Vestea buna: se vede clar, cu ajutorul Google Analytics, ca traficul de pe acest blog a explodat in ultimele saptamini, odata cu relansarea lui. Va multumesc si-mi pare bine ca ne intilnim aici, va astept in numar cit mai mare!
Nu e usor sa incerci sa mentii stacheta unor investigatii jurnalistice de calitate. Discut aproape zilnic cu fosti colegi jurnalisti care au facut istorie in anii din urma in domeniul anchetelor media. Se simt rau si le e rau. Unii s-au angajat la stat, altii stau acasa si traiesc la 40 de ani pe banii parintilor, iar in citeva cazuri am descoperit fosti jurnalisti foarte buni care fac orice altceva acum, numai presa nu: au o cafenea sau lucreaza ca „specialisti in comunicare” prin diverse institutii publice sau companii private, scriu proiecte plicticoase pentru a accesa fonduri oferite de ambasadele straine sau de UE…
Ii provoc din cind in cind sa-mi spuna daca nu le e dor sa-si faca meseria in care excelau cindva. Ofteaza greu si, invariabil, raspund cam asa „Ba da, bre, da’ unde?!” si de fiecare data e rindul meu sa oftez. Au dreptate, n-au unde. Ca sa poata scrie si sa vorbeasca LIBERI sau sa publice anchete jurnalistice le trebuie un loc unde sa fie lasati sa faca asta. Iar presa din Romania nu mai e de ani multi locul in care un jurnalist bun sa-si poata face meseria. Pentru ca presa nu mai e a lor, a jurnalistilor, e a altora. A unora care nu iubesc jurnalismul, ci iubesc banii si puterea.
Vestea rea: desi sinteti multi cei care intrati pe acest blog, cititi si distribuiti anchetele pe care le public deja de ani de zile, constat cu relativa amaraciune ca inca nu realizati decit in mica masura nevoia unei schimbari in peisajul presei romanesti. Inca nu public cifre, o voi face in curind, dar trebuie sa stiti ca nu e mare inghesuiala la campania de donatii publice pe care v-am propus-o pentru deschiderea unei televiziuni online. Din citeva zeci de mii de prieteni virtuali pe care-i am pe conturile de Facebook si de Twitter, doar citeva sute dintre ei au facut efortul de a dona o suma mai mare sau mai mica pentru acest proiect.
Nu sint dezamagit. Voi continua pret de citeva luni sa incerc sa va conving ca e nevoie de aparitia unei astfel de institutii media. Ca e nevoie de libertate de exprimare. Ca e nevoie de implicarea voastra, a celor multi, care stati zi de zi in fata unui computer incercind sa aflati ce se intimpla cu lumea noastra condusa de lumea LOR. Dar daca nu va veti decide sa ajutati ziaristii sa-si ia meseria inapoi, in viitorul apropiat va trebui sa va multumiti doar cu stirile „oficiale” difuzate la comanda unor interese politice si financiare. Si, desigur, o sa postati pe Facebook la rubrica de comentarii, asumindu-va riscul sa fiti blocati atunci cind veti indrazni sa fiti critici cu vreo „vedeta” a lumii politice.
Libertatea de exprimare e scumpa, la propriu si la figurat. E o vorba veche (readusa in atentie de Ion Ratiu) aceea in care se spune ca voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine. Eu inca mai am ceva rezerve de energie pentru a continua aceasta inclestare, dar alti colegi jurnalisti au abandonat cimpul de lupta dezamagiti si loviti, cu rani ramase nevindecate.
Gindeste-te bine, dragul meu prieten virtual! Poti si vrei sa ajuti la ridicarea unui proiect dedicat libertatii de exprimare? Daca raspunsul tau e da, gasesti toate informatiile AICI. Daca raspunsul tau e nu, te rog azi sa te mai gindesti o data, miine ar putea fi deja prea tirziu.
Cere-i lui Băsescu toată suma de care ai nevoie şi dacă nu îţi dă sau nu îi are, cântă şi la Udrea, că sigur se rezolvă!
Este necesara o schimbare in presa romaneasca. Dar nu tu esti raspunsul.
Noi intrăm pe blogul tău. Și suntem mulți. Dar nu o facem cu entuziasm, ci cu un zâmbet amar. Crezi cu adevărat în proiectul tău ? Fă un credit la bancă, fă o televiziune din banii tăi. Dacă ești valoros, asta se va vedea.
Dar de ce să faci astfel când poți încă cerși ? Penibil !
Buna
Bun a