaniei si din fondurile europene, respectiv: asa-zisii investitori adusi de SIE care veneau la privatizare la APAPS si primeau intreprinderi moca, reziliau dupa aia contractele si dadeau statul roman in judecata la Washington. Si cereau sume, despagubiri, o suta de milioane, cinci sute, vezi Noble Ventures, un miliard, vezi altii, si asa mai departe. Asta era o metoda de furat, ca procesele se puneau la cale in tara. Statul roman angaja atunci aceleasi case de avocatura prin ministerul de Finante, vezi Musat si Asociatii, Zbircea si Asociatii si tot asa… Si daca statul roman ar fi cistigat procesul, casele de avocatura primeau bonus 30%. Stiti ce inseamna asta dintr-o suta de milioane de dolari? Insemna 30 de milioane! Dar din 500? O suta cincizeci de milioane! Plus cheltuielile de judecata ale casei de avocatura! Daca statul roman pierdea procesul, pierdea acele o suta de milioane, cinci sute si asa mai departe. In ambele cazuri, baietii imparteau prada. Aici e SIE! Eu am facut informarea asta in 2009, in luna iunie. Cazul impotriva mea a inceput in septembrie, dupa aceasta informare. Cind am informat atunci la ICSID, i-am informat si pe Codruta Kovesi, si pe Daniel Morar, si pe toti. Nimeni nu m-a bagat in seama, decit sa ma faca puscariabil!

RT: Revin: ati informat autoritatile americane despre acele “adevaruri zdobitoare”?

MT: In decembrie 2011, cind am venit aici, inainte ca guvernul roman sa emita mandatul de extradare, am informat Senatul american, Comisia pentru Drepturile omului si pe domnul Phillip Gordon si le-am trimis toate documentele inainte de a se emite mandatul de arestare, aratind ca sint nevinovat si m-am aratat dispus sa ma intorc in tara, daca mi se asigura securitatea. Chiar si in puscarie, nu ma deranjeaza, ca pina acuma mi-o faceam! Ceea ce va spun e scris pe hirtiile pe care le veti putea filma daca veniti aici. Sint dispus sa vin in inchisoare pina mi se rejudeca cazul, sint dispus sa pun un asa-zis milion de euro pe care sint acuzat ca l-am delapidat, sa-l pun jos si sa spun stau aici, dar vreau sa cititi aceste hirtii! Nu se poate ca in cazul meu sa am sase expertize, o expertiza judiciara, o expertiza stiintifica, doua expertize extra-judiciare si asa mai departe si doar un raport al DNA si sa fiu condamnat in baza raportului DNA, iar sase expertize sa le scoti in afara cazului. Nu se poate! Este un mare, mare abuz si dovada de super-coruptie si executie politica. Eu n-am nicio treaba, dom’le, sa vin in tara si sa-mi fac puscaria, dar vreau sa mi se dovedeasca ca sint vinovat! Eu probez, dom’le, ca statul nu era actionar, n-am semnat eu contractele alea, eu plecasem. Intreprinderea aia, cum dracu’ o cheama, ICMUG, in care sint eu acuzat ca am facut cacat in ploaie, pe timpul meu este singurul an cind a obtinut profit si dupa mine a intrat in gaura, dupa plecarea mea. Mai departe, pe timpul meu este singurul timp in care ii cresc asset-urile si mie imi spui ca au scazut! Dupa mine se vinde 30% din patrimoniu, singurele asa-zise imobile pe care sint acuzat ca le-am vindut eu, dar nu le-am vindut eu, au fost vindute la valoarea contabila plus 150% sau 220%. Acele asset-uri fusesera cumparate de informatorul SIE Valerian Simirica cu sase luni de zile inainte, de la AVAS! Deci AVAS i le-a vindut subevaluate, asa ca unde e subevaluarea mea daca AVAS le-a vindut subevaluat si au fost vindute mai departe cu 150%, cu 220%? Unde e subeavaluarea? Si chiar daca ar fi, daca n-am facut-o eu, n-am semnat eu, de ce eu sint trimis in puscarie si aia care au semnat au fost martori?!

Tanjala Phillip gordonRT: Ati fost condamnat insa in baza unei hotariri judecatoresti! Sentinta e definitiva, cinci ani de puscarie cu executare. Banuiesc ca aveti sentinta…

MT: O am, bineinteles, s-a scris o carte, 75 de pagini, ca sa trebuiasca sa nu le citeasca nimeni si cererea de revizuire sau apelul sa fie de 100 de pagini ca sa nu citeasca, iar, nimeni si sa fie declarat inadmisibil!

RT: Pai, trimiteti-mi-o si mie pe e-mail, ca sa intelegem despre ce e vorba!

Tanjala se enerveaza:

MT: N-o sa intelegeti nimic, e o mare minciuna si un mare jiogodism! Nu-i nimic adevarat din ce scrie acolo! Rind cu rind, eu va prezint probele. In dispozitivul sentintei, lasind la o parte batutul apei in piua si minciunile pe 75 de pagini, in dispozitiv zice “se condamna pentru” si zice: a subevaluat, a semnat, era administrator, a facut. Si, unu, n-am semnat, doi, nu eram administrator, trei, nu eu am decis, ci AGA, patru, dispun ei in locul meu! Eu va voi face dovada ca erori de stat sint platite de oameni nevionovati. De exemplu, actualul ministru al Privatizarii, Stan Popa, de la APAPS, pe timpul acela era vicepresedinte al APAPS. Exista o nota de control inaintea privatizarii cu erori in ea, ei privatizau ce n-aveau. Si pe mine ma condamna ca am subevaluat ceea ce ei n-au vindut! Sau pentru ceea ce ei au vindut in fals! Si multe altele. I-am trimis zece hirtii si fuge de raspundere sa scrie, pentru ca in APAPS sint aceiasi care au privatizat si pe timpul ala, si ei stiu ca din urma ii paste gaia!

Mi-e clar ca Tanjala are meciul lui cu judecatorii si ca va sustine non-stop ca e nevinovat asa ca incerc o alta varianta, dar n-apuc sa termin intrebarea.

RT: Va citesc dintr-un articol in care se spune ca ati fost condamnat la cinci ani de inchisoare pentru ca activele dobindite de dumneavostra la preturi modice…

Tanjala intervine furios:

MT: Acel articol este publicat de fituica sau rahatul de post de radio al lu’ tovarasu’ Nita, care el ar trebui sa fie dupa gratii, nu eu, el era spagarul sef, nu eu! Toate privatizarile din judetul Brasov, investitorul social Fatih Kesser a fost adus in judetul Brasov de catre Constantin Nita prin Radu Dorinel care era consilier al PSD in Brasov si care a fost condamnat la sase ani de puscarie pentru spaga pe care a luat-o de la Fatih Kesser si i-a carat-o lui Nita!

RT: Ati facut si politica, domnule Tanjala?

MT: Da, ’92- ’96 am fost deputat PDSR, in legislatura respectiva.

RT: Si inainte de 1989 ati lucrat in Securitate?

MT: Nu, am fost ofiter in Directia de Contrainformatii a Armatei fiind coleg cu Pavel Corut si pleiada de rigoare.

RT: Si dupa 1989?

MT: Tot ofiter! Cind Gelu Voican a constituit “Doi si-un sfert” am facut parte din grupul care a desenat “casutele” lui “Doi si-un sfert” si-am coordonat noua judete de Politie din punctul de vedere al lui “Doi si-un sfert”. Asta pina cind mi-am dat demisia intrind in conflict cu Babiuc. Deci, eu am fost unul din primii 15-20 pe care i-a adunat Gelu Voican, i-a trimis la Pasapoarte sub conducerea generalului Rozoleanu si le-a zis, hai, faceti-l!

RT: Asta cind se intimpla? In ’90?

MT: In momentele Revolutiei, cind dvs. nu stiu citi ani aveati, va uitati la televizor dupa eroi! Eu eram la bordul elicopterului care zbura in Piata Operei la Timisoara.

In timp ce purtam dialogul cu Tanjala am avut timp sa arunc un ochi pe net la puzderia de rezultate in care aparea numele lui dupa o simpla cautare pe Google. Intr-un articol ceva mai vechi il gasesc mentionat alaturi de Mihai Stanisoara, fost deputat PDL, fost consilier prezidential, fost PNL. Tanjala a fost deputat de Mehedinti intre 1992 si 1996, Stanisoara este si acum parlamentar ales in judetul pastorit pina nu demult de celebrul Adrian Duicu. Dar nu numai Mehedintiul il leaga pe Tanjala de Stanisoara. Intr-o declaratie de avere de acum citiva ani a lui Stanisoara aparea ca l-ar fi imprumutat pe Tanjala, in nume personal, cu vreo 90.000 de dolari. Asa ca risc o intrebare:

Tanjala StanisoaraRT: Ce relatie aveti sau ati avut cu domnul Mihai Stanisoara?

Tanjala, altminteri foarte volubil pina atunci, devine, brusc, aproape telegrafic:

MT: Fiecare dintre noi a avut optiunile lui si politice si economice, separate, fara sa ne influentam unul pe altul.

RT: Sinteti prieten, totusi, cu domnul Stanisoara!, plusez eu.

MT: N-as putea spune asta! Pot sa spun ca am fost parteneri la un moment dat.

RT: In ce afacere?

MT: Inclusiv in Fabrica de Caramida. Detasindu-ne unul de altul si avind preocupari deosebite si eu fiind condamnat, el s-a distantat, si-a vazut de cariera lui, n-am mai vorbit la telefon, n-avem niciun contact.

RT: Iesirea domnului Stanisoara ca actionar din Fabrica de Caramida cind si cum s-a produs? V-a vindut dumneavoastra actiunile ?

MT: Da, mi-a vindut mie inapoi actiunile ca tot de la mine le cumparase. Asta a fost, undeva, in o mie noua sute…nu, cred ca a fost prin 2000 sau 2001.

RT: Va mai aduceti aminte si la ce pret?

MT: La acelasi pret la care i le vindusem, ca de la mine le cumparase si nu puteam sa ne speculam intre noi cind eram parteneri de vreo trei-patru ani!

RT: Despre ce suma vorbim, totusi?

MT: Nu-mi aduc aminte, dar toate actele sint declarate la Registrul Comertului!

RT: Deci, domnul Stanisoara a fost partener cu dvs. in aceasta afacere…

MT: Da, dar a fost pentru scurt timp… Daca-mi aduc bine aminte, de fapt, s-ar putea ca el sa-si fi vindut partea initial unei alte firme si pe urma firma aia mi-a vindut mie! Deci, s-ar putea sa fi gresit aici, nu Stanisoara sa-mi fi vindut mie…

RT: Si la acelasi pret, ati zis!

MT: Da, la acelasi pret. Pentru ca eram trei actionari, nu era societate pe actiuni listata la Bursa!

RT: Cine erau actionarii? Dumneavoastra, Stanisoara si mai cine?

MT: Si un partener din Iugoslavia.

RT: Aveati aceleasi procente in firma?

MT: Nu. Eu aveam 51% si ei, impreuna, 49%. Deci, fiind controlul la mine, nu puteau impune ei pretul actiunilor.

RT: Dumneavoastra ati fost actionar si la Nitramonia…

MT: Niciodata! Am fost director la Nitramonia, dar cumparatorul Nitramonia, firma S&P din SUA este firma unui informator al SIE, Simirica Valerian, prietenul domnului Priboi si al altora ca el, al generalului Rotaru si al altora…

La acest moment al interviului sint obligat sa deschid o paranteza ca sa puteti intelege despre ce este vorba in continuare. Mai ales ca apar nume grele si documente publicate in exclusivitate. Detalii, in Episodul 4 al acestei anchete.

Posted in Uncategorized | 8 Comments

Mihai Legatura dintre Tânjală si jaful de la Nitramonia Fagaras. Mihai Tânjală, condamnat la cinci de inchisoare cu executare in Romania, sta de trei ani in SUA unde a devenit patron de aeroclub. Episodul 2

Ce-ati zice daca ati afla ca un condamnat la cinci ani de inchisoare in Romania (sentinta definitiva pronuntata in decembrie 2011!), dat la un moment dat in urmarire internationala , e un prosper om de afaceri in SUA, Florida, fiind proprietarul unui aerodrom pe care-l administreaza impreuna cu sotia? Vi se pare incredibil? Ei bine, nu e incredibil, e cit se poate de adevarat! Va confirm personal ca asa stau lucrurile pentru ca am vorbit mai bine de o ora la telefon cu personajul respectiv, pe numele lui Mihai Tanjala, iar ancheta jurnalistica despre el, dublata de un interviu in exclusivitate si de documente absolut spectaculoase, o puteti citi in episoade pe acest blog. Acesta este Episodul 2 in care aflam despre ispravile lui Tanjala si ale partenerului sau de afaceri, Valerian Simirica, la Nitramonia Fagaras. O fosta intreprindere de stat de care s-a ales praful!

Cazul Nitramonia

(o parte din informatiile prezentate mai jos au fost publicate in Monitorul de Fagaras din 05.11.2012)

Despre Nitramonia-Fagaras s-au scris mii de pagini: articole de presa, rechizitorii ale procurorilor, rapoarte ale Curtii de Conturi. Cel mai important combinat al Romaniei de dinainte de 1989 a fost pus pe butuci de cirdasia unui grup alcatuit din politicieni post-revolutionari, fosti securisti deghizati in oameni de afaceri si fosti activisti PCR. Teodor Suteu, director la Nitramonia din 1966 pina in 1990, povesteste intr-un interviu aparut in Monitorul de Fagaras ca in perioada comunista in combinat lucrau 10.000 de angajaţi. Pentru că în Nitramonia se făcea „producţie specială”, în întreprindere erau trei birouri ale Securităţii, iar in secţiile speciale nu era nimeni angajat până nu devenea informator. La negocierile comerciale la care a participat de-a lungul anilor, Suteu sustine ca a fost tot timpul însoţit de ofiţeri sub acoperire care lucrau la firmele de comerţ exterior. Daca veti avea rabdarea sa cititi aceasta ancheta pina la sfirsit veti vedea de ce acest amanunt este deosebit de important.

Pina la momentul acela e bine sa va reamintesc ca Nitramonia a fost la un moment dat privatizata de o firma condusa de numitii Mihai Tanjala si Valerian Simirica. Mihai Tanjala a fost ofiter acoperit al Contrainformatiilor Militare inainte de 1989 si ofiter “doi si-un sfert” pina in 1992, iar partenerul lui, Valerian Simirica, “americanul”, se pare ca era infiltrat de Securitate in comunitatea romanilor din Chicago. Afirmatiile legate de calitatea de turnator la Securitate a lui Simirica si, mai apoi, de colaborator al SIE, ii apartin lui Mihai Tanjala si le veti putea citi intr-un interviu cu acesta pe care-l voi publica intr-un episod viitor al acestei anchete. In acelasi interviu veti afla si alte detalii despre implicarea oamenilor din serviciile secrete dupa 1989 in marile tunuri post-decembriste, de la privatizarea fostelor intreprinderi de stat si pina la afacerile cu despagubiri in bani si actiuni la Fondul Proprietatea. Deocamdata insa, sa revenim la cazul Nitramonia.

