Misterele Academiei Române: de ce a avut nevoie de sprijinul Grivco SA (Voiculescu) pentru a-şi recupera proprietăţile? Plus un răspuns detaliat la precizările trimise de acad. Ionel Haiduc

In legatura cu ancheta privind afacerea Academia Romana- Grivco- Voiculescu am primit din partea fostului presedinte al acestui for, acad. Ionel Haiduc, un drept la replica la care voi raspunde punctual. Dar mai intii, pentru a intelege despre ce vorbim, cititi o poveste cu… Haiduc si Otiman!

Ionel Haiduc a fost ales Presedinte al Academiei Romane pe 5 aprilie 2006. La scurt timp dupa instalare acorda un interviu revistei “Formula AS” in care, printre altele, vorbea si despre actiunea de recuperare a proprietatilor Academiei:

Ionel Haiduc: „Avem insa o veste neasteptat de buna: in viitorul apropiat, Academia va avea mai multi bani pentru biblioteca, salarii, prime si granturi din proprietatile care i-au fost retrocedate! S-au recuperat peste 5000 de hectare de teren arabil in Baragan, si cateva mii de hectare de padure. In total, aproape jumatate din ceea ce am detinut candva. Insa lupta pentru recuperarea proprietatilor va continua, sunt deschise actiuni in instanta, iar in acest scop s-a infiintat Fundatia „Patrimoniu”, care va administra inclusiv proprietatile recuperate. Deci, nu mai suntem chiar atat de saraci”.

La patru luni dupa instalarea lui Haiduc in fruntea Academiei, adica pe 14.08.2006, se incheie Conventia de Cooperare Stiintifica si Economica dintre Academie si Grivco SA. O conventie in care, in mod curios, Grivco SA se obliga “cu respectarea stricta a prevederilor legale” sa depuna “toate diligentele in vederea obtinerii de catre Academia Romana a Titlului de proprietate pentru terenurile de care a fost deposedata abuziv dupa 6 martie 1945” specificindu-se ca e vorba de “circa 3000 de hectare de teren agricol situat in judetul Calarasi”. Grivco SA se obliga sa actionezein baza mandatului conferit de Academia Romana”.

De ce avea nevoie Academia Romana de Grivco-Voiculescu pentru acest lucru e greu de spus!

Pina in 2005, Academia Romana se ocupase de recuperarea patrimoniului prin Oficiul Juridic, prin Serviciul Bunuri din Cadrul Directiei Tehnice, dar si prin Comisia de Recuperare a Patrimoniului! Prin urmare, avea nu mai putin de trei entitati proprii cu personal specializat. In plus, din 2005 fusese creata si Fundatia „Patrimoniu”. Potrivit Statutului Academiei Romane, patrimoniul agrosilvic al acestei institutii “este administrat prin Fundația „Patrimoniu” a Academiei Române, conform statutului acesteia și regulamentului privind patrimoniul Academiei Române”.

Deci, inca o data, de ce era nevoie de sprijinul lui Voiculescu-Grivco pentru obtinerea titlurilor de proprietate?

Mai ales ca tot in Statutul Academiei Romane se spune la articolul 27 ca “Academia Română are un aparat de lucru propriu, încadrat cu personal științific de specialitate, personal tehnic, economic, juridic și administrativ”, care îndeplinește, sub conducerea secretarului general (acad. Ioan Paun Otiman din 2006 pina in 2013, n.m), printre altele, si sarcina de a recupera, de a administra si de a gestiona “după caz și în colaborare cu Fundația Patrimoniu, sub coordonarea secretarului general, patrimoniul Academiei Române”.

Si inca un mister: de ce avea nevoie Academia Romana de Voiculescu-Grivco pentru a-si recupera proprietatile cind onor Academia are in subordine ditamai Institutul de Cercetari Juridice?! Nu se gaseau acolo specialisti in drept care sa ajute forul tutelar- din bugetul caruia isi iau salariul- in anevoioasa intreprindere de recuperare a proprietatilor?

Fostul secretar general al Academiei, acad. Ion Paun Otiman, scrie in raportul Economic si Patrimonial facut la incheierea mandatelor (2006-2010-2014) ca a intilnit in 2006, cind a fost ales in aceasta functie, o „retivitate nemaintilnita din partea Oficiului Juridic si al biroului Bunuri al Directiei Tehnice”. Altfel spus, nu i-a placut cum si ce lucrau asa ca i-a concediat pe toti angajatii din cele doua structuri. “Am fost nevoiti sa remaniem in totalitate personalul acestor structuri in anul 2007, inlocuindu-l cu 20 de salariati noi. Cu acest personal, desi nou dar receptiv, dornic sa-si insuseasca procedurile juridice si, mai ales, sa le aplice, s-a continuat la noi nivele calitative, in mod deosebit de Directia Patrimoniu, activitatea de recuperare, intabulare si evaluare a patrimoniului privat al Academiei Romane”, scrie in raportul semnat de Otiman.

