Interviu in exclusivitate cu fugarul Mihai Tânjală: „Inainte de ’89 am fost ofiter in Directia de Contrainformatii a Armatei, iar dupa ’89, tot ofiter! Cind Gelu Voican a constituit “Doi si-un sfert” am facut parte din grupul care a desenat „casutele” lui “Doi si-un sfert” si-am coordonat noua judete de Politie din punctul de vedere al lui “Doi si-un sfert”! Da, domnule, am o sentinta judecatoreasca obtinuta in SUA, eu nu stau aici ilegal, stati cuminte!”. Plus: fotografii cu aerodromul detinut de Tânjală in SUA. Episodul 3

Ce-ati zice daca ati afla ca un condamnat la cinci ani de inchisoare in Romania (sentinta definitiva pronuntata in decembrie 2011!), dat la un moment dat in urmarire internationala , e un prosper om de afaceri in SUA, Florida, fiind proprietarul unui aerodrom pe care-l administreaza impreuna cu sotia? Vi se pare incredibil? Ei bine, nu e incredibil, e cit se poate de adevarat! Respectivul se numeste Mihai Tanjala, a fost ofiter de contrainformatii inainte de 1989,  fondator al „celebrei” UM 0215 (mai cunoscuta ca „Doi si-un sfert”), apoi deputat PDSR, om de afaceri controversat si pretendent al unor despagubiri cu titluri de proprietate avind o valoare care bate spre 100.000.000 de euro. In episodul de astazi, cititi prima parte a unui interviu pe care l-am realizat in exclusivitate cu Mihai Tanjala. Atentie, urmeaza declaratii spectaculoase!

Cum l-am gasit pe condamnatul Tanjala

Despre personajul Mihai Tanjala am aflat in urma unui mesaj venit pe Facebook de la un prieten stabilit in SUA. M-a intrebat daca stiu ceva despre respectivul individ. I-am spus ca nu si l-am intrebat la rindul meu care e ideea. Mi-a relatat ca l-a intilnit in urma cu citiva ani in America si ca a avut curiozitatea sa caute informatii despre el pe Internet. A aflat, cum am aflat si eu mai apoi, ca era condamnat definitiv la cinci ani de inchisoare cu executare, in 2011, dar ca traieste, bine-mersi, in Florida, unde detine un aerodrom, fiind un prosper om de afaceri. Spre surprinderea mea, facind o scurta investigatie jurnalistica am ajuns pe pagina de prezentare a aerodromului SEMINOLE LAKE GLIDERPORT unde am gasit si numarul de telefon al lui Tanjala. Era o ora tirzie in noapte, in Romania, dar numai buna pentru un apel telefonic dincolo de Ocean. Am sunat, am cerut cu patronul aerodromului si am avut surprinderea sa aud ca la celalalt capat al firului era chiar Mihai Tanjala. M-am prezentat, de data asta in limba romana, si l-am simtit articulind cu voce tremurata:

MT.: Stiu cine sinteti, domnule Turcescu! Ma sunati ca ofiter acoperit auto-deconspirat sau… Sa stiti ca si eu am fost ofiter. Si inainte, si dupa 1989!

L-am lasat sa-si dreaga glasul devenit brusc plin de incordare, i-am explicat ca lucrez la o ancheta jurnalistica si ca vreau sa-i iau un interviu telefonic.

MT: Numai daca veniti aici, in America!

L-am avertizat ca inregistrez discutia, a fost de acord si, in ciuda faptului ca parea la inceput de neinduplecat in privinta unui dialog telefonic, am stat de vorba aproape o ora, in doua reprize. Pentru inceput am vrut sa ma lamuresc cum se face ca in ciuda condamnarii la cinci ani de inchisoare cu executare in dosarul ingineriilor financiare de la ICMUG Giurgiu este inca in libertate, refugiat in SUA. Mai ales ca aflasem din citeva stiri de pe internet ca, la un moment dat, fusese dat chiar in urmarire generala. Iar eu reusisem sa-l gasesc fara probleme, printr-un simplu telefon postat pe pagina de prezentare a aerodromului al carui patron este! Mi-a raspuns iritat, dupa ce citeva minute bune a insistat ca trebuie sa traversez Oceanul ca sa-mi ofere raspunsuri:

MT: Domnu’ Turcescu, cazul nu este asa usor si eu n-am cum sa va trimit o sinteza. La organele americane eu am depus peste 700 de pagini de documente si va dati seama ca as fi fost expulzat, expediat, extradat la pachet si imediat daca se considera ca documentele mele nu-s veridice sau ca eu sint un infractor asa cum se sustine. Politia m-a cautat si s-a cerut extradarea mea si au avut loc toate felurile de formalitati posibile si imposibile. Si serviciile de informatii au facut presiunile de rigoare, au facut schimburile oficiale si neoficiale.