“Baietii destepti” si Nitramonia

In 2002, statul roman, prin APAPS, avea 79,05% din actiunile Nitramonia, restul fiind impartite intre SIF cu 12,7% şi persoane fizice cu 8,2%. Societatea avea un capital social de 274 miliarde de lei vechi, datorii de 1500 miliarde de lei vechi, creanţe de 400 miliarde de lei vechi şi 1900 angajaţi. Era condusă de 8 directori executivi şi un director general. Producţia era întreruptă. Intre 1990 si 2002, directorii combinatului au fost numiti exclusiv pe criterii politice. Produsele Nitramonia aflate în stocuri mari au ajuns la firme ale unor “baieti destepti” care n-au mai achitat niciodată contravaloarea mărfurilor ridicate. Creantele Nitramonia (bani care n-au mai fost niciodata recuperati) se ridicau la un moment dat la peste 400 de miliarde de lei.

De la turcul Kesser, la “americanii” Simirica si Tanjala

Privatizarea Nitramonia a fost demarata de fostul ministru al Privatizării, Ovidiu Muşetescu. Investitorul ales a fost compania Flecher Group condusa de turcul (de origine kurda) Fatih Kesser. A inceput un imens scandal de presa pentru ca Oficiul pentru Prevenirea si Combaterea Spalarii Banilor informase Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie inca din martie 2000 asupra activitatilor ilicite desfasurate de Fatih Kesser pe teritoriul Romaniei. Acesta reusise prin intermediul a 16 firme-fantoma sa scoata din Romania peste 40 de milioane de dolari incasind ilegal TVA de peste 7,5 milioane de dolari. In plus, reprezentantul Asociatiei Romane a Bancilor in cadrul Oficiului Pentru Prevenirea si Combaterea Spalarii Banilor, Doru Bulata, declara la vremea respectiva ca in anul 2000 fusese depistat un lant de 51 de firme implicate intr-o vasta operatiune cu marfuri de contrabanda, din care au fost obtinute peste 3.000 de miliarde de lei. In acest lant erau implicati 54 de cetateni straini, intre care si Kesser, acesta reusind sa transfere in afara tarii mai multe milioane de dolari, sub acoperirea unor importuri fictive. Desi acuzat de spalare de bani si plasat in arest preventiv, Kesser a fost eliberat din puscarie de celebra judecatoare Sofica Dumitrascu, aceeasi care l-a lasat liber si pe Omar Haysam dupa scandalul jurnalistilor rapiti in Irak, invitindu-l, practic, sa fuga din Romania, lucru care s-a si intimplat de altfel. Turcul Kesser n-a fugit insa si era cit pe ce sa puna mina pe combinatul din Fagaras. Scandalul declansat in presa l-a facut pe Ovidiu Musetescu sa-l elimine pe turc din ecuatia Nitramonia. In locul turcului au venit insa “investitorii americani” Simirica si Tanjala prin firma S&T Oil Equipment and Machinery Ltd. Illinois care a preluat Nitramonia in 2003 prin cesionarea contractului de la Flecher Group. simirica si tanjala

Nitramonia pe butuci. Marele jaf si impartirea prazii

Pe 26 aprilie 2004, Nitramonia se divizeaza in opt societati mai mici: şapte preiau activele, dar fără datorii, iar Nitramonia SA- mamă, preia toate datoriile şi intră în faliment.
Traian Basescu vorbeste despre jaful de la Nitramonia, iar Curtea de Conturi demonstrează că AVAS a fost complice la acest jaf. In contabilitatea societăţii este identificata o asa-numita “taxa de inteligenţă” in valoare de o jumătate de milion de dolari, dedusa ca fiind cheltuială impozabilă. Erau, de fapt, banii folositi pentru spaga, spun mai multe surse citate de jurnalisti la acea vreme.

Simirica “divorteaza” de Tanjala. Sau invers. Apar dosarele si procurorii

Anul 2005 e anul in care Tînjală şi Simirică incep sa se certe. La “partaj”, Nitramonia-mamă ii revine lui Tanjală, restul lui Simirică. Ingineriile de la Nitramonia ajung si pe masa DIICOT, moment in care Simirică dispare o vreme în SUA, iar Tanjală intra in combinatii cu unii localnici pentru a-şi însuşi active ale fabricii: serele, cantina, hotelul de la Sâmbăta de Sus, păstrăvăria. În cazul serelor îi găseşte pe brasovenii Sebastian Grapă şi pe Adrian Neag, iar în cazul hotelului şi al păstrăvăriei lucreaza cu amici din Lugoj şi din Germania. Ceilalţi “pui” ai Nitramonia încap pe mîinile unor directori locali, numiţi de PNL şi PDL, care vînd mai tot de pe platformă.