Daca ne uitam la suprafetele de teren recuperate, pare ca asa a si fost: pina in 2006, Academia Romana recuperase din 10.480,40 de hectare numai jumatate, adica 5141,14 hectare. In perioada urmatorilor ani, 2006-2013 a reusit sa mai recupereze alte 4182,26 de hectare, apropiindu-se de totalul suprafetei revendicate.

Deci: de ce a mai fost nevoie de ajutorul Grivco-Voiculescu daca unitatile din subordinea Academiei se descurcau atit de bine cu procesul de redobindire a proprietatilor?!

In acelasi raport invocat mai sus, secretarul Academiei Ion Paun Otiman se umfla in pene anuntind marile victorii reputate impotriva “statului post (neo) comunist actual” (exprimarea ii apartine!) in batalia pentru recuperarea proprietatilor Academiei. “Dupa reorganizarea Aparatului Central al Academiei Romane, prin infiintarea Directiei Patrimoniu si angajarea personalului de specialitate la aceasta directie, precum si la Serviciul Juridic… in perioada mai 2006-aprilie 2014 au fost recuperate 4182 ha de teren agricol, Academia Romana fiind pusa in posesie in judetul calarasi, la Perisoru-Marculesti cu suprafata de 1914,52 ha, la Stefan Voda cu 211, 30 ha si in judetul Giurgiu la Greaca cu 364,29 ha; 1512 ha teren agricol la Borcea (Calarasi), actiunea de punere in posesie fiind in desfasurare la aceasta data. Cu aceste doua recuperari, practic, putem condsidera ca actiunea de recuperare a terenului agricol este practic incheiata”, nota triumfalist acad. Ion Paun Otiman.

Pai, nu intelegem: daca Directia Patrimoniu a Academiei a facut totul, fiind o structura performanta dupa reorganizare, ce sprijin a mai acordat Grivco-Voiculescu in procesul de dobindire a titlurilor de proprietate pentru Academie?!

Dupa aceasta lunga, dar importanta lamurire (sau… nelamurire avind in vedere intrebarile care persista legate de necesitatea conventiei Academie- Grivco!) ii raspund punctual domnului acad. Ionel Haiduc (fost presedinte al Academiei Romane in perioada in care s-a semnat contractul cu Grivco).

 

Sub titlul „Academia răspunde dlui Turcescu„, citesc asa:

Domnule Turcescu,
Am urmărit cu stupoare emisiunea de la postul B1 referitoare la relatia dintre Academia Română si firma Grivco, surprins de prezentarea tendentioasă, agresivă si jignitoare la adresa Academiei. Sunt necesare următoarele precizări, urmând să revenim ulterior cu o prezentare mai completă a pozitiei noastre, cu explicatii asa cum ati solicitat.

I. Haiduc: „Conducerea Academiei (presedinte, secretar general) a semnat Conventia stabilită de Fundatia Patrimoniu si firma Grivco pe baza aprobării Biroului Prezidiului Academiei Române din 6 septembrie 2006″.

Raspuns Turcescu:

Domnul Haiduc vrea sa ne spuna ca domnia sa si secretarul general Otiman (presedinte- secretar general, adica Prezidiu) au votat intelegerea cu Grivco pe baza unei aprobari date de… niste subordonati. Altfel spus, sefii au facut ce le-au zis subalternii?! Nu merge asa. Potrivit Statutului Academiei, “Biroul Prezidiului Academiei Române este organul executiv al Prezidiului și conduce activitatea Academiei între întrunirile Prezidiului. Hotărârile Biroului Prezidiului se iau prin consens sau cu majoritate simplă, prin vot deschis. Biroul Prezidiului are sarcina de a lua toate măsurile pentru asigurarea îndeplinirii hotărârilor Prezidiului și are responsabilitatea, față de Prezidiu, pentru buna desfășurare a întregii activități a Academiei Române”. Prin urmare, domnii Haiduc (presedinte) si Otiman (secretar-general) reprezentind Prezidiul sint decidentii finali, si nu Biroul Prezidiului, pe care incearca sa se paseze acum responsabilitatea conventiei cu Grivco.

