Fotografia data publicitatii azi cu Ponta si Ghita la club in Dubai nu m-a surprins. Sint ani multi de cind urmaresc, investighez si comentez viata si activitatea lui Victor Ponta. Cind am lansat „Ponta, guvernam si noi ceva?” m-am gindit ca expresia surprinde in cinci cuvinte un mod de viata al celui ce a devenit vremelnic sef de partid si prim-ministru, caracterizat prin superficialitate, dorinta teribila de a arde etape, arivism, lene si tupeu. Victor Ponta e produsul „exemplar” al anilor de tranzitie. Omul e defect. A luat tot ce-a fost mai rau din vietuirea romaneasca de dupa ’89. Si-a dorit sa fie repede tot ce si-a dorit. A vrut sa fie vocal, vizibil, vedeta, sa aiba bani, glorie si recunoastere, fara rabdare, lipsit de substanta si inconjurat de toti cei care i-au promis sau i-au facilitat „devenirea”in cel mai scurt timp posibil. O lunga perioada de timp i-a mers, azi pare ca i se infunda.
Victor Ponta n-a fost surprins in club in Dubai pentru ca n-a facut niciun efort sa se ascunda. Pur si simplu, asa e omul. Nenumarati fosti colegi de-ai lui, de la cei de liceu pina la cei din partid sau din guvern stiu si spun cum e, de fapt, Victor Ponta. In primul rind, e lenes. De pe vremea in care era procuror n-a ramas in urma lui decit o subtire mapa profesionala, apoi, ca sef al Corpului de Control s-a ocupat mai ales de afaceri marunte, iar ca sef al TSD n-a fost in stare sa dea lumii politice romanesti decit o noua generatie de clone politice croite dupa chipul si asemanarea lui. La PSD, ca sef de partid a preferat coabitarea comoda cu stafiile din Kiseleff, iar ca sef de guvern s-a inconjurat de yesmeni care l-au adulat mai ales pentru lenea lui. Pentru ca lenea sefului e bucuria subalternilor. Cu un sef lenes care nu citeste hotariri de guvern sau, daca depune efortul de a le citi e totuna pentru ca nu le intelege, subalternii isi pot face de cap, iar asta o puteti traduce simplu prin trafic de influenta si coruptie. Cind Traian Basescu a spus de nenumarate ori ca „premierul Ponta e profund corupt” sint sigur ca la asta se referea: la putregaiul din subordinea lui Ponta, la mizeria aparatului guvernamental condus de premierul incapabil sa gestioneze cu adevarat treburile guvernamentale.
Victor Ponta n-a plecat in concediu de odihna. El a fost tot timpul un „odihnit”, adica genul de individ care a cautat in functia de prim-ministru o noua trambulina spre urmatoarea pozitie sociala in stare sa-i asigure mersul inainte spre traiul lipsit de griji sau, ma rog, cit mai putin lipsit de griji. Cineva sau mai multi i-au explicat ca presedintia e locul potrivit in care sa-si continue visul caldut al vietii comode pe care o indragea atit de mult. Si-a facut calculele si a zis ca daca trage putin de el s-ar putea sa-i iasa. Nu s-a fortat prea tare, mizind pe o reteta devenita clasica, in care se amesteca afise si vorbe multe cu citeva vizite electorale. I s-a taiat pe 16, dar sint convins ca n-a suferit prea mult, iar concediul din Dubai cu Ghita e mai mult decit edificator. De fapt, Ponta vrea sa scape de functia de prim-ministru. A facut bani, e tinar, macar sa apuce sa cheltuiasca tot ce-a agonist in ultimii ani, numai el stie (deocamdata!) cum. Asa ca as putea face pariu ca poza din club nu-l deranjeaza prea tare. Ba, as zice chiar ca il scuteste de o agonie prelungita in functia de premier. Oricum n-avea chef sa-si bata capul cu bugetul, necum sa gaseasca solutii pentru a implini macar o parte din promisiunile electorale. Victor Ponta vrea, pur si simplu, sa scape din strinsoarea guvernarii. Vrea sa fie liber, vrea sa fuga. La urma urmelor, ce-i mai trebuie? Probabil ca deja ii e dor de partidele de baschet cu baietii si de raliuri, ce atita bataie de cap cu politica si cu guvernarea?
Victor Ponta se va duce, dar nu de la fotografia din Dubai i se va trage. Se va duce pentru ca, de fapt, asa a fost el dintotdeauna: un aventurier in politica romaneasca, un neica-nimeni cules de pe strazile Parisului in 1990 si crescut la sinul unor grupuri de interese care i-au data sa suga bani si glorie pina in ziua in care l-au crezut suficient de mare incit sa merga singur spre cea mai inalta functie in stat de unde urma sa le pazeasca „baietilor destepti” linistea si pacea in necontenita operatiune de praduire a Romaniei. Li s-a infundat pentru ca n-au luat in calcul handicapul major de care suferea biata marioneta, desi ar fi putut sa intuiasca dezastrul inca din vremea scandalului cu „doctoratul”: ca orice Pinocchio lui Ponta ii place mai mult la circ decit la scoala. Plus vorba ceea: puie-ti-s mosmagii?
107 gânduri despre “Puie-ti-s mosmagii?”