Acum opt ani, in 2006, am primit un telefon de la domnul Aurelian Pavelescu. Mi-a spus ca e nevoie de un documentar privind „Fundatia Gojdu”. Aveam o casa de productie TV, o mai am si azi, anuntasem in presa ca sint interesat de astfel de productii, Pavelescu mi-a spus ca subiectul e fabulos si ca are si un finantator: Gigi Becali. Pe domnul Becali il intilnisem de citeva ori in emisiunile pe care le realizam, il urmaream in spatiul public unde era omniprezent si mi se parea destul de excentric, dar relativ bine intentionat. Il intilnisem si in particular o data, la biroul lui de la Marriot unde ma invitase sa stam de vorba in anul 2004 despre o idee care mi se parea si atunci, dar si acum, mai mult decit nepotrivita: aceea de a candida la presedintie din partea partidului Noua Generatie pe care il conducea. L-am refuzat politicos spunindu-i ca vreau sa fac in continuare jurnalistica, a insistat, apoi am avut o „revelatie” care l-a facut sa renunte la idee: in anul 2004 nu implinisem treizeci si cinci de ani virsta minima la care poti intra in cursa pentru presedintie, potrivit Constitutiei. Aveam doar douazeci si noua.
Revenind la „Fundatia Gojdu” si propunerea lui Pavelescu, recunosc ca la ora la care m-a sunat nu prea stiam nimic despre subiect, dar am inceput sa ma documentez. Era, cu adevarat, fascinant! M-am sfatuit cu echipa, am facut planul de bataie, am calculat costurile, apoi m-am dus sa ma vad cu finantatorul George Becali. S-a intocmit un contract pe o suma relativ mica, apoi Becali a zis, in stilul obisnuit, ca suporta restul cheltuielilor (transportul echipei la Budapesta, cazarile, consumabilele etc) din buzunar. Si da, recunosc, in stilul lui binecunoscut, a fost generos oferind din buzunar aproape 20.000 de euro pentru aceste cheltuieli. L-am intrebat cum facem decontarea cheltuielilor, dar a ris in stilul lui binecunoscut spunind ca tot ce vrea e sa vada filmul cit mai repede si sa fie facut bine. L-am intrebat daca vrea sa-i fie trecut numele pe generic, ca finantator. N-a zis nici da, nici nu. Il interesa mai mult sa fie difuzat pe Realitatea TV si eu vorbisem intre timp cu Sergiu Toader si cu Mihai Tatulici, care erau responsabil de continutul editorial al televiziunii. Ambii fusesera de acord sa difuzeze acest documentar pe Realitatea TV, mai ales ca ii anuntasem ca acest lucru nu implica vreo dimensiune financiara din partea statiei, costurile de productie fiind sponsorizate de George Becali. Au fost de acord, banii existau, ne-am apucat de treaba.
In timp record, echipa de productie a facut documentarea, s-a urcat in avion cu destinatia Budapesta unde a petrecut zile bune cu filmari si interviuri, apoi s-a intors in Romania, au urmat alte interviuri, s-a scris scenariul documentarului, apoi a inceput montajul. A iesit o productie pe care sper sa o vedeti acum pentru ca are o semnificatie aparte in zilele pe care le traim. Nu mi-e rusine absolut deloc cu aceasta productie. Imi pare rau, foarte rau insa, ca atunci cind filmul a fost gata, Realitatea TV a refuzat sa-l difuzeze: nu voiau, in niciun fel, sa-si asocieze numele cu Gigi Becali. Eu le spusesem ca ar fi firesc sa-l trecem ca finantator pe roll-ul de final al productiei. N-au vrut si pace.
Dezamagit, i-am telefonat lui Gigi Becali spunindu-i ca productia nu va intra pe Realitatea TV. A inteles, dar mi-a multumit pentru efort spunindu-mi ca i-a placut productia pe care o realizasem (ii trimisesem un DVD cu filmul). Mai tirziu, la citeva saptamini/luni distanta, nu mai tin minte exact, m-a sunat Dan Diaconescu spunindu-mi ca vrea sa difuzeze el documentarul la OTV. Vorbise ceva in sensul asta cu Gigi Becali. Am fost bucuros ca va fi difuzat si nu va ramine ingropat in vreun sertar asa ca i-am trimis o copie a filmului, iar OTV l-a difuzat o data, intr-o seara.
Nu-mi amintesc sa mai fi existat vreo alta difuzare. Azi insa, la ora cind scriu aceste rinduri, fimul este urcat pe YouTube. Eu l-am urcat pentru ca AZI simt ca acest documentar are o valoare mult mai mare in ciuda anilor care au trecut. Poate ca, intr-o zi, il voi difuza si la Nasul TV. Vreau sa-i multumesc inca o data lui George Becali pentru generozitatea cu care a finantat acesta productie, chiar daca, stiu, azi e destul de inconfortabil pentru unii sa aminteasca de Becali.
Va rog sa priviti filmul. Veti descoperi nume interesante implicate in dezastrul legat de „Fundatia Gojdu”. Unul dintre cei amintiti in documentar este azi candidat la presedintie, altul ar fi vrut sa fie… Si mai sint si altii, fosti candidati si chiar finalisti in competitia pentru Cotroceni la un moment dat, chiar. Vizionare placuta si atenta va doresc, veti descoperi o poveste fascinanta, dar trista pentru istoria noastra recenta si mai putin recenta. Iar colegii din presa sper sa gaseasca cel putin citeva subiecte pentru o necesara investigatie jurnalistica!
Mai jos, linkurile catre cele doua parti ale documentarului:
Nici nu este de mirare ca acest „reportaj” nu a starnit interesul nici unei televiziuni,cauza fiind slaba calitate atat din punct de vedere al realizarii cat si al informatiilor.Nici nu este de mirare ca Becali s-a plans de suma imensa pe care a trebuit sa o plateasca pentru un astfel de reportaj facut parca de niste incepatori dar care habar nu aveau cum trebuie realizat acest gen de emisiuni.Diferenta calitativa dintre acest reportaj si oricare dintre cele realiazate de echipa „In premiera” condusa de Carmen Avram este de la cer la pamant.
probabil Carmen Avram a si recuperat ceva !
cred cu desavarsire ca daca nu am facut ceva dupa „90 , acum este TARDIV.
Vom ramane cu documentarele, mostenirea se va CLASA/PRESCRIE
de ce nu proscrie!