I. Haiduc: „Reiese clar din textul conventiei preocuparea pentru legalitate, rezultată din referirile detaliate la legile si reglementările relevante (pe care le-ati ignorant in emisiune).

Raspuns Turcescu:

Nu reiese nimic! Pina la a vorbi de legalitate, trebuie lamurit de ce era necesara semnarea conventiei cu Grivco pentru obtinerea titlurilor de proprietate! Apoi, poate mai discutam.

I. Haiduc: „Recuperând terenuri agricole, era utilă si necesară comasarea lor (in conditii legale) pe suprafete mari care să poată asigura valorificarea lor eficientă„.

Raspuns Turcescu:

De acord! Dar tocmai facilitatea conferita Academiei Romane prin legea 251/2007- prin care ADS a fost obligata sa predea gratuit Academiei Romane suprafete mari, comasate, de terenuri- este cheia intregii afaceri! “Arendasii” de tip Grivco SA abia asteptau sa gaseasca la Academie o portita prin care sa ia in concesiune/arendare/exploatare suprafete mari de teren. E complicat astazi sa faci agricultura eficienta in Romania din cauza farimitarii terenurilor. Sa arendezi sau sa concesionezi o suprafata de citeva mii de hectare e o adevarata mana cereasca! Din acest motiv, plus altele precum dotarea lor cu sisteme de irigatii, erau si sint in continuare foarte valoroase terenurile Academiei de la Calarasi sau cele ale ICITID de la Baneasa. Voiculescu, prin Grivco, le-a ochit si le-a luat pe amindoua! Amanunt picant: adoptarea Legii 251/2007 prin care Academia a luat de la ADS (si) terenurile din Calarasi s-a facut in Senatul Romaniei condus in 2007 de baronul de… Calarasi, Doru Ioan Taracila.

I. Haiduc: „Academia nu are misiunea de a desfăsura activităti economice productive (agricole sau de altă natură) si, prin urmare, nu avea şi nu are structuri organizatorice interne si nici capitalul necesar pentru investitii in dotări tehnice şi infrastructura necesară pentru a exploata singură terenurile recuperate; de aceea a recurs la infiintarea Fundatiei Patrimoniu. In situatia recuperării proprietătilor agricole ce i se cuveneau, Academia avea de ales intre: a lăsa terenurile necultivate sau a recurge la serviciile unui arendas cu potenţial economic şi financiar de exploatare a terenurilor, in conditiile legii„.

Raspuns Turcescu:

Sigur ca nu asteptam de la Academia Romana sa-si are singura ogoarele. Dar avind in vedere ca de ani de zile marele for de cultura se plinge de subfinantare (desi primeste din bani publici, in fiecare an, o alocare bugetara de aproape 100.000.000 de dolari!) ne puteam astepta din partea onor academicienilor sa gaseasca cea mai eficienta cale de exploatare a bunurilor pe care Academia le are in patrimoniul ei privat. Cu alte cuvinte, sa faca negocieri si afaceri cit mai avantajoase (si) cu arendatorii sau concesionarii terenurilor de care Academia dispune. Or, in cazul conventiei cu Grivco, Academia a fixat o arenda de numai 700 kg/griu/hectar (marita dupa 2010 la 800 kg/griu/hectar) in conditiile in care pe terenul respectiv se puteau obtine productii si de pina la 5000 kg/griu/hectar!

I. Haiduc: „Fiind vorba de o proprietate privată nu era necesară o licitatie. Se stie că la licitatii nu se prezintă totdeauna cu oferte pretendentii cei mai calificati„.

Raspuns Turcescu:

Nu tine, domnule Haiduc: porniti de la premisa falsa “se stie ca”. Nu se stie, tocmai asta e rostul licitatiilor! De unde stiti dumneavoastra ca nu venea la licitatie o firma mai “calificata” decit Grivco? Daca in loc de 700 sau 800 kg/griu/hectar, obtineati de doua ori mai mult? Asta chiar ca nu se stie si nici n-o sa se stie pentru ca n-ati facut o licitatie!

I. Haiduc: „Firma Grivco a fost aleasă (potrivit Conventiei) fără motive de suspiciuni si pe baza resurselor logistice si economice de care dispunea. In plus, opţiunea era legată şi de perspectiva realizării unei cercetări stiintifice, asa cum prevede Conventia”.