-Si sa inteleg ca autoritatile americane n-au vrut sa va extradeze?

MT: Intelegeti ce vreti! Probabil ca da, probabil ca pe aici, pe undeva, ne situam, dar, v-am spus, daca vreti amanunte veniti incoace sau trimiteti un corespondent al dumneavostra!

Am incercat sa-i explic ca nu pot traversa Oceanul oricind si oricum, intrucit realizez o emisiune de televiziune de luni pina joi, la Nasul TV. Dar am insistat incercind sa aflu cum reuseste sa stea in America fara nicio grija avind o condamnare la cinci ani de inchisoare cu executare pronuntata cu sentinta definitiva in Romania:

RT: Sinteti cetatean american, domnule Tanjala?

MT: Sint problemele mele!, mi-a raspuns taios.

Am incercat s-o iau pe cai ceva mai ocolite:

RT: Dar de plecat din tara cind ati plecat?

MT: In ziua in care a ramas instanta in pronuntare… De fapt, n-am plecat, ca instanta a zis ca ramine in pronuntare si eu am rugat sa-mi lase o zi, doua, sa depunem concluzii scrise si instanta a zis „nu, in pronuntare” si eu aveam o intilnire in Bulgaria. Am plecat oficial, m-am dus pina in Bulgaria si in Bulgaria, cind eram chiar intr-o intilnire de afaceri, am primit telefon, vezi ca s-a afisat si ai fost condamnat. M-am urcat in avion, am zburat mai departe si am venit in SUA, punct. Haideti sa va mai spun ceva: procurorul care m-a anchetat pe mine este condamnat si se afla in puscarie pentru ca a distrus documente viabile intr-un caz lucrat cu Germania pentru ca a luat spaga. Cristudor il chema, apartinea de DNA central, dar lucra la Slobozia. El este in puscarie si in acest moment. Mai fac o precizare: pe cazul meu s-au deschis doua dosare penale, un dosar penal deschis de Parchetul General in care mi s-a dat NUP cu o luna inainte de a fi condamnat si acest dosar in care am fost condamnat, dar in care am fost achitat si in acesta la fond si s-a hotarit apoi ca trebuie sa fiu „incaltat” daca tot am facut denunturi penale impotriva lui Basescu!

In acest moment al discutiei se deschide un lung dialog despre o afacere cu restituiri de proprietati despre care la ora interviului cu Tanjala nu stiam mare lucru. Intre timp, am reusit sa pun cap la cap declaratiile din dialogul telefonic avut, altminteri destul de dezlinat si intortocheat, am facut investigatii ceva mai amanuntite, am primit si de la el o serie de documente prin e-mail, asa ca, in urmatorul episod al acestei anchete, veti putea citi niste declaratii uluitoare ale lui Tanjala (asta neinsemnind ca sint si adevarate, dar dupa episodul recent DNA-Crinuta Dumitrean-ANRP par sa aiba cel putin un simbure de adevar! ) despre “grupul de la Monaco”, Vlad Soare, Costel Bobic, DNA, SIE, SRI, nepotul lui Ristea Priboi (numitul Mihai Priboi de la ANRP), Mihai Stanisoara, Constantin Nita si multi, multi altii, inclusiv Traian Basescu, Elena Udrea si Dorin Cocos.

Deocamdata insa, sa revenim la episodul disparitiei din tara a lui Tanjala si stabilirea lui in SUA de aproape doi ani de zile. Pentru a intelege ceva mai mult din declaratiile lui facute in acest interviu, trebuie sa precizez ca Tanjala a fost la un moment dat si proprietarul Fabricii de Caramida din Lugoj, o societate desprinsa din fabrica “Mondial Lugoj”, dupa privatizarea acesteia.

RT: Aerodromul din SUA cind l-ati cumparat?, l-am intrebat pe Tanjala.

MT: In 2008, inainte sa fiu condamnat. Si l-am cumparat prin vinzarea Fabricii de Caramida Lugoj, care n-avea nici in clin nici in mineca cu Nitramonia sau cu ICMUG Giurgiu si pe care o detineam in proprietate din 1999. Fabrica de Caramida a fost vinduta de stat unui grup german impreuna cu tot „Mondialul Lugoj” care se compunea din mai multe fabrici, inclusiv Fabrica de Caramida. Nemtii nu au fost interesati sa pastreze Fabrica de Caramida si, dupa ce au cumparat-o de la stat, mi-au vindut-o mie in rate cu plata in doi ani de zile. Facind un management adecvat, si toate lucrurile astea au fost verificate, am facut suficient profit astfel incit jumatate din profitul lunar il constituia rata si jumatate investitii in Fabrica de Caramida pe care am modernizat-o, i-am constuit multe cladiri si multe anexe, astfel incit, peste citiva ani, am vindut-o cu 2.600.000 de euro firmei Tehnocer. E o firma romaneasca.

RT: Stiti cumva cine este actionar la Tehnocer?

MT: Da, este domnul Maran, care a fost arestat de curind. Nu este un interlop, este un mare om de afaceri, dar, probabil, a calcat pe bec, nu stiu ce-a facut, dar am vazut la stiri ca de curind, de doua saptamini sau ceva, a fost arestat. Dar intre 2008 si 2014 a fost un bun om de afaceri, dar cred ca a facut si el greseala ca a cautat sa recupereze drepturile lui Auschnit, care era al doilea om bogat dupa Malaxa. Si, daca nu ma insel, a si recuperat sau a incercat sa recupereze 15.000 de hectare de padure si cred ca de aici i s-a tras.

RT: Sa revenim la afacerea pe care o aveti acum. La cit se ridica investita in aerodromul din SUA?

MT: La mai putin decit am luat pe fabrica de caramida. Cind am vindut fabrica cu 2,6 milioane de euro, raportul euro-dolar era 1,59 , am schimbat un milion sase sute si ceva de mii de euro si am obtinut doua milioane si sase sute de mii de dolari cu care am cumparat aeroclubul. Tranzactia este la vedere, declarata, verificata de guvernul american si de IRS (Internal Revenue Service, n.m.), fiscul american.

RT: Si spuneti ca desi v-au cautat autoritatile romane nu ati fost extradat?

MT: Da, domnule, am o sentinta judecatoreasca obtinuta in SUA, eu nu stau aici ilegal, stati cuminte!

RT: O sentinta prin care se spune ca nu se poate face extradarea?

MT: Prin care, deocamdata, nu plec! Dar va rog sa redati cum spun eu, nu cum spuneti dumneavoastra, nu exista o sentinta ca nu voi fi extradat, am spus prin care, deocamdata, nu plec. Eu organizez un concurs national, na-ti-o-nal (subliniaza accentuind fiecare silaba, n.m) de planorism al Statelor Unite, la anul va fi editie jubiliara, 25 de ani. Si tot la anul mai organizez un concurs, tot cam… national, sa vedem, poate e regional sau va fi regional, sa vedem ca inca nu s-a stabilit, la Cross Country Camp, celalalt este la Seniors, amindoua sint de planorism. Credeti dvs. ca un infractor asa notoriu poate sa faca asa ceva? Credeti dvs. ca as putea primi in fiecare an fonduri gratuite de la guvernul american pentru contributia mea adusa in zona la dezvoltarea afacerilor? Mie imi pare rau si pling cind ridic drapelul romanesc linga drapelul american de Seniors ca nu pot sa-l ridic oficial si ca trebuie sa port aceasta mizerie pusa pe numele meu…

La acest moment al dialogului zimbesc pentru mine gindindu-ma cum un condamnat la cinci ani de inchisoare cu executare in Romania organizeaza concursuri de planorism in America suspinind la vederea drapelului. Imi „revin” repede si lansez urmatoarea intrebare:

RT: Da’ de ce nu veniti sa lamuriti lucrurile in Romania?

MT: Pentru ca nu pot! Pentru ca domnul general Predoiu, prietenul meu de la SIE, a avut grija prin ce controleaza el in justitie, ca ori de cite ori am facut cerere de revizuire a sentintei si de cite ori am descoperit documente noi, acestea sa fie respinse apriori ca inadmisibile! Pentru ca daca intram pe fond ajungem la adevaruri zdrobitoare sau deranjante.

RT: Sa inteleg ca ati informat autoritatile americane despre aceste „adevaruri zdobitoare”?

MT: Domnu’ Turcescu, retineti asta, in 2009 am informat Curtea Internationala de la Washington despre metoda romaneasca de furat fonduri din bugetul Romaniei si din fondurile europene, respectiv: asa-zisii investitori adusi de SIE care veneau la privatizare la APAPS si primeau intreprinderi moca, reziliau dupa aia contractele si dadeau statul roman in judecata la Washington. Si cereau sume, despagubiri, o suta de milioane, cinci sute, vezi Noble Ventures, un miliard, vezi altii, si asa mai departe. Asta era o metoda de furat, ca procesele se puneau la cale in tara. Statul roman angaja atunci aceleasi case de avocatura prin ministerul de Finante, vezi Musat si Asociatii, Zbircea si Asociatii si tot asa… Si daca statul roman ar fi cistigat procesul, casele de avocatura primeau bonus 30%. Stiti ce inseamna asta dintr-o suta de milioane de dolari? Insemna 30 de milioane! Dar din 500? O suta cincizeci de milioane! Plus cheltuielile de judecata ale casei de avocatura! Daca statul roman pierdea procesul, pierdea acele o suta de milioane, cinci sute si asa mai departe. In ambele cazuri, baietii imparteau prada. Aici e SIE! Eu am facut informarea asta in 2009, in luna iunie. Cazul impotriva mea a inceput in septembrie, dupa aceasta informare. Cind am informat atunci la ICSID, i-am informat si pe Codruta Kovesi, si pe Daniel Morar, si pe toti. Nimeni nu m-a bagat in seama, decit sa ma faca puscariabil!

RT: Revin: ati informat autoritatile americane despre acele „adevaruri zdobitoare”?

MT: In decembrie 2011, cind am venit aici, inainte ca guvernul roman sa emita mandatul de extradare, am informat Senatul american, Comisia pentru Drepturile omului si pe domnul Phillip Gordon si le-am trimis toate documentele inainte de a se emite mandatul de arestare, aratind ca sint nevinovat si m-am aratat dispus sa ma intorc in tara, daca mi se asigura securitatea. Chiar si in puscarie, nu ma deranjeaza, ca pina acuma mi-o faceam! Ceea ce va spun e scris pe hirtiile pe care le veti putea filma daca veniti aici. Sint dispus sa vin in inchisoare pina mi se rejudeca cazul, sint dispus sa pun un asa-zis milion de euro pe care sint acuzat ca l-am delapidat, sa-l pun jos si sa spun stau aici, dar vreau sa cititi aceste hirtii! Nu se poate ca in cazul meu sa am sase expertize, o expertiza judiciara, o expertiza stiintifica, doua expertize extra-judiciare si asa mai departe si doar un raport al DNA si sa fiu condamnat in baza raportului DNA, iar sase expertize sa le scoti in afara cazului. Nu se poate! Este un mare, mare abuz si dovada de super-coruptie si executie politica. Eu n-am nicio treaba, dom’le, sa vin in tara si sa-mi fac puscaria, dar vreau sa mi se dovedeasca ca sint vinovat! Eu probez, dom’le, ca statul nu era actionar, n-am semnat eu contractele alea, eu plecasem. Intreprinderea aia, cum dracu’ o cheama, ICMUG, in care sint eu acuzat ca am facut cacat in ploaie, pe timpul meu este singurul an cind a obtinut profit si dupa mine a intrat in gaura, dupa plecarea mea. Mai departe, pe timpul meu este singurul timp in care ii cresc asset-urile si mie imi spui ca au scazut! Dupa mine se vinde 30% din patrimoniu, singurele asa-zise imobile pe care sint acuzat ca le-am vindut eu, dar nu le-am vindut eu, au fost vindute la valoarea contabila plus 150% sau 220%. Acele asset-uri fusesera cumparate de informatorul SIE Valerian Simirica cu sase luni de zile inainte, de la AVAS! Deci AVAS i le-a vindut subevaluate, asa ca unde e subevaluarea mea daca AVAS le-a vindut subevaluat si au fost vindute mai departe cu 150%, cu 220%? Unde e subeavaluarea? Si chiar daca ar fi, daca n-am facut-o eu, n-am semnat eu, de ce eu sint trimis in puscarie si aia care au semnat au fost martori?!

