Un episod aproape uitat: Mircea Diaconu in Playboy

Ieri mi-am adus aminte de un interviu acordat acum citiva ani de Mircea Diaconu pentru Playboy. L-am cautat pe net, lipsa! De fapt, n-am gasit online decit un ciot din el. Suficient cit sa aflu autorul interviului si data la care a fost publicat: 27 iulie 2010. Diaconu fusese ales de citeva luni, nu multe, senator din partea PNL. Am dat citeva telefoane si, cu ajutorul citorva prieteni din presa carora le multumesc, am primit varianta PDF a interviului. Exceptional exercitiu de comparatie! Ce Diaconu vorbea atunci si ce Diaconu vorbeste acum! Spre exemplu, iata cum a ajuns Mircea Diaconu membru CNA:

PLAYBOY: Care e cea mai interesanta experienta pe care ati avut-o in calitate de membru CNA?
DIACONU: Un razboi cistigat a fost cel cu Bingo. Sint unul dintre principalii vinovati pentru caderea Bingo. Cum masura s-a luat cu o viteza naprasnica, in noaptea urmatoare, m-a sunat tot guvernul Romåniei. Dar am rezistat presiunilor si chiar mi-a placut. Eram atit de mic si de neimportant! Un om cu un salariu, toa-ta viata lui. I-am spus unuia dintre mogulii de astazi, care urla c-o falca-n cer si cu una-n pamint ca ma zdrobeste: “Sint atit de sarac, ca n-ai ce sa-mi faci. Nu ma poti invinge. Da-ma afara, daca poti! Deocamdata, am dreptul sa fac lucrul asta si l-am facut. Ce sa-mi faci? Ce sa-mi dai? Ca nu-mi doresc nimic”.
PLAYBOY: Våntu sau Voiculescu?
DIACONU: Altul mai mare.
PLAYBOY: La CNA, ati ajuns tot accidental?
DIACONU: Absolut! Patru-cinci ani la rind, am organizat Carnavalul Bucurestilor 1900. Scoteam lumea in Curtea Veche si ne jucam de-a 1900 Bucuresti. La balul ultimei editii, printre invitati se numara si Petre Roman, care, la vremea aceea, era Presedintele Senatului. A venit pe la 12 noaptea, a stat jumatate de ora, a intrebat de mine si-a zis: “Ma intorc spre dimineata, ca mai am niste treburi. Pina la cit stati aici?”. “Pina dimineata. Ciorba de potroace!”. La 3:00, s-a intors. Toate fetele dansau pe linga el, s-a simtit extraordinar. A fost o noapte de vis cu ciorba de potroace. Dupa o saptamina, ma suna cineva si-mi zice: “Du-te miine dimineata, la 10:00, la Senat, la audieri! Te-a propus Petre Roman membru in CNA”. Eram bulversat: “Cum? Nu se poate! Dati-mi repede o lege a audiovizualului, ca ma intreaba aia si nu stiu nimic”. Am citit-o in drum spre Senat, mergind pe jos intr-acolo. Am intrat la audieri. Petre Roman, cu tot PD-ul lui, avea atunci 11%. Am trecut de audieri, dupa care m-am trezit ca sint membru CNA ales de Senatul Romåniei, cu majoritate. Zic “Cum naiba, ca astia au 11%?!”. S-au luxat intre ei sau poate a functionat neutralitatea mea standardizata, habar n-am. Cert e ca m-au ales. De asta spun c-a fost un accident si nu va mai exista un al doilea mandat in vecii vecilor. Nimeni nu m-a vrut, de fapt. A fost o chestie personala a lui Petre Roman. A avut incredere in mine.

Am mai facut citeva selectii din interviul respectiv, care sper sa va ajute sa intelegeti cum e, de fapt, personajul. Tot ce trebuie sa faceti este sa puneti in oglinda declaratiile si actiunile lui Diaconu de acum, cu declaratiile din interviul dat de acelasi Diaconu acum patru ani:

PLAYBOY: Va simtiti des in Parlamentul Romåniei ca-n Gara de Nord?
DIACONU: Tot timpul. Stam cu totii in Gara de Nord, asteptind sa apara soarele, care este presedintele Senatului. Vine cind vrea el. Surprinzator, ieri, mar-farul nostru a venit cu doar 45 de minute intirziere. De regula, vine cu o ora jumate intirziere fata de ora anuntata.
PLAYBOY: Ati facut experimentul cu Mircea Geoana si Scrisoarea III?
DIACONU: Intentionez, da. Nimeni nu asculta pe nimeni acolo. Poti sa rezolvi formule matematice sau sa reciti Scrisoarea III, ca nu va sesiza nimeni ca tu vorbesti alta limba. O sa fac experimentul asta. O sa anunt presa, sa-i poata filma.
PLAYBOY: Va mai incearca gindul demisiei?
DIACONU: In prima luna, am intrebat de trei ori la Senat daca pot sa-mi dau demisia. Din pacate, sistemul uninominal presupune o reintoarcere la vot a cetatenilor din zona. Si asta e atit de jenant. Asa ca inghit, tac din gura si incerc sa fiu de folos.
PLAYBOY: Care e rolul dvs. in staful de campanie a lui Crin Antonescu? DIACONU: M-a rugat sa-i spun, prieteneste, cum mi se pare. Despre orice. Oricum faceam asta, si daca nu ma ruga.
PLAYBOY: O sa-l invatati tehnici actoricesti? E cunoscut artificiul cu ochelarii pe care Emil Constantinescu l-a invatat de la Ion Caramitru, in ’96.
DIACONU: Inventii! E vorba strict de constructia unei imagini. Si-aici pretind ca ma pricep. Problema mea este sa inteleg exact cine e el, ca persoana, si sa-l ajut sa ramina coerent cu sine, sa nu incerce sa livreze o imagine falsa.

La urmatoarea faza am ris copios:

PLAYBOY: De ce nu va place sa vi se spuna “domnule senator”?
DIACONU: Pentru ca asta induce un fel de condes-cendenta de proasta calitate intre oameni. Te-mpinge cineva mai incolo, parca. Lasa-ma aproape! Am un nume, mi se spune de-o viata Mircea Diaconu. De ce nu-mi spui “domnule actor Mircea Diaconu”? Azi sint actor, miine senator. Dar Diaconu sint vesnic.

In fine, e timpul sa cititi cel mai relevant pasaj al acestui interviu. Rinduri care spun totul despre un om care putea sa ramina un actor bun, dar a ales sa fie un biet sinecurist.

PLAYBOY: In politica, credeti c-o sa va mai vrea cineva peste patru ani?
DIACONU: Categoric, nu. Accidentele se intimpla o singura data. Ma enerveaza starea incerta de a cere voturi, desi actorii sint alesi toata viata de cineva. Cind esti distribuit, esti ales. Toata viata am fost ales, m-am cam plictisit de chestia asta.

Q.E.D.