Raspuns Turcescu:

Sint absolut convins ca existau inca cel putin zece companii, poate chiar mai bine utilate decit Grivco-Voiculescu, pregatite sa semneze cu Academia, inclusiv pe partea de cercetare stiintifica! Dar, cum ziceam, nu se stie pentru ca Academia n-a facut licitatie pentru concesionare, domnule Haiduc!

I. Haiduc: „Conventia reprezenta un document preliminar, incă nu era un Contract definitiv de arendare, si stabilea conditiile in care urma să se realizeze intelegerea”.

Raspuns Turcescu:

Rusinica! Conventia Academie-Grivco a fost chiar un precontract de arendare si s-a transformat rapid intr-un contract de arenda pentru ca alfel nu putea Voiculescu sa-si irige pamintul si nici sa-si incaseze subventia de la APIA.

I. Haiduc: „Contractul de arendare al terenului de la Perişoru- Călăraşi între Academia Română şi firmă a fost renegociat în anul 2010 (dupa remanierea conducerii Fundaţiei Patrimoniu) la 800 kg grâu/ha. Dealtfel, contractele de arendare ale Academiei au fost renegociate cu arendaşii la nivel de 800-900 kg grâu/ha, comparativ cu arenda medie a terenurilor ADS de 400-450 kg/ha„.

Raspuns Turcescu:

Repet: arenda e mica, foarte mica! Mai ales in conditiile in care din aceste sume incasate, Academia plateste si impozitul pe terenul respectiv, suma destul de mare in conditiile in care vorbim de mii de hectare. De cealalta parte, arendasul nu numai ca plateste o arenda mica si face o productie mare, dar incaseaza si subventia APIA care ajunge intre 160-180 euro/ hectar in anii din urma! Iar cind faceti comparatii cu arenda ADS, zau ca nu va mai inteleg deloc: pai, nu ziceati dumneavoastra ca Academia e o entitate privata? De ce va raportati la arenda fixata la hectar de statul “post (neo) comunist”, cum il numea colegul dumneavoastra Otiman? Nu era mai bine sa-i arate Academia acestui stat corupt care trebuie sa fie nivelul-reper al arendei la hectar? Ati ratat aceast sansa pentru ca n-ati facut o licitatie!

I. Haiduc: „Acuzatii de genul “Haiduc, Otiman sunt prietenii lui Dan Voiculescu” sunt total nefondate. Prietenia inseamnă cu totul altceva. De asemenea, acuzatia de coruptie este jignitoare si nu are la bază nicio argumentare. Discutiile de la emisiunea B1 s-au făcut fără ca participantii să fi avut si citit, in prealabil, cu atentie si fără rea credintă, textele integrale prezentate„.

Raspuns Turcescu:

Eu nu acuz, domnule Haiduc. Doar spun, citesc, arat opiniei publice. Nu cred ca-i sinteti prieten lui Voiculescu chit ca in 2007 va propunea, in cazul demiterii lui Basescu dupa suspendare, candidat apolitic la presedintia Romaniei. E adevarat, pe lista mai erau Mugur Isarescu si Ion Tiriac. Nu cred ca sinteti corupt si nici n-am spus asta. Dar cred cu tarie ca e necesara o ancheta mai mult decit jurnalistica despre ce se intimpla cu patrimoniul privat al Academiei Romane. Fie si numai pentru a constata cite dintre clauzele donatorilor care au facut posibila existenta acestui patrimoniu privat au fost duse la indeplinire de-a lungul anilor de cei ce au condus aceasta institutie! Cit despre faptul ca nu stiau cei din platou despre ce anume urma sa vorbesc in emisiune, va spun iar ca va inselati amarnic: succesul unei anchete jurnalistice consta in temeinicia ei si, deopotriva, in caracterul surprinzator al aspectelor prezentate de jurnalist. Daca “bateam toba” inainte de emisiune nu se chema ca am facut o ancheta jurnalistica, ci o sezatoare de dezbatere a unui subiect deja stiut. Or, aceasta ancheta, domnule Haiduc, imi apartine. Si o voi continua, inclusiv in ceea ce priveste instrainarea patrimoniului privat al acestui for. Apropo, fostul secretar general din perioada mandatului dvs. in fruntea Academiei, domnul Ion Paun Otiman, mai are dosar penal pentru afacerea instrainarii casei Coanda? Sau e deja trimis in judecata?

89 de gânduri despre “Misterele Academiei Române: de ce a avut nevoie de sprijinul Grivco SA (Voiculescu) pentru a-şi recupera proprietăţile? Plus un răspuns detaliat la precizările trimise de acad. Ionel Haiduc”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *