Eu votez DNA, dar care DNA? O dilemă cu Morar şi Codruţa

„Eu votez DNA!”, titlul unei carti avindu-l ca autor pe amicul Cristian Ghinea, a devenit in ultimele luni un refren public. Il auzim de fiecare data cind un nume greu e prins in anchetele procurorilor anticoruptie si seamana cu uralele unor tribune care au asteptat pina in ultimul minut de prelungiri ca echipa favorita sa inscrie golul victoriei. Adevarul e ca pina in 2004 nimeni nu si-ar fi putut inchipui ca e posibil sa vedem ceea ce se intimpla de citiva ani incoace: nume mari, oameni grei, insi considerati intangibili sau protejati de sistemul politic ori relational ies incatusati din sediul DNA sau sint dusi in catuse in arest. Unii dintre ei au ajuns deja dupa gratii, altii au fost acolo si intre timp au si iesit. Pare ca DNA a devenit o institutie eficienta si temuta deopotriva- o arata si cota de incredere din sondaje- si atunci, cum sa nu votezi DNA?!

Nu ma pricep precum alti colegi de breasla sa dau premii sau sa fac bezele procurorilor. Dar am o pasiune aparte pentru a reciti stiri si declaratii din istoria recenta in incercarea de a intelege unele intimplari a caror semnificatie mi-a ramas neclara. Asa se face ca in cautarile mele descopar, din cind in cind, amanunte sau nuante pe care nu le-am bagat in seama in urma cu ceva timp, dar care capata deodata o alta dimensiune.

In cartea „Eu votez DNA!” scrisa de Cristian Ghinea si aparuta la Humanitas acum citiva ani, sint publicate interviuri cu adevaratele vedete ale luptei anticoruptie de la acea vreme: Daniel Morar ( procuror, DNA), Liviu Papici ( procuror, DNA), Nistor Călin ( procuror, DNA), Horia Georgescu ( președine ANI), Cristi Danileț ( judecător, membru CSM) și Laura Ștefan ( expert anti-corupție). Desigur, dintre toti cei amintiti mai sus, cel mai sonor nume este cel al lui Daniel Morar. Ani de zile, toti cei care si astazi aplauda rezultatele luptei anti-coruptie purtata de procurori au facut din Daniel Morar un simbol al acestei cruciade. Si pe buna dreptate. Fara Daniel Morar si Monica Macovei probabil ca n-am fi vazut niciodata dupa gratii personaje precum Adrian Nastase sau Dan Voiculescu. Au fost „tatal” si „mama” DNA. In treacat fie spus, din sintagma „mama DNA”, doamna Macovei si-a facut anul trecut si slogan de campanie.

Dar nu despre Monica Macovei vreau sa vorbesc, ci despre Daniel Morar. Si eu, ca multi alti jurnalisti precum Dan Tapalaga, Andreea Pora, Sorina Matei sau Dan Turturica, am scris si am vorbit de-a lungul anilor in termeni elogiosi despre munca fostului sef DNA. Pentru ca mi se parea reconfortant si datator de speranta in primul rind, sa vad ca, in sfirsit, coruptii Romaniei sint pusi cu botul pe labe. Apoi, Daniel Morar a (fost) plecat de la DNA si a ajuns la CCR. Poate ne aducem aminte si in ce conditii. La conducerea DNA a ajuns doamna Kovesi si atentia publica acordata pina atunci „tatalui” DNA a basculat spre „mama adoptiva” a institutiei anti-coruptie. Transferul s-a facut chiar cu multa simpatie: daca Daniel Morar de la DNA era numit „Morar” in spatiul public, pentru doamna Kovesi s-a preferat apelativul „Codruta” in contextul discutiilor informale sau pe retelele de socializare. Multi dintre colegii jurnalisti pomeniti mai devreme si-au mutat atentia, firesc am putea spune, catre noua sefa a Directiei Nationale Anticoruptie. Despre Daniel Morar nu s-a mai vorbit apasat decit in contextul conflictului declansat de fostul sef al SRI, George Maior, cu judecatorii CCR pe tema „legilor Big Brother„. Am remarcat atunci o stridenta: vehementa cu care colega Sorina Matei ii cerea lui Daniel Morar sa demisioneze de la CCR daca si Maior plecase din scaunul de director al SRI. Marturisesc ca ramine pentru mine o enigma de ce era asa de suparata Sorina Matei pe Daniel Morar cita vreme cu doar citiva ani mai devreme facea parte din grupul celor ce aplaudau la scena deschisa actiunile DNA conduse la acea vreme de acelasi Morar.

In paralel cu monitorizarea activitatii DNA sub conducerea Laurei Codruta Kovesi eu am continuat sa-l „urmaresc” si pe Daniel Morar chiar si retras la CCR. L-am si sunat de citeva ori in ultima jumatate de an incercind sa obtin un interviu televizat. I-am facut si propunerea de a-mi acorda ocazia unui dialog care sa fie publicat pe acest blog. N-a refuzat, dar nici n-a acceptat. De fiecare data mi-a spus politicos ca… ne mai auzim! O fi fost vreo forma de refuz politicos sau poate nu considera ca e momentul sa reapara in spatiul public, habar n-am. Am descoperit insa, acum citeva zile, ca domnul Morar nu a intrat in silenzio stampa. Cu surprindere, dar si cu mare atentie am citit un interviu acordat de Daniel Morar unei publicatii cvasi- anonime sau, ma rog, ca sa nu jignesc pe cineva, avind o expunere publica limitata. Textul a aparut pe 16 decembrie 2014 in Revista Romana de drept al Afacerilor. In acest interviu, din care reproduc citeva pasaje mai jos, Daniel Morar face niste declaratii senzationale pentru contextul dezbaterilor publice care au loc in aceste zile pe marginea activitatii in forta a DNA! Va invit sa citit spicuirile de mai jos, apoi revin cu citeva comentarii:

R.R.D.A.: Se pare ca ati luat masuri drastice… (la DNA, n.m). Ati avut un succes imediat sau ati intampinat rezistenta?

D.M.: Toate acestea au marcat o noua atitudine in activitatea institutiei. Noua atitudine conjugate cu buna pregatire profesionala a procurorilor in domeniul specific al combaterii marii coruptii si macrocriminalitatii economico-financiare a determinat un numar semnificativ de investigatii penale impotriva unor persoane aflate la nivelul de sus al statului roman. In marea lor majoritate, aceste investigatii au fost finalizate cu trimiterea in judecata a unor ministrii, viceprim-ministri, prim-ministru, parlamentari, magistrati, secretari de stat, presedinti de consilii judetene, procurori de mari municipii, si apoi cu condamnarea lor definitiva. Aceste solutii de condamnare au venit insa dupa 4, 5 sau 6 ani de la intocmirea rechizitoriului si continua sa vina chiar si in prezent, la 2 ani de la terminarea celui de-al doilea meu mandat in fruntea D.N.A. Munca pe care echipa mea si eu am inceput-o in anul 2005 isi gaseste finalizarea in 2010, 2011, 2012, 2013, 2014… Important este ca, la finalizarea mandatului meu, in 2012, am lasat in urma o institutie eficienta si credibila,perceputa ca atare. Hotararile definitive de condamnare, pronuntate de judecatori, valideaza munca de buna calitate a echipei din cadrul D.N.A. De asemenea, am ferit institutia de orice fel de intruziune ori influenta a oamenilor politici, a oamenilor de afaceri influenti ori a serviciilor de informatii. Am avut orgoliul de a prezerva institutia ca una cu adevarat independenta, fondata din procurori-magistrati, in adevaratul inteles al termenului.

R.R.D.A.: Credeti ca institutia functioneaza la fel de eficient si in prezent?

D.M.: Daca D.N.A.-ul functioneaza la fel de eficient si in prezent, nu se poate sti decat peste cativa ani. Asa cum am explicat mai sus, validarea muncii procurorilor o realizeaza judecatorii prin hotararile pe care le pronunta, iar aceasta dureaza, fiind vorba de dosare complexe, un numar de ani. Abia dupa pronuntarea hotararilor definitive vom sti daca munca de azi a procurorilor D.N.A. este una profesionista, de buna calitate, daca se bazeaza pe probe si pe o buna cunoastere si interpretare a legii. Pana in acest moment, hotararile definitive de condamnare pronuntate in dosarele de mare coruptie privesc dosare instrumentate de vechea echipa a D.N.A. Spun „vechea”, pentru ca o parte semnificativa a procurorilor care au facut din D.N.A. o institutie eficienta au plecat din institutie dupa numirea noii echipe de conducere, in anul 2013.

Nu stiu daca sint prea multe de adaugat. Dar numai cine nu vrea nu vede ca „tatal” DNA ia distanta fata de ceea ce se intimpla acum in institutia pe care a tutelat-o: Daniel Morar vorbeste despre munca unor procurori DNA care a fost validata IN TIMP, dupa cinci-sase ani de de la trimiterea dosarelor in instanta. Sau chiar mai mult, pentru ca Morar subliniaza si faptul ca „hotararile definitive de condamnare, pronuntate de judecatori, valideaza munca de buna calitate a echipei din cadrul D.N.A„. Care echipa? „Una cu adevarat independenta, fondata din procurori-magistrati, in adevaratul inteles al termenului”, spune Morar. Iar daca nu e era clar incotro bate, revine cu un accent ca sa inteleaga tot poporul: „Pana in acest moment, hotararile definitive de condamnare pronuntate in dosarele de mare coruptie privesc dosare instrumentate de vechea echipa a D.N.A. Spun „vechea”, pentru ca o parte semnificativa a procurorilor care au facut din D.N.A. o institutie eficienta au plecat din institutie dupa numirea noii echipe de conducere, in anul 2013″.

Auzisem prin tirg despre conflictul dintre Morar si Kovesi care era de notorietate in perioada in care erau impartiti unul la DNA si celalalt la Parchetul General. Dar interviul de mai sus imi arata clar ca intre cei doi a fost mai mult decit un conflict al orgoliilor. De fapt, pozitiile lor antagonice aveau ca punct de plecare modalitatea de realizare a dosarelor. Sigur, in mandatul Kovesi la DNA procurorii lucreza avind in fata un altfel de Cod Penal si oricind „viteza” cu care se desfasoara astazi anchetele poate fi justificata prin conditiile de lucru oferite anchetatorilor anti-coruptie de noul cadru legislativ. Dar sint convins totodata ca si Daniel Morar, fostul sef DNA, astazi judecator CCR, traieste inca pe lumea asta si stie si el foarte bine modificarile aduse legislatiei. In acelasi timp, asa cum ati vazut in interviul de mai sus, Morar nu ezita sa ridice mari semne de intrebare in legatura cu activitatea „noului DNA”, pus chiar in antiteza cu „vechea echipa”. De ce o face? „Simte” Morar ca e ceva in neregula in activitatea „noului DNA” ? Incotro bate cind spune: „am avut orgoliul de a prezerva institutia ca una cu adevarat independenta, fondata din procurori-magistrati, in adevaratul inteles al termenului„?   

Acum dincolo de disputele tehnice sau de conspiratiile care leaga DNA de SRI si chiar de unii judecatori de la Inalta Curte intrebarea mea e una simpla: eu votez DNA, dar care DNA? DNA- Morar sau a DNA- Codruta? Din aceasta dilema cum vom putea iesi?