Jurnal public, miercuri, 29.04.2015. O zi grea

*

Mai bine de patruzeci si cinci de minute de dialog cu Traian Basescu, azi, in direct, in emisiune. De pomina! Pentru a mia oara m-am convins ca, uneori, emisiunile bune apar pe neasteptate. „Nu-l suni si tu pe dom’ prezident, poate vrea sa intre si cu noi in direct?”, mi-a zis azi pe la prinz Georgiana, colega mea cu care fac echipa inca din 2004, din perioada Realitatea TV. Am zis da si apoi am… uitat! De fapt, m-am gindit ca ma va refuza politicos. Nasul TV e o televiziune mica (dar e o televiziune libera!), oamenii politici de calibrul lui Traian Basescu, de obicei, cauta, oarecum firesc, sa aiba expunere pe posturi cu audienta mai mare. Cind am ajuns la studio, Georgiana mi-a sarit in fata: „L-ai sunat?”. Am oftat si am trimis pe numarul domnului Basescu un sms, solicitind un interviu telefonic. Au trecut niste minute bune, imi luasem gindul ca voi primi un raspuns, desi, trebuie sa recunosc, de cite ori l-am solicitat in ultimele luni pentru un dialog televizat sau un interviu pentru blog, fostul sef al statului mi-a raspuns prin sms sau la telefon si n-as spune ca m-a refuzat politicos, ci doar mi-a dat de inteles ca se va intimpla, cindva, mai tirziu…

Cum ziceam, imi luasem gindul. A aparut Dan Carbunaru, vorbeam despre Iohannis, mai erau citeva minute inainte de intrarea in emisie, cind, pac, sms: „Pe ce tema?”. Am raspuns repede ceva despre teme de actualitate, in documentare aveam postarea lui Traian Basescu pe FB despre Iohannis- presedintele absent… Au mai trecut citeva zeci de secunde, a venit sms-ul ca e de acord: „Dar sint undeva unde nu va vad!”. Am zis ca nu-i bai, e important sa ne auzim, i-am pus pe cei din regie sa sune, trei, doi (cind am auzit in casca „doi” a aparut in studio si Dan Turturica, el e invitatul nerecomandat realizatorilor TV care stau prost cu inima pentru ca ajunge la emisiune cu citeva secunde inainte de inceperea talk-show-ului! si… ZBANG! Cum ziceam, peste 45 de minute de pomina, inregistrarea integrala a emisiunii o gasiti pe pagina mea de FB sau, spicuiri din ea, pe toate site-urile de stiri.

Acum, stiti cum e, in calitatea mea de basist chiar imi doream un interviu cu Traian Basescu. N-am mai facut unul fata in fata din septembrie anul trecut, drept e ca nici asta n-a fost „face to face”, dar… e un inceput Poate data viitoare vine si in studio pentru ca, vorba lui Cristoiu, „E bun, Robert, e bun!”.

De fapt, dincolo de orice interpretari si teorii ale conspiratiei cum ca aia care-l invita pe fostul; presedinte la emisiuni sint oamenii lui Basescu, povestea cu fostul presedinte e simpla din perspectiva jurnalistului TV: omul e un partener de dialog imprevizibil, nu vorbeste in clisee, te tine in tensiune, raspunde la provocari, are nerv, face rating si, cel mai important, „face stiri”. Mai departe, sigur, unii il injura, altii il aplauda, dar mai greu sa-l ignore cineva.

*

Cind am ajuns acasa, dupa emisiune, mi-am stricat seara. La Rares Bogdan macanea prin telefon Stelian Negrea care in ultima perioada e obsedat de unanimitati si viseaza o tara in care toti jurnalistii sa laude SRI si DNA. Cine n-o face e in solda lui Basescu sau impotriva tarii. Asta mi se pare, pentru un jurnalist, moartea. Pai, cum, mai, Steliane, daca ti se pare ca nu e alb si e gri inseamna ca, gata, ne-am vindut sufletul? Daca intr-o zi crapa idolii sau le cad stelele de pe umeri si din privire? Ooooof, presa mea! Am vrut sa intru in direct, i-am trimis mesaj lui Rares Bogdan, mi-a raspuns, apoi m-a sunat in pauza publicitara incercind sa ma calmeze cum ca Negrea nu s-a referit la mine, ci la Orcan… Ma rog, poate e mai bine ca n-am intrat in direct, cine stie ce mai iesea. Oricum, ciudat comportament vad la unii „colegi de breasla”: ce-o fi, mai, nene, cu ei de tresar asa cind il mai ciupeste cite unul pe Coldea?! Zici ca i-ai injurat de mama sau, ma rog, de tata…

*

Au inceput sa intre in conturi donatiile pentru televiziunea online. Nu ma intrebati citi bani s-au strins, n-a trecut decit o zi si mi-am propus sa nu cer un extras decit dupa o luna! Stiu c-o sa rezist cu greu tentatiei, dar intre timp mai sint multe facut: activarea contului de donatii prin PayPal, alocarea unui numar scurt de telefon… Azi am incheiat contractul cu firma care se va ocupa de stringerea de fonduri via sms. Cum nu se pot dona bani in felul acesta decit pentru campanii umanitare, am ajuns la o varianta excelenta prin care vom reusi sa alocam un numar scurt pentru o… achizitie de produs via sms! Despre ce e vorba, mai ales ca va fi, sper, o surpriza placuta pentru cei care vor dori sa contribuie cu 5 EURO la proiectul televiziunii online, veti afla curind! Putintica rabdare sa aveti!

*

Am vazut azi secventa cu bietul Banciu in care incearca sa fac praf ideea televiziunii online. Omul e pe aratura, unii imi spun sa nu-l mai bag in seama, nici nu-l bag. In seama, vreau sa zic. Dar tot nu ma pot opri sa intreb ce-i doare asa de tare pe Banciu si alti citiva ca incerc un astfel de proiect?! Nu, nu sint serviciile la mijloc, stati linistiti, sint mogulii din spatele baietilor astora carora le e frica sa nu piarda pozitia de monopol pe piata televiziunilor. Astia nu stiu, cum nu stie nici Banciu, ce e cu blogul, ce e cu Facebook-ul… Le e frica de nou, seamana toti cu Nistorescu care si azi umbla cu masina de scris in portbagaj pentru ca i-e frica sa se apropie de un laptop. Si nu e gluma.

*

Mi-a scris Hassan Awdi pe LinkedIn. Ca ma invita sa merg la Beirut sa fac un interviu cu el despre Rodipet, despre Geogiana Hossu, despre Alina Bica… Awdi e ala care a pus pe butuci Rodipet, dar zice ca n-a fost el de vina, ca l-au tras in piept niste „umbre” din justitie, ma rog. I-am spus sa vina in Romania sa dialogam si sa lamureasca pentru opinia publica felul in care a luat Rodipet de la Nastase. Si-mi zice, „nu de la Nastase am luat eu Rodipet, ci de Clubul Roman de Presa, de la Cristian Tudor Popescu, Sorin Rosca Stanescu, Tatulici si alti membri CRP. Rodipet nu mai exista din cauza lui Voiculescu, a lui Patriciu si a lui Vintu…„. Plus alte detalii despre care, probabil, vom mai vorbi. Acum, zic si eu, n-o fi privatizarea Rodipet un subiect bun pentru DNA?

*

Aveam chef sa cint putin la chitara in seara asta, dar uite ca e deja tirziu si toata lumea in casa doarme… E liniste in tot cartierul, se aude undeva, departe, un tren de noapte care-mi aduce aminte de copilarie. Am crescut intr-un bloc din Pitesti care era asezat la doar cincizeci de metri de linia ferata. De cite ori raminea vreo ruda la noi peste noapte si trecea acceleratul de Curtea- de- Arges, pe la cinci dimineata, ne distram copios eu si sora-mea cind ii vedeam cum navalesc din dormitorul de oaspeti peste noi in camera strigind „Cutremur!”. Ne bufnea risul, dar printre sughituri apucam sa le spunem ca nu e cutremur, doar a trecut acceleratul si se zgiltiie blocul

Ne auzim si ne vedem miine. Somn usor!