AVAS reziliaza contractul cu “americanii” Simirica si Tanjala

Pe 15 februarie 2005, AVAS reziliază contractul cu S&T. Urmeaza un proces care ajunge pina la Washington, la ICSID (International Centre for Settlement of Investment Disputes). In 2010, Valerian Simirica pierde insa procesul cu statul roman, neavind 150.000 de dolari pentru a achita taxele aferente judecatii. Cantina Nitramonia ajunge la Sebastian Grapă, mina dreapta a lui Aristotel Căncescu, serele sînt tăiate de Adrian Neag, mîna dreaptă a lui Grapă (condamnat la închisoare în martie 2005 în cazul Automobil Service SA Făgăraş şi la plata a 4 miliarde de lei vechi despăgubiri civile), iar hotelul şi păstrăvăria din patrimoniul Nitramonia ajung la Mihai Tînjală. E momentul sa ne intoarcem la acest personaj si sa ne concentram pe afacerea IICMUG, dar si pe o alta despre care n-am pomenit pina acum: o controversata cerere de despagubire in actiuni la Fondul Proprietatea. Suma despre care vorbim este imensa, peste 100.000.000 de euro. Iar numele vehiculate, veti vedea, fac toti banii! Detalii, in Episodul 3 al acestei anchete.

 

Posted in Uncategorized | 3 Comments

Condamnat la cinci ani cu executare in Romania, patron de aerodrom in SUA, nicio zi de puscarie. Primul episod al unei anchete jurnalistice care nu va putea ramine fara raspunsuri din partea autoritatilor

Ce-ati zice daca ati afla ca un condamnat la cinci ani de inchisoare in Romania (sentinta definitiva pronuntata in decembrie 2011!), dat la un moment dat in urmarire internationala , e un prosper om de afaceri in SUA, Florida, fiind proprietarul unui aerodrom pe care-l administreaza impreuna cu sotia? Vi se pare incredibil? Ei bine, nu e incredibil, e cit se poate de adevarat! Va confirm personal ca asa stau lucrurile pentru ca am vorbit mai bine de o ora la telefon cu personajul respectiv, iar ancheta jurnalistica despre el, dublata de un interviu in exclusivitate si de documente absolut spectaculoase, o veti putea citi in citeva episoade pe acest blog. Iar daca va spun ca respectivul condamnat a fost ofiter de contrainformatii inainte de 1989, apoi fondator al “celebrei” UM 0215 (mai cunoscuta ca “Doi si-un sfert”), apoi deputat PDSR, om de afaceri controversat si pretendent al unor despagubiri cu titluri de proprietate avind o valoare care bate spre 100.000.000 de euro sper ca v-am captat atentia!

Episodul 1
Condamnat la cinci ani de inchisoare cu executare, nicio zi de puscarie

In iunie 2009, procurorii DNA, Serviciul Teritorial Bucuresti – Biroul Teritorial Slobozia l-au trimis in judecata pe Mihai Tanjala, fost administrator al SC ICMUG SA din Giurgiu (fosta Intreprindere de Constructii si Utilaje Grele, Giurgiu). Era acuzat ca in 2004, in calitate de administrator al SC „ICMUG” SA, societate la care statul era actionar, a dispus sa fie vindute doua active din patrimoniul societatii la valori mai mici decit valoare lor reala: o cladire administrativa si un ansamblu de blocuri in constructie, inclusiv terenul aferent. Procurorii considerau ca vinzarea s-a facut la preturi modice catre firme controlate de inculpat si de membrii familiei sale, pentru ca ulterior sa fie revandute la preturile de piata, Tanjala obtinand pentru sine, in mod necuvenit, aproape o jumatate de milion de euro. Dupa mai bine de doi ani de procese, pe 15 decembrie 2011, Mihai Tanjala a fost condamnat definitiv la cinci ani de inchisoare cu executare, dar n-a ajuns nicio zi in puscarie. La aceasta ora este stabilit in SUA, Florida, unde este proprietarul unui aerodrom, SEMINOLE LAKE GLIDERPORT, pe care l-a achizitionat cu 2.600.000 de dolari pe pamint american inca din anul 2008.

Tanjala cu sotiaICMUG Giurgiu scoasa la privatizare

Pe 6 mai 2003, Ziarul Financiar nota citind un comunicat al APAPS ca singura oferta pentru preluarea producatorului de utilaj petrolier si minier ICMUG Giurgiu, scoasa la privatizare, a venit din partea unei companii americane, S&T Oil Equipment and Machinery Ltd. Illinois. La acea vreme, Autoritatea pentru Privatizare detinea 99,12% din capitalul social al IGMUG, restul fiind in proprietatea actionarilor rezultati in urma programului de privatizare in masa. Capitalul social al ICMUG Giurgiu era de 87,9 miliarde lei, iar pachetul de actiuni detinut de stat la societatea din Giurgiu fusese scos la vanzare la sfarsitul lunii martie 2003. ICMUG era o fosta intreprindere “de stat” care se ocupa cu proiectarea, producerea, repararea si comercializarea de utilaj petrolier si minier, precum si a echipamentelor de foraj hidro-geologice. Inca din 27 septembrie 2002, la ICMUG Giurgiu se instituiese procedura de administrare specială prin Ordinul nr.86 al ministrului APAPS, care preceda perioada de pregatire in vederea privatizarii.

ICMUG preluata de “investitori strategici americani”

Pe 30 mai 2003, firma S&T Equipment and Machinery Ltd inregistrata in SUA a cumparat pachetul majoritar de actiuni al ICMUG SA cu mai putin de 320.000 de dolari. Romania Libera scria in anul 2006 ca a fost vorba de o privatizare “cu dedicatie” avind in vedere ca societatea giurgiuveana detinea active in valoare de aproximativ 3,5 milioane de dolari la care se mai adaugau si terenurile societatii, majoritatea situate in Zona Libera Giurgiu, ceea ce le conferea o valoare foarte mare pe piata imobiliara. In contractul de privatizare se stipula ca firma S&T avea obligatia ca pe o durata de cinci ani sa realizeze esalonat investitii pentru dezvoltarea ICMUG in valoare de 2,8 milioane de dolari. Potrivit programului de investitii, pana pe 30 mai 2006, valoarea cumulata a aportului de capital ar fi trebuit sa fie de 1.520.000 de dolari. Mai mult, cumparatorul actiunilor se obliga sa constituie garantii a caror valoare sa o acopere integral pe cea a investitiilor. S&T insa nu a respectat nici una din aceste clauze, scria jurnalistul Sorin Ghica intr-un articol din 12 aprilie 2006 publicat sub titlul “Masini Grele Giurgiu SA, devalizata de propriii actionari”.

In acelasi articol se mentioneaza ca americanii veniti ca “investitori strategici” la ICMUG au vandut active in interes propriu, au cesionat ilegal o parte din actiunile firmei, nu au respectat contractul privind programul de investitii si ca intreprinderea giurgiuveana care fabrica pe vremuri utilaje de foraj petrolier si minier, foarte cautate pe piata externa, a ajuns sa produca doar confectii metalice, ca orice banal atelier de lacatuserie.

Cine erau “americanii” veniti la ICMUG

Valerian Simirica si Mihai Tinjala (foto), proprietarii firmei americane S&T Equipment and Machinery Ltd. ( de fapt, Simirica & Tanjala Equipment and Machinery) erau, de fapt, doi romani get-beget prezentati ca “investitori strategici” americani.

simirica si tanjalaMihai Tanjala s-a nascut in Romania in 1957. A absolvit Academia Militara si ASE Bucuresti fiind specializat in inginerie aviatica, economie, finante-banci si relatii internationale. Inainte de 1989 a fost ofiter de contrainformatii in Directia de informatii a Armatei, iar din decembrie 1989, potrivit propriilor declaratii, a fost pus de celebrul Gelu Voican Voiculescu sa infiinteze inca din primele zile de dupa caderea lui Ceausescu, celebra UM0215 mai cunoscuta ca UM “Doi si-un sfert”, serviciul secret al Ministerului de Interne. In perioada 1992-1996, Tanjala a fost deputat PDSR si a inceput primele afaceri la scara mare. In 2003 l-a intilnit pe Valerian Simirica, un cetatean american de origine romana fugit din tara in anii ’70. Simirica se stabilise la Chicago unde comunitatea romaneasca era una foarte numeroasa, formata din aproape 60.000 de persoane. Tanjala sustine ca l-a intilnit pe Simirica in 2003, la New York, printr-o cunostinta comuna, cind a participat intr-o delegatie de oameni de afaceri romani la citeva intilniri de business dincolo de Ocean. Au decis atunci sa faca afaceri impreuna.
Dintr-un document semnat de avocatul lui Mihai Tanjala pe care il puteti consulta mai jos, in original, rezulta ca in acelasi an, 2003, Valerian Simirica a cumparat prin firma “S&T Oil Equipment and Machinery LTD (prescurtat, “S&T”) doua companii detinute de statul roman. Vinzarea s-a facut prin APAPS (devenita AVAS) care administra privatizarea companiilor de stat. Cele doua companii cumparate de investitorul “american” Simirica erau combinatul Nitramionia- Fagaras si ICMUG S.A. Giurgiu. Conditiile privatizarii erau clasice: pastrarea locurilor de munca, investitii, respectarea normelor de mediu si, desigur, mentinerea in activitate a intreprinderilor. In caz contrar, APAPS isi rezerva dreptul de a anula contractele de privatizare, iar companiile se reintorceau in proprietatea statului roman.

Avocat Tanjala 1Avocat Tanjala 2

 

 

 

 

 

 

Avocat Tanjala 3Avocat Tanjala 4

 

 

 

 

 

 

Avocat Tanjala 5Avocat Tanjala 6

 

 

 

 

 

 

 

Avocat Tanjala 7

Avocatul lui Mihai Tanjala sustine ca Valerian Simirica i-a propus clientului sau sa-si imparta in mod egal cele doua companii achizitionate de la APAPS, respectiv Nitramonia si ICMUG Giurgiu. Mai mult, Tanjala sustine ca i-a platit 1.320.000 de dolari lui Simirica (din care 770.000 de dolari sub forma unor contracte de vinzare-cumparare pentru doua imobile proprietate personala si 550.000 de dolari cash!), dar ca nu a primit niciodata actiuni sau alte documente din care sa rezulte ca este co-proprietar la cele doua companii. Vreme de doi ani dupa privatizare, se mentioneaza in documentul citat, Tanjala a fost administrator unic mai intii la Nitramonia Fagaras si, mai apoi, si la ICMUG Giurgiu. Sint ani multi de cind de ambele intreprinderi s-a ales praful. Tanjala sustine insa ca declinul lor economic a inceput dupa plecarea lui din functia de administrator si ca sub mandatul lui amindoua au fost profitabile. Procurorii, Curtea de Conturi si nu in ultimul rind presa, sustin contrariul. Iar jaful de la Nitramonia si de la ICMUG a inceput sa iasa la iveala in 2005 cind au intrat procurorii DNA pe fir. Era tirziu insa: ca in atitea alte cazuri, Nitramonia si ICMUG erau deja devalizate de activele valoroase si incepusera sa fie taiate pentru fier vechi.

 

707nitra2707nitra1Ministrul pentru Privatizare de la acea vreme, Gabriel Zbircea, a anulat contractul de privatizare al “americanilor” de la S&P pentru “Nitramonia”, dar, dupa cum puteti vedea din fotografiile alaturate, situatia de la Nitramonia era critica. Anularea contractului de privatizare pentru Nitramonia, problemele cu DNA si, desigur, neintelegerile legate de bani au stricat prietenia dintre “partenerii” Simirica si Tanjala. In episodul urmator al acestei anchete vom dezvolta putin “ispravile” facute de “americanii” Simirica si Tanjala la Nitramonia pentru a intelege mai bine cine sint personajele si ce misiune au avut in privatizarea unor intreprinderi romanesti. Si nu numai. Stati pe receptie, urmeaza alte documente si fotografii, plus declaratii uluitoare dintr-un interviu cu fugarul Mihai Tanjala!

 

Posted in Uncategorized | 6 Comments

Cum a fost cu “Mihalache” si cu partidul “Forta Buna”. Episodul 1

Miercuri, 26 noiembrie

Dupa o noapte in care, cam ca de obicei, m-am culcat tirziu, spre dimineata adica, imi fac un ceai negru si deschid computerul sa citesc ziarele. Imi cad ochii pe o stire din Evz si o citesc de doua ori convins ca nu vad bine:Mihalache evzDupa 20 de ani de presa am invatat sa citesc altfel stirile. Imi dau rapid seama ca domnul Mihalache si-a comandat niste “baloane de incercare” sa vada cum reactioneaza opinia publica in legatura cu posibila lui numire in functia de sef al Cancelariei Prezidentiale. Citind propozitia “Acesta a confirmat informatia pentru EvZ“, realizez ca e, totusi, mai mult decit atit. Mi se pare inadmisibil si incep sa postez in cascada pe FB mai multe comentarii critice in legatura cu varianta Mihalache- sef la Cancelaria Prezidentiala. Primul dintre ele a fost postat la ora 12.48 dupa cum se poate vedea mai jos:

Mihalache FB TurcescuIn citeva zeci de minute descopar un clip electoral al lui Mihalache din 2008, an in care era membru PSD si se mindrea cu amicitia unor personaje precum Ion Iliescu, Adrian Nastase, Calin Popescu Tariceanu, Victor Ponta, Titus Corlatean sau George Maior. Fac print-screen-uri si le postez rapid pe FB la ora 1.36 PM:

Mihalache FB Turcescu 2Din fericire, reactia prietenilor mei de pe FB este prompta: se aduna sute de comentarii pe pagina Robert Turcescu, iar multi dintre cei ce se arata intrigati de posibila nominalizare a lui Mihalache la dreapta la Iohannis incep sa scrie comentarii incarcate de indignare si pe pagina de FB a presedintelui ales. Intre timp, descopar un interviu cu Mihalache aparut in Gazeta de Maramures, luni, 24 noiembrie 2014, in care acesta sublinia ideea ca va fi sef al Cancelariei Prezidentiale. La ora 5.26 PM il postez pe pagina de FB:

Mihalache FB Turcescu 3Fac repede un colaj foto in Power Point si-l public la ora 5.52 PM pe pagina mea de FB solicitindu-i domnului Iohannis o pozitie publica:

Mihalache FB Turcescu 4Intre timp, din nefericire, din ce in ce mai multe site-uri de stiri dau ca sigura numirea lui Mihalache in fruntea Cancelariei Prezidentiale. Mi se pare incredibil, dar nu-mi pierd speranta, si cred in continuare ca e vorba doar de o gluma proasta:

Mihalache FB Turcescu 5Oamenii lui Mihalache incep contraatacul: cei de la stiripesurse.ro ma iau “la misto” incercind sa acrediteze ideea ca Mihalache e bun, iar Turcescu-acoperitul e rau cu un personaj politic atit de capabil. Le dau o replica tot pe FB:

Mihalache FB Turcescu 6Intre timp, inainte de emisiunea “100% cu Robert Turcescu” de la Nasul TV, aflu pe surse si in exclusivitate o lista extinsa a posibililor viitori consilieri prezidentiali. O public pe FB la 7.22 PM, vorbesc despre subiect si in emisiune impreuna cu invitatul Cristian Diaconescu:

Mihalache FB Turcescu 7Toata noaptea de miercuri spre joi citesc blogul lui Mihalache, fac capturi din postari, dau share la articole, atrag atentia asupra personajului si ies de pe FB undeva, dupa miezul noptii, cu speranta ca presedintele ales va avea cit de curind o pozitie publica lamuritoare.

Mihalache FB Turcescu 8

Joi, 27 noiembrie

De dimineata incep sa apara zvonurile cum ca Iohannis ar fi renuntat la nominalizarea lui Mihalache. Pe pagina de FB a presedintelui ales, nicio vorba. Pe la prinz mai fortez o reactie din partea domnului Iohannis. Mai in gluma, mai in serios, vorbesc despre multumiri din partea “Partidului Facebook“:

Mihalache FB Turcescu 9Domnul Iohannis e in continuare tacut in legatura cu subiectul Mihalache desi pagina de FB a presedintelui ales e bombardata de comentarii in care i se cer lamuriri in legatura cu viitorul sef al Cancelariei Prezidentiale. E momentul in care imi dau seama ca e nevoie de mai mult decit atit. E nevoie de o “forta de reactie rapida”, de un fel de “societate civila online” in stare sa reactioneze coagulat si cit mai omogen in astfel de situatii. Asa ca propun ideea crearii unei pagini FB intitulata “Partidul Forta Buna”. Anticipez reactiile ( ele n-au intirziat sa apara!) cum ca vreau sa-mi fac partid, ca vreau sa confisc “revolutia online”etc., dar la cite comentarii de genul asta am vazut de-a lungul timpului de la Gadea si ai lui sau de la altii, decid ca merita facuta o incercare. Stiu, puteam sa-i spun “Asociatia Forta Buna”sau ceva de genul asta, dar dati-mi voie sa cred ca introducerea sintagmei “partid” a avut un mai mare ecou! S-a si vazut de altfel! Asa ca joi, 27 noiembrie 2014, la ora 3.43 PM am lansat pagina de FB a Partidului “Forta Buna”. Din motive de copyright nu-i puteam spune “Partidul Facebook”, dar am vrut sa pastrez acronimul FB. Oricum, titlulatura e provizorie!

Mihalache FB Turcescu 10Au urmat multe mesaje de incurajare, dar si injuraturi. Clasic, as zice. Un lucru e cert: pagina are aproape 6000 de like-uri in patru zile! Nu e rau, nu stiu nici daca e foarte bine. Am fixat o tinta de 50.000 de like-uri pina la Revelion din dorinta de a vedea capacitatea de mobilizare a societatii civile care sta “de veghe” pe Facebook. O mai spun inca o data si aici: nu vreau sa intru in politica, n-am ambitii de genul asta, dar mi-ar placea sa cred ca episodul din 16 noiembrie al mobilizarii extraordinare din online, n-a fost un accident. Daca se aduna 50.000 de like-uri pina de Revelion pe aceasta pagina inseamna ca se poate trece din spatiul virtual in lumea reala cu o formatiune politica noua. Am ideea unui congres online, dezbaterea online a unui statut, votarea unor structuri de conducere in acelasi mod etc. Dar, toate la vremea lor. Pina atunci constat, punctual, ca domnul Iohannis a reactionat in cele din urma, dupa un apel al intelectualilor publicat in Revista 22, si a dat de inteles ca se lipseste de Mihalache. Bun, victoria intelectualilor sa fie! N-am ambitia de a-mi fi recunoscuta viteza de reactie. La urma urmelor, e meritul celor care au inteles pericolul “Mihalache” si ma bucur ca multi dintre ei sint in lista mea de prieteni pe FB. Dar atrag atentia ca astfel de episoade si de derapaje vor mai fi. De aceea e nevoie de un loc in care sa ne adunam si de acolo sa atragem atentia asupra acestor derapaje ori de cite ori ele vor mai aparea. Pagina de FB a partidului “Forta Buna” poate fi un astfel de loc. Si nu confiscam nimic, nu luam pe nimeni cu arcanul, nu obligam pe nimeni sa dea like. Cine vrea, poate crea inca o pagina de genul acesta, doua, noua. Dar pina atunci, fight, like & share!

P.S. In curind, episodul 2 cu raspunsuri pentru Sorina Matei, dar si pentru “ei”. Plus alte lamuriri necesare despre partidul “Forta Buna”.

 

Posted in Uncategorized | 39 Comments