RT: Ati fost condamnat insa in baza unei hotariri judecatoresti! Sentinta e definitiva, cinci ani de puscarie cu executare. Banuiesc ca aveti sentinta…

MT: O am, bineinteles, s-a scris o carte, 75 de pagini, ca sa trebuiasca sa nu le citeasca nimeni si cererea de revizuire sau apelul sa fie de 100 de pagini ca sa nu citeasca, iar, nimeni si sa fie declarat inadmisibil!

RT: Pai, trimiteti-mi-o si mie pe e-mail, ca sa intelegem despre ce e vorba!

Tanjala se enerveaza:

MT: N-o sa intelegeti nimic, e o mare minciuna si un mare jiogodism! Nu-i nimic adevarat din ce scrie acolo! Rind cu rind, eu va prezint probele. In dispozitivul sentintei, lasind la o parte batutul apei in piua si minciunile pe 75 de pagini, in dispozitiv zice “se condamna pentru” si zice: a subevaluat, a semnat, era administrator, a facut. Si, unu, n-am semnat, doi, nu eram administrator, trei, nu eu am decis, ci AGA, patru, dispun ei in locul meu! Eu va voi face dovada ca erori de stat sint platite de oameni nevionovati. De exemplu, actualul ministru al Privatizarii, Stan Popa, de la APAPS, pe timpul acela era vicepresedinte al APAPS. Exista o nota de control inaintea privatizarii cu erori in ea, ei privatizau ce n-aveau. Si pe mine ma condamna ca am subevaluat ceea ce ei n-au vindut! Sau pentru ceea ce ei au vindut in fals! Si multe altele. I-am trimis zece hirtii si fuge de raspundere sa scrie, pentru ca in APAPS sint aceiasi care au privatizat si pe timpul ala, si ei stiu ca din urma ii paste gaia!

Mi-e clar ca Tanjala are meciul lui cu judecatorii si ca va sustine non-stop ca e nevinovat asa ca incerc o alta varianta, dar n-apuc sa termin intrebarea.

RT: Va citesc dintr-un articol in care se spune ca ati fost condamnat la cinci ani de inchisoare pentru ca activele dobindite de dumneavostra la preturi modice…

Tanjala intervine furios:

MT: Acel articol este publicat de fituica sau rahatul de post de radio al lu’ tovarasu’ Nita, care el ar trebui sa fie dupa gratii, nu eu, el era spagarul sef, nu eu! Toate privatizarile din judetul Brasov, investitorul social Fatih Kesser a fost adus in judetul Brasov de catre Constantin Nita prin Radu Dorinel care era consilier al PSD in Brasov si care a fost condamnat la sase ani de puscarie pentru spaga pe care a luat-o de la Fatih Kesser si i-a carat-o lui Nita!

RT: Ati facut si politica, domnule Tanjala?

MT: Da, ’92- ’96 am fost deputat PDSR, in legislatura respectiva.

RT: Si inainte de 1989 ati lucrat in Securitate?

MT: Nu, am fost ofiter in Directia de Contrainformatii a Armatei fiind coleg cu Pavel Corut si pleiada de rigoare.

RT: Si dupa 1989?

MT: Tot ofiter! Cind Gelu Voican a constituit “Doi si-un sfert” am facut parte din grupul care a desenat „casutele” lui “Doi si-un sfert” si-am coordonat noua judete de Politie din punctul de vedere al lui “Doi si-un sfert”. Asta pina cind mi-am dat demisia intrind in conflict cu Babiuc. Deci, eu am fost unul din primii 15-20 pe care i-a adunat Gelu Voican, i-a trimis la Pasapoarte sub conducerea generalului Rozoleanu si le-a zis, hai, faceti-l!

RT: Asta cind se intimpla? In ’90?

MT: In momentele Revolutiei, cind dvs. nu stiu citi ani aveati, va uitati la televizor dupa eroi! Eu eram la bordul elicopterului care zbura in Piata Operei la Timisoara.

In timp ce purtam dialogul cu Tanjala am avut timp sa arunc un ochi pe net la puzderia de rezultate in care aparea numele lui dupa o simpla cautare pe Google. Intr-un articol ceva mai vechi il gasesc mentionat alaturi de Mihai Stanisoara, fost deputat PDL, fost consilier prezidential, fost PNL. Tanjala a fost deputat de Mehedinti intre 1992 si 1996, Stanisoara este si acum parlamentar ales in judetul pastorit pina nu demult de celebrul Adrian Duicu. Dar nu numai Mehedintiul il leaga pe Tanjala de Stanisoara. Intr-o declaratie de avere de acum citiva ani a lui Stanisoara aparea ca l-ar fi imprumutat pe Tanjala, in nume personal, cu vreo 90.000 de dolari. Asa ca risc o intrebare:

RT: Ce relatie aveti sau ati avut cu domnul Mihai Stanisoara?

Tanjala, altminteri foarte volubil pina atunci, devine, brusc, aproape telegrafic:

MT: Fiecare dintre noi a avut optiunile lui si politice si economice, separate, fara sa ne influentam unul pe altul.

RT: Sinteti prieten, totusi, cu domnul Stanisoara!, plusez eu.

MT: N-as putea spune asta! Pot sa spun ca am fost parteneri la un moment dat.

RT: In ce afacere?

MT: Inclusiv in Fabrica de Caramida. Detasindu-ne unul de altul si avind preocupari deosebite si eu fiind condamnat, el s-a distantat, si-a vazut de cariera lui, n-am mai vorbit la telefon, n-avem niciun contact.

RT: Iesirea domnului Stanisoara ca actionar din Fabrica de Caramida cind si cum s-a produs? V-a vindut dumneavoastra actiunile ?

MT: Da, mi-a vindut mie inapoi actiunile ca tot de la mine le cumparase. Asta a fost, undeva, in o mie noua sute…nu, cred ca a fost prin 2000 sau 2001.

RT: Va mai aduceti aminte si la ce pret?

MT: La acelasi pret la care i le vindusem, ca de la mine le cumparase si nu puteam sa ne speculam intre noi cind eram parteneri de vreo trei-patru ani!

RT: Despre ce suma vorbim, totusi?

MT: Nu-mi aduc aminte, dar toate actele sint declarate la Registrul Comertului!

RT: Deci, domnul Stanisoara a fost partener cu dvs. in aceasta afacere…

MT: Da, dar a fost pentru scurt timp… Daca-mi aduc bine aminte, de fapt, s-ar putea ca el sa-si fi vindut partea initial unei alte firme si pe urma firma aia mi-a vindut mie! Deci, s-ar putea sa fi gresit aici, nu Stanisoara sa-mi fi vindut mie…

RT: Si la acelasi pret, ati zis!

MT: Da, la acelasi pret. Pentru ca eram trei actionari, nu era societate pe actiuni listata la Bursa!

RT: Cine erau actionarii? Dumneavoastra, Stanisoara si mai cine?

MT: Si un partener din Iugoslavia.

RT: Aveati aceleasi procente in firma?

MT: Nu. Eu aveam 51% si ei, impreuna, 49%. Deci, fiind controlul la mine, nu puteau impune ei pretul actiunilor.

RT: Dumneavoastra ati fost actionar si la Nitramonia…

MT: Niciodata! Am fost director la Nitramonia, dar cumparatorul Nitramonia, firma S&P din SUA este firma unui informator al SIE, Simirica Valerian, prietenul domnului Priboi si al altora ca el, al generalului Rotaru si al altora…

La acest moment al interviului sint obligat sa deschid o paranteza ca sa puteti intelege despre ce este vorba in continuare. Mai ales ca apar nume grele si documente publicate in exclusivitate. Detalii, in Episodul 4 al acestei anchete.